ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată

următoarele:

La data de 8 iunie 2012 a fost înregistrată pe

rolul Tribunalului Militar

București,

contestația la executare împotriva sentinței nr. 127 din 10 iunie

2010 a Tribunalului Militar București, pronunțată

în dosarul nr. 209/92/2009,

formulată

de condamnatul C.G., aflat în stare de detenție în

Penitenciarul Jilava, întemeiată pe dispozițiile art.

461 alin. (1) lit. c) și d) C.

proc. pen.

În motivarea contestației, condamnatul a arătat

că prin hotărârea

contestată a fost

condamnat la 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) – c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani și

degradarea militară pentru săvârșirea infracțiunii

de abuz în serviciu contra

intereselor

publice prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu referire la

art.

248 C. pen. în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen. Totodată i s-au interzis

drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)-c) C. pen. pe perioada

indicată de art. 71 C. pen., a fost obligat la

1.633,80 lei și la 231,75 lei cu

titlu de despăgubiri, i s-a confiscat

suma de 1.951,30 lei și s-a dispus

poprirea

pe pensie până la concurența sumei datorate. A fost obligat la

cheltuieli

judiciare statului.

Prin decizia nr. 8 din 7 aprilie 2011 a

Tribunalului Militar Teritorial

București

a fost admis apelul declarat de Direcția Națională Anticorupție, s-

a desființat în parte sentința apelată cu privire

la conținutul pedepsei

complementare

și accesorii, s-au înlăturat aspectele privind interzicerea

exercițiului dreptului de a alege prev. de art. 64

lit. a) teza I C. pen.,

menținându-se

celelalte dispoziții ale sentinței, inclusiv degradarea militară,

și a

fost obligat la cheltuieli judiciare statului.

Prin

decizia nr. 17 din 11 aprilie 2012, Curtea Militară de Apel a

admis recursul declarat de C.G., a desființat

sentința nr. 127 din 10 iunie 2012, a casat decizia nr. 8 din 17 aprilie 2011

și a redus pedeapsa

principală

aplicată de la 5 ani la 4 ani închisoare. Totodată s-a dispus

menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței și

deciziei atacate.

În motivarea contestației

s-a arătat că în conformitate cu art. 67 pct. 3

C. pen., degradarea

militară poate fi aplicată condamnaților militari și

rezerviști pentru infracțiunile săvârșite cu intenție dacă pedeapsa

principală

este de cel puțin 5 ani

și de cel mult 10 ani. În situația de față, pedeapsa cu

închisoarea este

în prezent sub limitele prevăzute de lege, motiv pentru care instanța de recurs

ar fi trebuit să dispună înlăturarea pedepsei degradării militare.

Prin sentința nr. 99 din 4 iulie 2012 a

Tribunalului Militar București a fost admisă excepția necompetenței materiale

și în baza art. 42 C. pen.

cu

referire la art. 28

2

C. proc. pen. și art. 461 alin. (1) lit. c) C.

proc. pen. s-a

declinat competența soluționării acestei contestații în

favoarea Curții

Militare de Apel cu

motivarea că prin decizia acestei instanțe, pedeapsa aplicată contestatorului a

fost redusă de la 5 ani la 4 ani închisoare, menținându-se celelalte dispoziții

ale sentinței, iar conform art. 461 alin. (1)

C. proc. pen. contestația contra executării hotărârii penale se pate

face și când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută

sau

vreo împiedicare la executare,

iar în temeiul alin. (2) teza a II a, al aceluiași

text de lege, în cazul prevăzut de lit. c),

contestația se face la instanța

care a pronunțat hotărârea care se

execută, în speță Curtea Militară de Apel.

Prin decizia nr. 12 din 27 februarie 2013 Curtea

Militară de Apel în

complet compus

de trei judecători a declinat competența de soluționare a cauzei ce reprezintă

contestația la executare formulată de condamnatul C.G. împotriva sentinței nr. 127

din 10 iunie 2012 a Tribunalului

Militar București.

A constatat ivit

conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea

dosarului la

înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea acestei hotărâri, Curtea Militară de

Apel a arătat că în

conformitate cu

dispozițiile art. 461 alin. (2) C. proc. pen., contestația la

executare întemeiată pe dispozițiile art. 461

alin. (1) lit. c) C. proc. pen. în

cazul

în care se invocă o nelămurire cu privire la hotărârea pronunțată de

prima instanță, competența de judecată a

contestației la executare îi revine

primei

instanțe, nu instanței de recurs care a modificat numai cuantumul

pedepsei principale, întrucât ceea ce se execută

în sensul art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. este dispoziția privind

executarea pedepsei degradării

militare, aplicată prin hotărârea primei instanțe,

iar nu cea a deciziei

instanței de recurs

care a modificat cuantumul pedepsei cu închisoarea.

S-a arătat că prin modificarea adusă sentinței

instanței de executare,

Curtea

Militară de Apel nu a devenit instanța care a pronunțat hotărârea ce

urmează a se executa întrucât pedeapsa stabilită

nu s-a dispus prima dată

de către instanța de recurs ci de către

tribunal.

S-a apreciat că ceea ce urmează a se executa în sensul

dispozițiilor art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. este dispoziția

referitoare la pedeapsa

degradării militare, statuată prin sentința

instanței de executare și nu dispozitivul deciziei instanței de recurs.

Luând în examinare conflictul negativ de

competență ivit între Curtea

Militară

de Apel și Tribunalul Militar București, înalta Curte constată că

prezenta

contestație la executare, formulată de condamnatul C.G.

este de competența Tribunalului Militar București.

Potrivit dispozițiilor art.

461 alin. (2) C. proc. pen., în cazul prevăzut la

art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

contestația se face la instanța care a

pronunțat hotărârea ce se

execută.

În cauza de față,

condamnatul C.G. a formulat contestație

la executare împotriva sentinței nr. 127 din 10 iunie 2010 pronunțată de

Tribunalul Militar București, prin

care a fost condamnat la pedeapsa de 5

ani

închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) – c) C.

pen.

pe o perioadă de 5 ani și

degradarea militară pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor publice prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu

referire la art. 248 C. pen. în condițiile art. 41

alin. (2) C. pen.

Prin aceeași hotărâre i s-au interzis drepturile prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a)-c) C. pen. pe perioada

indicată de art. 71 C. pen., a

fost obligat la 1.633,80 lei și la 231,75

lei cu titlu de despăgubiri, i s-a

confiscat

suma de 1.951,30 lei și s-a dispus poprirea pe pensie până la

concurența sumei datorate. A mai fost obligat la

cheltuieli judiciare statului.

Hotărârea

de condamnare a fost modificată de Curtea Militară de Apel prin decizia nr. 17

din 11 aprilie 2012, când a admis recursul condamnatului și a redus pedeapsa

principală aplicată de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.

Deși

a procedat la modificarea hotărârii pronunțată de Tribunalul

Militar București, în latură penală, aceasta nu

transformă Curtea Militară de

Apel în "instanța care a pronunțat

hotărârea ce se execută" întrucât ceea

ce

urmează a se executa este dispoziția referitoare la pedeapsa degradării

militare,

menționată în sentința instanței de executare.

În cauză, condamnatul C.G. și-a întemeiat

contestația la

executare pe

dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., referitoare la pedeapsa

degradării militare, menținută prin sentința Tribunalului Militar București,

instanță de executare în înțelesul dispozițiilor art. 461 alin. (2) teza

a

II a C. proc. pen.

Prin

urmare, înalta Curte constată că instanța competentă să

soluționeze contestația la executare formulată de condamnatul C.G.

este Tribunalul Militar București, iar în baza art.

43 C. proc. pen. va

stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe,

căreia

i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare

rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

condamnat se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMEL LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe

condamnatul C.G. în favoarea Tribunalului Militar

București,

instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare

rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

condamnat în sumă

de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 iunie 2013.