ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 290/2011

Asupra recursului de față În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele: Prin sentința penală nr. 165 din 1 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția l-a penală, a fost respinsă ca nefondată cererea de contestație la executare privind lămurirea dispozitivului Deciziei penale nr. 93 din 16 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Astfel, s-a reținut că la data de 9 august 2009, s-a înregistrat pe rolul Curții de apel București, sub nr. 7581/2/2009, contestația la executare formulată de Judecătorul delegat cu executările penale din cadrul Tribunalului Militar Teritorial București, privind pe condamnatul col. (rez) I.G., împotriva Deciziei penale nr. 93 din 16 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția l-a penală, rămasă definitivă, prin nerecurare, la data de 28 aprilie 2009, existând nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută și implicit o împiedicare la executare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 461 alin. (1), lit. c) C. proc. pen. Din analiza actelor și lucrărilor cauzei, a rezultat că prin Decizia penală nr. 93 din 16 aprilie 2009 a Curții de Apel București, s-a dispus - în final - condamnarea petentului I.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței penale nr. 1 din 3 ianuarie 2006 a Tribunalului Militar Teritorial București. Curtea de apel a reținut că din cuprinsul sentinței penale suscitate rezultă pedepsele la care a fost condamnat I.G. și pentru care dintre infracțiuni, astfel că judecătorul delegat nu are de făcut decât o comparație, prin eliminare, a celor două hotărâri, drept pentru care cererea a fost respinsă, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs condamnatul contestator l.G., criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea recursului. Concluziile apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, ale reprezentantului M.P. au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri. Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, în conformitate cu art. 385 6 C. proc. pen. constată că recursul declarat este fondat, pentru considerentele următoare: Prezenta contestație a fost formulată în temeiul art. 420 alin. (2) C. proc. pen. raportat la 461 lit. c) C. proc. pen., judecătorul delegat constatând cu prilejul executării nelămuriri cu privire la pedeapsa la care a fost condamnat l.G.

și care urmează a se executa. Potrivit art. 461 C. proc. pen., contestația la executare se poate face în următoarele cazuri: - când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; - când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; - când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; - când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în timpul executării.

Cu referire la cauză Înalta Curte reține că formularea simplistă folosită de instanța de fond, în sensul că „judecătorul delegat nu are de făcut decât o comparație, prin eliminare, a celor două hotărâri" echivalează cu o nemotivare, o nesolutionare a cauzei cu care a fost investită instanța și demonstrează că instanța de fond nu a efectuat în concret o analiză a situației de fapt reținută în raport de motivele invocate în cuprinsul contestației și de criticile formulate. Examinarea sumară și la modul general făcută prin decizie în legătură cu modalitatea de soluționare a contestației la executare, echivalează în realitate cu o nemotivare, cu consecințele casării acesteia. Prin urmare, Înalta Curte în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen. va admite recursul declarat de contestatorul condamnat l.G. împotriva sentinței penale nr. 165 din 1 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția l-a penală, va casa sentința recurată dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de contestatorul condamnat l.G. împotriva sentinței penale nr. 165 din 1 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția l-a penală. Casează sentința penală recurată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2011.