ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra contestației

la executare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin decizia

penală nr. 4260 din 14 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în dosarul nr. 19387/3/2010 s-a admis recursul declarat de

inculpatul T.D.L. împotriva deciziei penale nr. 230 din 01 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția II-a penală.

A fost casată în

parte decizia penală recurată și în parte sentința penală nr. 794 din 12

noiembrie 2010 a Tribunalului București, secția II-a penală, și în rejudecare,

s-a constatat incidența dispozițiilor art. 320

1

alin. (1) și (7) C.

proc. pen. și art. 13 C. pen.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

S-a dedus din

cuantumul pedepsei aplicate inculpatului T.D.L., durata reținerii și arestării

preventive de la 26 martie 2010 la 14 decembrie 2011.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei se va suporta din fondul

Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpat au rămas

în sarcina statului.

S-a reținut că la

data de 1 februarie 2010 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism a fost sesizat de către Inspectoratul General al Politiei Române –

Brigada de Combatere a Criminalității Organizate București, cu privire la

existența unor indicii temeinice referitor la realizarea unor activități de

trafic ilicit de droguri de mare risc, fapte prevăzute de art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000 și de trafic internațional ilicit de droguri de mare

risc, fapte prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, de

către persoane cunoscute cu apelativele „B.”, „L.”, „D.” și alții, constând în

aceea că, aceștia ar deține și ar oferi spre vânzare diferite cantități de

cocaină, posibil introduse pe teritoriul României din țări ale Americii de Sud,

droguri de mare risc ce ulterior sunt vândute cu predilecție pe raza

Municipiului București, în schimbul unor importante beneficii financiare.

Prin ordonanța nr. 34/D/P/2010

(nr. 11/2010) din data de 29 ianuarie 2010 s-a dispus autorizarea

investigatorilor sub acoperire „N.R.” – nume de cod și „R.R.” – nume de cod și

a colaboratorului acestora „A.G.” – nume de cod, în vederea obținerii de date

și informații în legătură cu membrii grupului de narcotraficanți investigați în

cauză și obținerea de mijloace de probă.

De asemenea, a fost

autorizată procurarea de către investigatorii sub acoperire „N.R.” – nume de

cod și „R.R.” – nume de cod și de către colaboratorul acestora „A.G.” – nume de

cod a cantității de 1 kilogram de cocaină (droguri de mare risc) și 10 kilograme de canabis, respectiv 10 kilograme de rezină de canabis (droguri de risc) de la numiții

„B.”, „L.”, „D.” și de la alți membri ai rețelei de narcotraficanti.

Așa cum a rezultat

din procesul verbal întocmit la data de 01 februarie 2010 de investigatorul cu

nume de cod „N.R.”, colaboratorul „A.G.” s-a întâlnit în jurul orei 18

00

,

în cafeneaua Everest din Piața Romană cu persoana cunoscută sub apelativul „B.”,

identificată ulterior în persoana inculpatului T.D.L. și cu un alt individ,

neidentificat până în prezent, care i-au propus colaboratorului să-i vândă o

cantitate importantă de cannabis.

Ulterior, cei trei

s-au deplasat cu autoturismul Opel Vectra cu număr de înmatriculare, în zona

centrală a capitalei, unde s-au întâlnit cu individul cunoscut sub apelativul „L.”,

identificat ulterior în persoana martorului U.L., care i-ar fi propus

colaboratorului „A.G.” să transporte din America de Sud până în Europa de Vest

o cantitate importantă de cocaină.

La data de 03

februarie 2010, Tribunalul București - Cabinetul Președintelui a emis

autorizația nr. 103/AI/2010 privind interceptarea și înregistrarea audio-video

în mediul ambiental a numiților „B.”, „L.”, „D.”, cât și a altor persoane din

anturajul acestora, persoane despre care existau date și indicii că ar fi

implicate în activități de trafic ilicit de droguri de risc și de mare risc,

fapte prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și de trafic

internațional ilicit de droguri de risc și de mare risc, fapte prevăzute de

art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cât și a întâlnirilor

investigatorilor sub acoperire „N.R.” – nume de cod și „R.R.” – nume de cod,

precum și a colaboratorului acestora „A.G.” – nume de cod, întâlniri pe care

aceste persoane urmează să le aibă cu persoanele mai sus-menționate în vederea

obținerii mijloacelor de probă necesare soluționării prezentei cauze. Această

autorizație a fost reînnoită, pentru o perioadă de 30 zile, la data de 12

martie 2010, prin încheierea nr. 274/AI/2010.

La data de 03

februarie 2010, investigatorul sub acoperire „N.R.” – nume de cod și

colaboratorul acestuia „A.G.” – nume de cod s-au întâlnit în zona Spitalului

Budimex cu inculpatul T.D.L. zis „B.”, cu martorul U.L. zis „L.” și cu un al

treilea individ, a cărui identitate nu este cunoscută până în prezent, ocazie

cu care inculpatul T.D.L. i-a avansat investigatorului oferta de vânzare a unei

cantități importante de canabis (de ordinul kilogramelor) în schimbul sumei de

7.000 Euro/kilogram.

Pentru a-i întări

investigatorului sub acoperire „N.R.” – nume de cod convingerea că deține

astfel de droguri de risc, cât și pentru a demonstra calitatea acestora, la

data de 04 februarie 2010, inculpatul T.D.L. zis „B.”, i-a oferit, cu titlu

gratuit, investigatorului o pungă din material plastic în care se afla o

substanță vegetală, de culoare verde, despre care a afirmat că este „marfă de

foarte bună calitate”.

În urma examinării

s-a stabilit că fragmentele vegetale oferite de către inculpatul T.D.L. zis „B.”

investigatorului „N.R.” – nume de cod, în cantitate netă de 0,85 grame, sunt inflorescențe de cannabis, substanță care face parte din Tabelul Anexă nr. III din

Legea nr. 143/2000 (raportul de constatare tehnico-științifică nr. 916839 din

05 februarie 2010 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor

din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române).

La data de 05

februarie 2010 inculpatul T.D.L. zis „B.” i-a vândut investigatorului sub

acoperire cu nume de cod „N.R.” cantitatea de 390 grame canabis (raportul de constatare tehnico-științifică nr. 916864 din 12 februarie 2010 al

Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul

Inspectoratului General al Poliției Române) pe care o deținea într-un apartament

situat la parterul unui imobil, pentru suma de 1.500 Euro și 6.000 lei, cei doi

discutând despre posibilitatea încheierii în viitor a unei tranzacții privind o

cantitate mai importantă de droguri de risc.

Întâlnirea din data

de 05 februarie 2010 a fost interceptată și înregistrată în baza autorizației

nr. 103/AI/2010 emisă de Tribunalul București – Cabinetul Președintelui,

conținutul acesteia fiind redat în formă scrisă de către lucrătorii de poliție

judiciară delegați în cauză.

Astfel, din cuprinsul

acestuia reiese faptul că inculpatul T.D.L. zis „B.” are legături și cu alte

persoane implicate în activități ilicite de trafic de droguri, care efectuează

operațiuni privind cantități importante de substanțe de acest tip. Aceste

împrejurări sunt confirmate personal de către inculpat în convorbirea purtată

la data de 05 februarie 2010, în contextul în care au fost purtate discuții

referitoare la cantitatea de droguri (aproximativ 500 grame de canabis) pe care urma să i-o vândă investigatorului și la prețul acestora.

De asemenea,

inculpatul a confirmat întâlnirea pe care a avut-o în cursul zilei anterioare

cu investigatorul „N.R.” – nume de cod, ocazie cu care i-a dat acestuia, cu

titlu gratuit, cantitatea de 0,85 grame cannabis.

De asemenea, s-a mai

reținut ca la data de 16 februarie 2010 inculpatul T.D.L. zis „B.” i-a vândut

investigatorului sub acoperire cu nume de cod „N.R.”, în schimbul sumei de 300

lei, aproximativ un gram de substanță despre care a afirmat că ar fi cocaină de

bună calitate, manifestându-și disponibilitatea ca în cursul zilelor următoare

să îi vândă aproximativ 50 grame de droguri de mare risc de același fel.

În urma examinării

substanței pe care inculpatul T.D.L. zis „B.” i-a vândut-o investigatorului la

data de 16 februarie 2010, s-a stabilit că aceasta conține cocaină, lidocaină

și levamisol și avea greutatea netă de 0,95 grame (raport de constatare tehnico-științifică nr. 916.976 din 18 februarie 2010 al

Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul

Inspectoratului General al Poliției Române).

Așa cum a rezultat

din procesele verbale întocmite de investigatorii sub acoperire autorizați în

cauză, deși, cu același prilej, inculpatul T.D.L. zis „B.” i-a propus

investigatorului „N.R.” – nume de cod să îi vândă în cursul lunii februarie

2010, după revenirea inculpatului dintr-o călătorie în Olanda, cantitatea de 6 kilograme de canabis, în schimbul sumei de 30.000 Euro, tranzacția nu a mai avut loc.

Audiat fiind de

instanță, cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă și,

ulterior, de procuror la data de 19 aprilie 2010, cu privire la faptele

reținute în sarcina sa, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii de

trafic ilicit de droguri de risc, în formă continuată, cu mențiunea că nu ar fi

obținut un avantaj patrimonial în urma efectuării acestor tranzacții, în sensul

că întreaga sumă de bani primită de la investigatorul „N.R.” – nume de cod,

respectiv 1.500 Euro și 6.000 lei, i-ar fi remis-o ulterior proprietarului

drogurilor (canabis), respectiv persoanei cunoscute de el cu porecla „M.”.

Inculpatul T.D.L. zis

„B.” a declarat că îl cunoaște pe individul cu porecla „M.” de mai mult timp, dintr-un

cerc de persoane care frecventează terasa restaurantului McDonald’s din zona

Piața Romană. A precizat inculpatul că, fiind consumator de droguri de risc, a

cumpărat de mai multe ori diferite cantități de canabis de la individul

cunoscut de el cu porecla „M.”, împrejurări în care, la datele de 04 și 05

februarie 2010 i-ar fi vândut investigatorului cantitatea de 390,85 grame droguri de risc (canabis) pe care le-ar fi procurat de la acest individ.

Întrebat fiind cu

privire la vânzarea, la data de 16 februarie 2010, a cantității de 0,95 grame cocaină investigatorului „N.R.” – nume de cod, în schimbul sumei de

300 lei, inculpatul T.D.L. zis „B.” a confirmat încheierea tranzacției,

declarând, însă, că în interiorul punguței de plastic pe care i-ar fi remis-o

investigatorului ar fi pus bicarbonat și nu cocaină, așa cum reiese din

concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. 916.976 din 18

februarie 2010 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din

cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

De asemenea,

inculpatul a confirmat că la unele dintre întâlnirile pe care le-a avut în

cursul lunii februarie 2010 cu investigatorul „N.R.” – nume de cod, a fost

însoțit sau condus cu autoturismul de martorul U.L. zis „L.”, dar a arătat că

acesta nu a participat la discuțiile privind tranzacțiile ilicite de droguri,

prezența acestuia fiind întâmplătoare. Acest aspect s-a coroborat cu declarația

martorului U.L. zis „L.” care a declarat că nu avea cunoștință despre

activitățile ilicite desfășurate de inculpat.

S-a apreciat că

apărarea invocată de inculpat este nesinceră și în contradicție cu ansamblul

probelor administrate, atât sub aspectul implicării sale în operațiunile

privind circulația drogurilor de risc cât și în vânzarea cantității de 0,95 grame cocaină.

Sub un prim aspect,

s-a reținut că încheierea de către inculpatul T.D.L. zis „B.” a celor două

tranzacții cu canabis, la datele de 04 și 05 februarie 2010 nu este un

eveniment ocazional, aspect confirmat de acesta însuși în discuția purtată cu

investigatorul „N.R.” – nume de cod și cu martorul „A.G.” – nume de cod, prin

folosirea unor expresii de genul „eu vând la kilogram, nici nu vând la

jumătate”, „dacă vrei să mai iei de la mine, frate, ascultă-mă ce-ți spun”, „tu

o să vezi, tu dacă o să mai iei de la mine ... la mine ce e vorbă e vorbă”.

De asemenea,

conținutul convorbirilor telefonice pe care inculpatul T.D.L. zis „B.” le avea

cu diferite persoane, convorbiri interceptate și înregistrate în baza

ordonanței provizorii nr. 34/D/P/2010 (nr. 59/A/2010) emisă la data de 05

februarie 2010, confirmată prin încheierea nr. 126/AI din 10 februarie 2010 a Tribunalului București, precum și în baza autorizației cu același număr, confirmă implicarea

acestuia în tranzacții ilicite cu droguri. Inculpatul și interlocutorii

acestuia utilizează un limbaj codificat, referindu-se la droguri, folosind în

acest sens termeni precum „ceaiuri”, „verde de Paris”, „lozuri” ca măsură de

prevedere, conștienți fiind de natura ilegală a substanțelor tranzacționate.

Conform dispozițiilor

art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire

penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate

aspectele, pe bază de probe, aprecierea fiecărei probe făcându-se conform art. 63

C. proc. pen., în urma examinării tuturor probelor administrate.

În acest sens, în

faza de cercetare judecătorească Tribunalul a procedat la audierea inculpatului

și la audierea investigatorului cu identitate protejată N.R. precum și a

martorului din acte U.L., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la

dosarul cauzei.

Din declarația

inculpatului T.D.L., dată în fața instanței, rezultă că acesta a recunoscut că

a săvârșit faptele reținute în rechizitoriu, precizând că în datele de 4

februarie 2010 și 5 februarie 2010 i-a vândut lui N.R. cantitatea de 390,85 grame canabis în schimbul sumei de 6.000 lei și 1.500 Euro, iar în luna februarie 2010 a deținut în vederea vânzării și a vândut la data de 16 februarie 2010 aceleiași persoane,

cantitatea de 0,85 grame cocaină.

Inculpatul a mai

precizat că este consumator de canabis de 4 ani, că era intermediar între colaboratorul

U.L. și furnizor, că este absolvent de studii superioare al Universității

Romano Americane, că nu a câștigat nici o sumă de bani din tranzacția

menționată, că era administratorul unei firme de calculatoare iar veniturile îi

erau suficiente, fiind ajutat și de familie.

De asemenea,

inculpatul a mai precizat că are și probleme de sănătate, fiind diagnosticat cu

o tumoră în zona toracică și două tumori în zona craniană, sens în care a depus

și un înscris medical eliberat de SC M.C. SRL – Centrul de diagnostic și

tratament Victor Babeș.

Tribunalul a

constatat că această declarație se coroborează cu declarațiile martorului U.L.

date în faza de urmărire penală, precum și cu declarațiile investigatorului cu

identitate protejată, N.R., date în cele două faze procesuale.

În acest sens, din

declarația investigatorului N.R. a rezultat că inculpatul vindea droguri unor

persoane atent alese, în cantități foarte mari, că era foarte prudent în a-și

alege cercul de cumpărători, iar banii pe care îi obținea din vânzarea

drogurilor ajungeau la „D.C.” și „L.”, care dețineau drogurile și care îi

asigurau acestuia protecția necesară.

De asemenea,

investigatorul a remarcat că inculpatul era foarte prevăzător și abil, în

sensul că i-a stabilit acestuia reguli precise în vederea desfășurării

legăturii dintre cei doi și i-a impus să nu vorbească la telefon, pentru a nu

fi descoperit de anchetatori.

S-a mai reținut că

inculpatul s-a exprimat că are posibilitatea să vândă zeci de grame de cocaină

și kilograme de canabis, contra sumei de 7000 Euro/kg, oferindu-se să-i procure

investigatorului chiar 6 kilograme de canabis.

Aceste declarații

s-au coroborat cu celelalte probatorii administrate în faza de urmărire penală,

respectiv din înregistrările convorbirilor telefonice, în care se regăsesc

discuții din care rezultă, fără dubiu că inculpatul era foarte precaut în

tranzacția pe care o încheia cu investigatorul și cu colaboratorul acestuia și

avea reprezentarea naturii ilicite a produselor pe care le vindea,

precizându-i: „eu vând la kilogram, nici nu vând la jumătate”, „eu la telefon

nu vorbesc nimic”.

Din întreg materialul

probator administrat a rezultat că faptele inculpatului T.D.L. zis „B.”, care

în cursul lunii februarie 2010, în realizarea aceleiași rezoluții

infracționale, a efectuat în mod repetat operațiuni privind circulația

drogurilor de risc, împrejurări în care, la datele de 4 februarie 2010 și 5

februarie 2010 a oferit cu titlu gratuit, respectiv a vândut investigatorului

cu nume de cod N.R. cantitatea totală de 390,85 grame canabis, în schimbul sumei de 6.000 lei și 1.500 Euro (sume provenite din fondul special

al Ministerului Public), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de

trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, fapta

aceluiași inculpat care, în cursul lunii februarie 2010, a efectuat operațiunii privind circulația drogurilor de mare risc, respectiv, a deținut în

vederea vânzării și a vândut investigatorului sub acoperire cu nume de cod N.R.,

la data de 16 februarie 2010, cantitatea de 0,95 grame cocaină, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare

risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a reținut că cele

două infracțiuni au fost săvârșite în concurs real, prevăzut de art. 33 lit. a)

C. pen., deoarece au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi

condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.

În baza textelor de

lege de mai sus Tribunalul a dispus, condamnarea inculpatului T.D.L., la pedepse

cu închisoarea, cu executarea în regim de detenție, la individualizarea cărora

au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv, gradul ridicat

de pericol social a faptelor comise, care în ultima perioadă au cuprins un

număr mare de persoane, în special tineri, modalitatea de operare respectiv,

prudența de care dădea dovadă inculpatul în a-și alege cumpărătorii, modul de

comunicare cu aceștia, cantitatea mare pe care o tranzacționa și se angaja că

poate să o procure, dar și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu

antecedente penale, este absolvent de studii superioare respectiv, al

Universității Romano Americane, facultatea de Economia Turismului Intern și

Internațional, are o caracterizare bună din partea Asociației de Locatari a

blocului în care a domiciliat, din care rezultă că era un tânăr liniștit, un

bun susținător al familie sale, este singurul copil rămas în urma unui deces al

surorii sale, că a fost un elev bun la liceul de arhitectură, un elev premiant

și un student bun, precum și o caracterizare favorabilă din partea

Universității Romano Americane, din care rezultă că pe parcursul celor 5 ani de

studiu nu a creat probleme universității și era un tânăr cu multă inițiativă.

De asemenea,

tribunalul a reținut și atitudinea pozitivă avută de inculpat, față de

societate, înainte de a fi arestat în sensul că a fost angajatul SC C.D.P.C.

SRL, în funcția de director economic, din data de 01 octombrie 2006, această societate

caracterizându-l ca fiind un bun angajat al firmei, un tânăr bine adaptat la

economia de piață.

Totodată, Tribunalul

a mai reținut că inculpatul are aptitudini și cunoștințe în utilizarea PC,

având un atestat profesional emis de Grupul Școlar de Arhitectură și Lucrări

Publice I.N.S. și că era asociatul SC I.I.T.S. SRL, având ca principal obiect

de activitate comerțul cu ridicata echipamentului informatic și de

telecomunicații.

Sub aspectul stării

de sănătate, așa cum a rezultat din înscrisul medical emis de SC M.C. SRL,

instanța de fond a reținut că inculpatul prezintă diagnosticul: focar de

osteocondensare în arcul posterior al coastei a VII-a stânga, cu baza 15 mm la cala internă a coastei cu grosimea 5 mm și contur neregulat către spongioasa.

Față de aceste

circumstanțe, tribunalul a apreciat că inculpatului T.D.L. i se poate aplica o

pedeapsă, conform dispozițiilor art. 74, art. 76 lit. a) C. pen., sub limita

minimă prevăzută de legea penală specială, în ceea ce privește fapta prevăzută

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, reeducarea acestuia

putându-se efectua și în această modalitate, având în vedere vârsta și

pregătirea sa profesională, pentru a fi redat și a se integra mai rapid în

societate.

Ca atare, Tribunalul

în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. va condamna pe inculpatul T.D.L. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Împotriva acestei

sentințe penale inculpatul T.D.L. a declarat apel în termen, criticând

hotărârea primei instanțe sub aspectul netemeiniciei cuantumului pedepselor

aplicate, solicitând reindividualizarea lor în raport de circumstanțele reale

ale săvârșirii faptelor și datelor ce îl caracterizează, în vederea aplicării

unei pedepse rezultante orientate spre minimul prevăzut de lege, cu

posibilitatea suspendării sub supraveghere a executării ei.

Reprezentantul

parchetului a solicitat, la rândul său, admiterea apelului declarat de inculpat

în condițiile în care prima instanță a apreciat că circumstanțele atenuante

reținute îi profită acestuia în raport numai de una din infracțiunile comise

pentru care a procedat la reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de

lege.

Examinând hotărârea

atacată sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu, conform

dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul de

față este fondat și va fi admis.

Inculpatul T.D.L. a

fost condamnat pentru săvârșirea de infracțiuni la regimul traficului de

droguri prevăzute de art. 2 alin. (1) și respectiv art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 săvârșite, în concurs real, prima în formă continuată,

reținându-se că inculpatul, în cursul lunii februarie 2010, în realizarea

aceleiași rezoluții infracționale a efectuat, în mod repetat, operațiuni

privind circulația drogurilor de risc, împrejurări în care, la datele de 04

februarie 2010 și 05 februarie 2010 a oferit cu titlu gratuit, respectiv a

vândut investigatorului sub acoperire cu nume de cod N.R., cantitatea totală de

390,85 grame canabis, în schimbul sumei de 6.000 lei și 1.500 Euro. De

asemenea, în cursul lunii februarie 2010, același inculpat a efectuat

operațiuni privind circulația drogurilor de mare risc, respectiv, a deținut, în

vederea vânzării și a vândut investigatorului sub acoperire cu nume de cod „N.R.”,

la data de 16 februarie 2010, cantitatea de 0,95 grame cocaină.

Inculpatul a

recunoscut, încă de la formularea propunerii de arestare preventivă, săvârșirea

infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc, în formă continuată, cu

mențiunea că nu ar fi obținut un avantaj patrimonial în urma efectuării acestor

tranzacții ci întreaga sumă de bani primită de la investigatorul N.R. (1.500 Euro

și 6.000 lei) a remis-o proprietarului drogurilor (canabis), respectiv

persoanei cunoscute de el cu porecla „M.”.

Cu privire la

vânzarea cantității de 0,95 grame cocaină la data de 16 februarie 2010,

investigatorului cu nume de cod „N.R.”, în schimbul sumei de 300 lei,

inculpatul a confirmat încheierea acestei tranzacții, arătând însă că în

pachetul remis cumpărătorului ar fi pus bicarbonat și nu cocaină.

Instanța a coroborat

declarațiile inculpatului date atât în faza de urmărire penală, cât și

nemijlocit înaintea ei, cu cele ale investigatorului N.R. și ale martorului din

lucrări, U.L., dar și cu celelalte probatorii administrate în faza de urmărire

penală, respectiv înregistrările telefonice în care se regăsesc discuții ce

atestă fără dubiu că inculpatul a comis infracțiuni la regimul traficului de

droguri, fiind însă foarte precaut în activitățile ilicite pe care le desfășura

și cerând aceeași atitudine celor cu care intrase în tratative.

A rezultat că faptele

inculpatului T.D.L. zis „B.”, care în cursul lunii februarie 2010, în

realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a efectuat în mod repetat

operațiuni privind circulația drogurilor de risc, împrejurări în care, la

datele de 4 februarie 2010 și 5 februarie 2010 a oferit cu titlu gratuit, respectiv a vândut investigatorului cu nume de cod N.R. cantitatea

totala de 390,85 grame canabis, în schimbul sumei de 6.000 lei și 1.500 Euro

(sume provenite din fondul special al Ministerului Public), întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă

continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, fapta

aceluiași inculpat care, în cursul lunii februarie 2010, a efectuat operațiuni privind circulația drogurilor de mare risc, respectiv, a deținut în

vederea vânzării și a vândut investigatorului sub acoperire cu nume de cod N.R.,

la data de 16 februarie 2010, cantitatea de 0,95 grame cocaină, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare

risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Cum cele două fapte

au fost săvârșite în concurs real, prima instanță l-a condamnat pe inculpat la

pedepse separat individualizate și dozate conform criticilor instituite de art.

72 C. pen. și scopului pe care trebuie să îl atingă conform art. 52 C. pen.,

dând spre executare pe cea mai grea rezultată din contopirea lor.

A avut în vedere

instanța de fond că faptele comise de inculpat la datele de 04 februarie 2010

și respectiv 05 februarie 2010 (forma continuată) privesc infracțiuni la

regimul traficului de droguri de risc, înscrise în Tabelul nr. III – anexă la Legea nr. 143/2000, fiind vorba de comercializarea unor cantități de canabis, fapte

incriminate distinct în art. 2 alin. (1) din această lege și pedepsite cu

închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, în timp ce

deținerea și comercializarea drogurilor de mare risc, în cazul de față cocaină,

este incriminată în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și pedepsită cu

închisoarea de la 10 la 20 de ani (droguri înscrise în Tabelul anexă I).

Instanța de fond a

reținut corect situația de fapt pe baza amplului probatoriu aflat la dosar,

analizat minuțios și a dat eficiență circumstanțelor atenuante privitoare la

datele ce caracterizează pe inculpat – studii superioare, sănătate precară,

familie – ambii părinți prezentând suferințe cronice și cu toții afectați de

moartea surorii inculpatului la o vârstă tânără, în urmă cu 3 ani – însă le-a

valorificat numai în raport de infracțiunea de trafic de droguri de mare risc,

când a coborât pedeapsa sub minimul ei special.

Cum circumstanțele atenuante

profită inculpatului și instanța reținându-le nu poate face o disociere

selectivă în raport numai de unele infracțiuni, cum se constată în prezenta

cauză, în apelul de față, dând eficiență dispozițiilor art. 74 lit. a) – art. 76

lit. c) C. pen., Curtea va dispune condamnarea inculpatului T.D.L. la 1 an și 6

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc,

prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

Instanța de apel are

în vedere nu numai circumstanțele atenuante reținute la fond, dar și

împrejurarea că pe tot parcursul ciclului procesual al apelului inculpatul a

făcut denunțuri în vederea prinderii și tragerii la răspundere a altor persoane

implicate în operațiuni ilicite cu droguri, nefinalizate cu trimiteri în

judecată, ceea ce reprezintă o reconsiderare a întregii sale atitudini față de

faptele comise și posibilitatea reeducării lui.

Prin urmare, și

pentru infracțiunea de trafic ilicit de droguri prevăzută de art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, Curtea a apreciat că se impune o reducere mai

substanțială a pedepsei, împrejurare în care îi va aplica inculpatului pedeapsa

de 5 ani închisoare.

Pe lângă fiecare

pedeapsă stabilită astfel, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 71-art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., interzicând totodată inculpatului pe

o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă

complementară, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau

funcții elective publice ca și dreptul de a ocupa o funcție implicând

exercițiul autorității de stat.

În baza art. 33 lit.

a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea,

respectiv 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Așa fiind, apelul

declarat de inculpat va fi admis, în limitele considerentelor arătate, iar în

baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va fi desființată hotărârea primei

instanțe.

Așa fiind, prin decizia

penală nr. 230 din 01 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

s-a admis apelul declarat de inculpatul T.D.L. împotriva sentinței penale nr. 794

din data de 12 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II

a penală, în dosarul nr. 19387/3/2010.

S-a desființat, în

parte, sentința penală atacată și, rejudecând în fond:

În baza art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit.

a) C. pen. în referire la art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.D.L.

la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71 – art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. în

referire la art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la

pedeapsa de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71 – art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C.

pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 33 lit.

a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea, aceea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

S-a făcut aplicarea

art. 71 – art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen..

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței penale.

S-a menținut

arestarea preventivă a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 26 martie 2010

la zi.

Onorariul parțial

cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 50 lei, s-a dispus a se avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei

decizii penale a declarat recurs inculpatul T.D.L., solicitând, în baza cazului

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., admiterea

recursului, casarea deciziei recurate și aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., având drept consecință reducerea pedepsei.

Examinând actele și

lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate

și de cazul de casare sus-menționat, Înalta Curte are în vedere că datorat

declarației dată astăzi la termenul de judecată din 14 decembrie 2011 de recunoaștere

a faptei așa cum este descrisă în actul de sesizare al instanței de către

recurentul inculpat T.D.L., este pertinentă cererea acestuia de aplicare a

dispozițiilor art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen.

În consecință,

recursul de față este fondat și urmează a fi admis ca atare, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) teza I C. proc. pen., urmând

a se casa în parte ambele hotărâri recurate și, în rejudecare, se va constata

incidența dispozițiilor art.320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen. și art.

13 C. pen.

Totuși, având în

vedere că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului a fost redusă la 5 ani

închisoare prin decizia instanței de prim control judiciar se constată în

consecință că aceasta se subsumează textului impus prin dispozițiile art. 320

1

alin. (7) teza I C. proc. pen. „reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii”, ceea ce în speță înseamnă de

la 3,3 ani la 13,3 ani închisoare (pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000).

Așa fiind, pedeapsa

aplicată este judicios stabilită de instanța de apel și nu se impune o nouă

reducere a acesteia, întrucât este aptă în totalitate să satisfacă scopurile și

finalitățile definite prin dispozițiile art. 52 C. pen., respectiv să

constituie o reală măsură de constrângere și reeducare a inculpatului, cât și

să asigure prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Aceeași pedeapsă este

judicios dozată și prin prisma criteriilor de individualizare judiciară

prevăzute de art. 72 C. pen., raportat pe de o parte la pericolul social

generic și concret, sporit al infracțiunilor imputate (traficarea drogurilor de

mare risc, respectiv cocaină), cât și în raport de datele circumstanțiale

personale (student, fără antecedente penale, cu poziție procesuală de

recunoaștere și regret a infracțiunilor comise).

În consecință, nu

rezultă elemente care să justifice o nouă reducere a pedepsei stabilite pentru

inculpatul T.D.L.

Între aceste limite

se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

Urmează ca, în baza

art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 381 alin. (1) C.

proc. pen., să se compute prevenția de la 26 martie 2010 la zi.

Urmează ca sumele de

bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu soluționarea recursului de

față să rămână în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu în

sumă de 200 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

II. Împotriva acestei

decizii penale a declarat contestație la executare condamnatul T.D.L.,

criticând-o în baza dispozițiilor art. 461 lit. d) C. proc. pen., solicitând

ca, întrucât la judecata în recurs s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320/1

alin. (7) C. proc. pen., să se dispună reducerea limitelor pedepsei stabilite

cu o treime.

Având în vedere că

prin contestația la executare de față se invocă o cauză de micșorare a

pedepsei, în sensul dispozițiilor art. 461 lit. d) teza V C. proc. pen., Înalta

Curte are în vedere că prin dispozițiile art. 461 alin. (2) C. proc. pen. se

statuează

expressis

că „în cazurile prevăzute la lit. d) contestația se

face după caz, la instanța prevăzută în alin. (1)...”, ceea ce determină pe

calea normei de trimitere că rezolvarea acesteia este dată în competența

instanței de executare.

Așa fiind, prin conformare

la dispozițiile normative ultim citate, urmează a se dispune trimiterea

contestației la executare de față la Tribunalul București spre competentă

soluționare.

Urmează ca onorariul

pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 200 lei pentru condamnat, se

va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Trimite

contestația la executare formulată de contestatorul condamnat T.D.L. împotriva

deciziei penale nr. 4260 din 14 decembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 19387/3/2010 la Tribunalul

București spre competentă soluționare.

Onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei pentru condamnat se

va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 21 martie 2012.