ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului negativ de competență de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: La data de 8 iunie 2012 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Militar București, contestația la executare împotriva sentinței nr. 127 din 10 iunie 2010 a Tribunalului Militar București, pronunțată în dosarul nr. 209/92/2009, formulată de condamnatul C.G., aflat în stare de detenție în Penitenciarul Jilava, întemeiată pe dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen. În motivarea contestației, condamnatul a arătat că prin hotărârea contestată a fost condamnat la 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) – c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani și degradarea militară pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen.

în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen. Totodată i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)-c) C. pen. pe perioada indicată de art. 71 C. pen., a fost obligat la 1.633,80 lei și la 231,75 lei cu titlu de despăgubiri, i s-a confiscat suma de 1.951,30 lei și s-a dispus poprirea pe pensie până la concurența sumei datorate. A fost obligat la cheltuieli judiciare statului. Prin decizia nr. 8 din 7 aprilie 2011 a Tribunalului Militar Teritorial București a fost admis apelul declarat de Direcția Națională Anticorupție, s- a desființat în parte sentința apelată cu privire la conținutul pedepsei complementare și accesorii, s-au înlăturat aspectele privind interzicerea exercițiului dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen., menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței, inclusiv degradarea militară, și a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.

Prin decizia nr. 17 din 11 aprilie 2012, Curtea Militară de Apel a admis recursul declarat de C.G., a desființat sentința nr. 127 din 10 iunie 2012, a casat decizia nr. 8 din 17 aprilie 2011 și a redus pedeapsa principală aplicată de la 5 ani la 4 ani închisoare. Totodată s-a dispus menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței și deciziei atacate. În motivarea contestației s-a arătat că în conformitate cu art. 67 pct. 3 C. pen., degradarea militară poate fi aplicată condamnaților militari și rezerviști pentru infracțiunile săvârșite cu intenție dacă pedeapsa principală este de cel puțin 5 ani și de cel mult 10 ani. În situația de față, pedeapsa cu închisoarea este în prezent sub limitele prevăzute de lege, motiv pentru care instanța de recurs ar fi trebuit să dispună înlăturarea pedepsei degradării militare.

Prin sentința nr. 99 din 4 iulie 2012 a Tribunalului Militar București a fost admisă excepția necompetenței materiale și în baza art. 42 C. pen. cu referire la art. 28 2 C. proc. pen. și art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a declinat competența soluționării acestei contestații în favoarea Curții Militare de Apel cu motivarea că prin decizia acestei instanțe, pedeapsa aplicată contestatorului a fost redusă de la 5 ani la 4 ani închisoare, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței, iar conform art. 461 alin. (1) C. proc. pen. contestația contra executării hotărârii penale se pate face și când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, iar în temeiul alin. (2) teza a II a, al aceluiași text de lege, în cazul prevăzut de lit. c), contestația se face la instanța care a pronunțat hotărârea care se execută, în speță Curtea Militară de Apel.

Prin decizia nr. 12 din 27 februarie 2013 Curtea Militară de Apel în complet compus de trei judecători a declinat competența de soluționare a cauzei ce reprezintă contestația la executare formulată de condamnatul C.G. împotriva sentinței nr. 127 din 10 iunie 2012 a Tribunalului Militar București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului la înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea acestei hotărâri, Curtea Militară de Apel a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 461 alin. (2) C. proc. pen., contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. în cazul în care se invocă o nelămurire cu privire la hotărârea pronunțată de prima instanță, competența de judecată a contestației la executare îi revine primei instanțe, nu instanței de recurs care a modificat numai cuantumul pedepsei principale, întrucât ceea ce se execută în sensul art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. este dispoziția privind executarea pedepsei degradării militare, aplicată prin hotărârea primei instanțe, iar nu cea a deciziei instanței de recurs care a modificat cuantumul pedepsei cu închisoarea. S-a arătat că prin modificarea adusă sentinței instanței de executare, Curtea Militară de Apel nu a devenit instanța care a pronunțat hotărârea ce urmează a se executa întrucât pedeapsa stabilită nu s-a dispus prima dată de către instanța de recurs ci de către tribunal. S-a apreciat că ceea ce urmează a se executa în sensul dispozițiilor art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. este dispoziția referitoare la pedeapsa degradării militare, statuată prin sentința instanței de executare și nu dispozitivul deciziei instanței de recurs.

Luând în examinare conflictul negativ de competență ivit între Curtea Militară de Apel și Tribunalul Militar București, înalta Curte constată că prezenta contestație la executare, formulată de condamnatul C.G. este de competența Tribunalului Militar București. Potrivit dispozițiilor art. 461 alin. (2) C. proc. pen., în cazul prevăzut la art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. contestația se face la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cauza de față, condamnatul C.G. a formulat contestație la executare împotriva sentinței nr. 127 din 10 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Militar București, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) – c) C. pen.

pe o perioadă de 5 ani și degradarea militară pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen. Prin aceeași hotărâre i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)-c) C. pen. pe perioada indicată de art. 71 C. pen., a fost obligat la 1.633,80 lei și la 231,75 lei cu titlu de despăgubiri, i s-a confiscat suma de 1.951,30 lei și s-a dispus poprirea pe pensie până la concurența sumei datorate. A mai fost obligat la cheltuieli judiciare statului. Hotărârea de condamnare a fost modificată de Curtea Militară de Apel prin decizia nr. 17 din 11 aprilie 2012, când a admis recursul condamnatului și a redus pedeapsa principală aplicată de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.

Deși a procedat la modificarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Militar București, în latură penală, aceasta nu transformă Curtea Militară de Apel în "instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută" întrucât ceea ce urmează a se executa este dispoziția referitoare la pedeapsa degradării militare, menționată în sentința instanței de executare. În cauză, condamnatul C.G. și-a întemeiat contestația la executare pe dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., referitoare la pedeapsa degradării militare, menținută prin sentința Tribunalului Militar București, instanță de executare în înțelesul dispozițiilor art. 461 alin. (2) teza a II a C. proc. pen. Prin urmare, înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze contestația la executare formulată de condamnatul C.G.

este Tribunalul Militar București, iar în baza art. 43 C. proc. pen. va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe, căreia i se va trimite dosarul. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMEL LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul C.G. în favoarea Tribunalului Militar București, instanță căreia i se va trimite dosarul. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat în sumă de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2013.