ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 290/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 290/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față
În baza
actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 165 din
1 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția l-a penală, a fost respinsă ca
nefondată cererea de contestație la executare privind lămurirea dispozitivului
Deciziei penale nr. 93 din 16 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția I
penală.
Astfel, s-a
reținut că la data de 9 august 2009, s-a înregistrat pe rolul Curții de apel
București, sub nr. 7581/2/2009, contestația la executare formulată de
Judecătorul delegat cu executările penale din cadrul Tribunalului Militar
Teritorial București, privind pe condamnatul col. (rez) I.G., împotriva
Deciziei penale nr. 93 din 16 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel
București, secția l-a penală, rămasă definitivă, prin nerecurare, la data de 28
aprilie 2009, existând nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută și
implicit o împiedicare la executare.
În drept, au
fost invocate dispozițiile art. 461 alin. (1), lit. c) C. proc. pen.
Din analiza
actelor și lucrărilor cauzei, a rezultat că prin Decizia penală nr. 93 din 16
aprilie 2009 a Curții de Apel București, s-a dispus - în final - condamnarea
petentului I.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și
menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței penale nr. 1 din 3 ianuarie 2006
a Tribunalului Militar Teritorial București.
Curtea de
apel a reținut că din cuprinsul sentinței penale suscitate rezultă pedepsele la
care a fost condamnat I.G. și pentru care dintre infracțiuni, astfel că
judecătorul delegat nu are de făcut decât o comparație, prin eliminare, a celor
două hotărâri, drept pentru care cererea a fost respinsă, ca nefondată.
Împotriva
acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs condamnatul contestator l.G.,
criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea
recursului.
Concluziile
apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, ale reprezentantului M.P. au
fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Înalta Curte,
examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, în conformitate
cu art. 385
6
C. proc. pen. constată că recursul declarat este
fondat, pentru considerentele următoare:
Prezenta
contestație a fost formulată în temeiul art. 420 alin. (2) C. proc. pen.
raportat la 461 lit. c) C. proc. pen., judecătorul delegat constatând cu
prilejul executării nelămuriri cu privire la pedeapsa la care a fost condamnat
l.G. și care urmează a se executa.
Potrivit art.
461 C. proc. pen., contestația la executare se poate face în următoarele cazuri:
- când s-a
pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
- când
executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în
hotărârea de condamnare;
- când se
ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo
împiedicare la executare;
- când se
invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de
micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în timpul executării.
Cu referire
la cauză Înalta Curte reține că formularea simplistă folosită de instanța de
fond, în sensul că „judecătorul delegat nu are de făcut decât o comparație,
prin eliminare, a celor două hotărâri" echivalează cu o nemotivare, o
nesolutionare a cauzei cu care a fost investită instanța și demonstrează că
instanța de fond nu a efectuat în concret o analiză a situației de fapt
reținută în raport de motivele invocate în cuprinsul contestației și de
criticile formulate.
Examinarea
sumară și la modul general făcută prin decizie în legătură cu modalitatea de
soluționare a contestației la executare, echivalează în realitate cu o
nemotivare, cu consecințele casării acesteia.
Prin urmare,
Înalta Curte în temeiul art. 385
15
pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va
admite recursul declarat de contestatorul condamnat l.G. împotriva sentinței
penale nr. 165 din 1 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția l-a penală,
va casa sentința recurată dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la
aceeași instanță.
În baza art. 192
alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de contestatorul condamnat l.G. împotriva sentinței penale nr.
165 din 1 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția l-a penală.
Casează
sentința penală recurată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel
București.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 100
lei, se va plăti din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 27 ianuarie 2011.