ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3330/2012

Asupra recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 428 din 29 aprilie 2011, Tribunalul București, secția I penală, i-a condamnat pe inculpații: - C.D. la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare (4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 C. pen. și 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 C. pen.) cu executare în regim de detenție și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale, menținând starea de arest și deducând prevenția de la 21 septembrie 2010 la zi; - I.I.J. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare (5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 C. pen., 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 C. pen. și 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen.) cu executare în regim de detenție și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale, menținând starea de arest și deducând prevenția de la 10 octombrie 2010 la zi; - B.V. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 C. pen., cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 6 ani termen de încercare, atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. Au fost confiscate cantitățile de 1,16 g., 993,7 g., 0,70 g. și 991,44 g. heroină, autoturismul marca O. proprietatea inculpatului I.I.J.

A fost restituită suma de 580 euro către inculpatul C.D. și cea de 100 RON către inculpatul I.I.J. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că în cursul lunii septembrie 2010 inculpații L.G., N.D. și I.T.V. au organizat procurarea unui kilogram de heroină din Bulgaria care a fost introdus pe teritoriul României de către inculpatul C.D., ce a fost prins în flagrant la data de 20 septembrie 2010, în jurul orei 23.00, de către Poliția de Frontieră Giurgiu, drogurile fiind găsite în portiera din partea dreaptă față al autoturismului pe care îl conducea. La data de 09 ocotmbrie 2010, inculpații I.I. și I.I.J. au fost depistați la Punctul de Trecere al Frontierei Giurgiu având în autoturism, în locașul destinat filtrului de aer, cantitatea de 993,5 g. heroină, pe care au procurat-o din Bulgaria de la numitul „I.”, în scopul comercializării.

Împrejurările de fapt reținute au fost rezultatul coroborării mijloacelor de probe administrate în cursul urmăririi penale, având în vedere că instanța de fond a judecat cauza conform procedurii simplificate, ca urmare a faptului că inculpații C.D. și I.I.J. au recunoscut faptele așa cum a fost reținute prin actul de sesizare, înțelegând să se judece în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În drept, instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului C.D.

care, în data de 20 septembrie 2010, la Punctul de Trecere al Frontierei Giurgiu a fost depistat în timp ce transporta cu autoturismul proprietate personală cantitatea de 994,67 g. heroină și ale inculpatului I.I.J., care în data de 09 octombrie 2010, la Punctul de Trecere al Frontierei Giurgiu a fost depistat, împreună cu coinculpatul I.I., după ce a introdus și transportat pe teritoriul României cantitatea de 993,5 g. heroină, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic internațional de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc. S-a mai reținut că fapta inculpatului I.I.J.

care, în data de 09 octombrie 2010, a fost depistat în timp ce deținea în vederea consumului propriu cantitatea de 0,89 g. heroină, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, iar cea a inculpatei B.V., care, la data de 27 mai 2010, a vândut un număr de 9 doze de heroină cu suma de 540 RON se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii trafic de droguri de mare risc. La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor trei inculpați, Tribunalul a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, urmările produse, dar și datele care caracterizează persoana inculpaților, adică lipsa antecedentelor penale și atitudinea de recunoaștere, precum și dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen., motiv pentru care a fost reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. Față de inculpata B.V. s-a apreciat că se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București și inculpații I.I.J. și C.D. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București a solicitat desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât în mod greșit au fost aplicate dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. deoarece declarațiile date de inculpații I.I.J. și C.D.

nu satisfac cerințele legale, nefiind recunoscute în totalitate așa cum au fost reținute în rechizitoriu, iar inculpata B.V. a recunoscut și regretat fapta în ultimul cuvânt. În subsidiar, s-a solicitat reindividualizare pedepselor aplicate inculpaților întrucât în raport de gravitatea faptelor nu se impunea reținerea circumstanțelor atenuante. Inculpatul C.D. a solicitat suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei întrucât are o familie organizată, cu gospodărie, 1 copil minor în întreținere, iar în toată perioadă a colaborat cu organele de urmărire penale. Inculpatul I.I.J. a solicitat reducerea pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Prin decizia penală nr. 7 din 16 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial București, a desființat în parte sentința atacată și, rejudecând, i-a condamnat pe inculpații C.D. la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare (7 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. și 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen.) cu executare în regim de detenție și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale, menținând starea de arest și deducând prevenția de la 21 septembrie 2010 la zi și I.I.J.

la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare (10 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., 7 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen.) cu executare în regim de detenție și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale, menținând starea de arest și deducând prevenția de la 10 octombrie 2010 la zi, respingând, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C.D.

și I.I.J. și menținând celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de prim control judiciar a reținut că, la data de 20 septembrie 2010, inculpatul C.D. a fost depistat, la Punctul de Trecere al Frontierei Giurgiu, transportând cu autoturismul marca D. cantitatea de 994,67 g. heroină, adusă din Bulgaria, iar la data de 09 octombrie 2010, inculpații I.I.J. și I.I. a fost prinși la același punct vamal, după ce au introdus și transportat pe teritoriul României cantitatea de 993,5 g. heroină, pentru ca, în data de 27 mai 2010, inculpata B.V. să vândă un număr de 9 doze heroină cu suma de 540 RON. S-a reținut că situația de fapt stabilită s-a fundamentat pe procesele-verbale de prindere în flagrant a inculpaților C.D.

și I.I.J., notele de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice purtate de inculpați, procesele-verbale de recunoaștere după planșele foto, procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire, procesul-verbal de redare a discuțiilor și imaginilor înregistrate în mediu ambiental cu ocazia efectuării cumpărării autorizate de droguri, rapoartele de constatare tehnico-științifică ce atestă natura drogurilor, declarațiile martorilor asistenți P.I. și C.I., declarațiile martorului I.F. și parțial cu declarațiile de recunoaștere date de inculpatul C.D. Instanța de prim control judiciar a constatat că la data de 27 aprilie 2011 inculpații C.D., I.I.J.

și B.V. au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc și le însușesc, pentru ca în ultimul cuvânt să regrete și să recunoască comiterea faptelor, iar procurorul să solicite în dezbateri aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Ca atare, s-a reținut că manifestarea de voință a inculpaților C.D., I.I.J. și B.V. a fost neechivocă în sensul aplicării procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției, chiar dacă inculpatul C.D. a solicitat schimbarea încadrării juridice, instituție compatibilă cu această procedură. S-a constatat că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților prezintă un grad de pericol social foarte ridicat, reflectat prin limitele de pedeapsă, motiv pentru care instanța fondului a dat dovadă de o blândețe excesivă în procesul de individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpaților C.D.

și I.I.J. și în raport de modul și mijloacele de comitere a faptei, dar și cantitatea mare de droguri, împrejurări care nu justificau reținerea circumstanțelor atenuante față de inculpatul I.I.J., precum și a dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen. pentru inculpatul C.D. Referitor la inculpata B.V. s-a reținut că în raport de gradul redus de participare la activitatea infracțională, cantitatea mică de droguri comercializată, vârsta înaintată și lipsa antecedentelor penale, instanța de fond a stabilit în mod corect cuantumul pedepsei și modalitatea de executare a acesteia. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.l.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial București și inculpații C.D. și I.I.J. Parchetul a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanța fond nu s-a pronunțat pe cererea de schimbare încadrare juridică formulată de inculpatul C.D. în sensul reținerii doar a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, iar, în subsidiar, a solicitat înlăturarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. față de inculpat în condițiile în care acesta a contestat că s-a deplasat în Bulgaria pentru a aduce droguri în țară, cu consecința majorării pedepselor în raport de gravitatea faptelor care exclude reținerea circumstanțelor personale favorabile. Și pentru inculpata B.V. s-a solicitat redozarea pedepsei în raport cu gravitatea faptei, împrejurare ce impune înlăturarea circumstanțelor atenuante, inclusiv a suspendării executării pedepsei.

Inculpatul C.D. a solicitat reducerea pedepsei în raport de circumstanțele sale personale, având în vedere că este la primul conflict cu legea penală și că a avut o atitudine constant sinceră, împrejurări care impun stabilirea tratamentului sancționator în condițiile art. 76 C. pen. Inculpatul I.I.J. a criticat hotărârea sub aspectul cuantumului pedepsei și modalității de executare, cerând ca dată fiind contribuția sa redusă în realizarea activității infracționale să-i fie redusă pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, cu consecința aplicării dispozițiilor art. 86 C. pen. Examinând hotărârea atacată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 și 14 C. proc.

pen., precum și din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București ca fiind întemeiat și cele ale inculpaților C.D. și I.I.J., ca nefondate, pentru următoarele considerente: Incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. presupune îndeplinirea cumulativă a două condiții, instanța să nu se fi pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru părți, iar această omisiune să influențeze soluția procesului. În speță, apărătorul ales al inculpatului C.D. a solicitat instanței de fond schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina clientului său la cuvântul în dezbateri, deci cu depășirea termenului legal în care părțile pot formula cereri.

De altfel, Parchetul printre motivele de apel dezvoltate în scris și oral în ședință publică nu a criticat omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra acestei cereri de schimbare a încadrării juridice, motiv pentru care nu poate invoca pentru prima dată în recurs aspecte care nu au fost puse în discuție la instanța de prim control judiciar. Pe de altă parte, chiar dacă prima instanță nu s-a pronunțat expres pe solicitarea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul ales al inculpatului C.D., din modalitatea în care a prezentat împrejurările de fapt prin raportare la întregul material probator administrat în faza de urmărire penală și reținerea aceleiași încadrări juridice ca cea dată faptelor prin rechizitoriu, rezultă că implicit s-a apreciat că cererea este nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, act normativ intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, judecata în cazul recunoașterii vinovăției se face conform procedurii simplificate doar în cazul în care sunt întrunite cumulativ două condiții, respectiv inculpatul recunoaște faptele astfel cum au fost reținute prin actul de sesizare al instanței până la începerea cercetării judecătorești și solicită ca soluționarea cauzei să aibă loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Într-adevăr, declarația inculpatului C.D.

nu cuprinde mențiunea recunoașterii faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, însă această omisiune nu-i poate fi imputată, în condițiile în care manifestarea sa de voință a fost în sensul judecării conform procedurii simplificate, aspect ce rezultă din faptul că a înțeles să-și însușească materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, cunoscând faptele pentru care a fost trimis în judecată și declarând în ultimul cuvânt că le recunoaște și le regretă. Împrejurarea că apărătorul inculpatului C.D. a solicitat la cuvântul în dezbateri schimbarea încadrării juridice a faptelor, în sensul reținerii doar a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, nu și a celei de trafic internațional de droguri nu înlătură incidența dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. față de acesta, dată fiind faptul că manifestarea sa de voință a fost de recunoaștere necondiționată a activității infracționale descrisă prin actul de sesizarea a instanței. În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că instanțele inferioare au reținut în mod greșit circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. față de inculpații C.D. și B.V., în condițiile în care atitudinea sinceră a acestora pe parcursul procesului penal poate fi valorificată în cazul procedurii simplificate a recunoașterii de vinovăție doar o singură dată prin aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. care atrag reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă stabilite de lege, într-o atare situație neexistând un concurs de stări de atenuare care să acționeze în mod succesiv asupra cuantumului pedepsei, cu consecința atenuării corespunzătoare a acesteia.

Drept urmare, vor fi înlăturate dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. față de cei doi inculpați, poziția de recunoaștere a acestora reflectându-se în tratamentul sancționator aplicat în condițiile 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În acest context, Înalta Curte apreciază că se impune menținerea cuantumului pedepsei și a modalității de executare pentru inculpata B.V. întrucât, în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei și datele favorabile care caracterizează persoana acesteia, tratamentul sancționator a fost corect individualizat de instanțele inferioare, neexistând elemente care să justifice majorarea pedepsei și executarea în regim de penitenciar.

La stabilirea cuantumului pedepsei și alegerea modalității de executare atât de instanța de fond, cât și cea de prim control judiciar au ținut seama, în egală măsură, de vârstă, lipsa antecedentelor penale, poziția constant sinceră manifestată pe parcursul procesului penal, dar și de gravitatea faptei care deși în abstract prezintă un grad de pericol ridicat, în concret, în raport de implicarea redusă în activitatea infracțională și cantitatea mică de droguri, acesta a fost mult diminuat, motiv pentru care în mod întemeiat s-a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, tratament sancționator care, în opinia Înaltei Curți, este apt a asigura reeducarea inculpatei B.V.

și realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen. În ceea ce îl privește pe inculpatul C.D. înlăturarea circumstanței atenuante va avea ca și consecință majorarea pedepselor, cuantumul stabilit urmând să fie egal cu limita minimă specială, respectiv 10 ani închisoare în cazul infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. sau orientat spre această limită, adică 7 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen.

Astfel, Înalta Curte la stabilirea cuantumului pedepselor a valorificat și datele pozitive care caracterizează persoana inculpatului C.D., respectiv poziția sinceră avută pe parcursul procesului penal și lipsa antecedentelor penale, însă a apreciat că în raport de gravitatea faptelor dedusă din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, amploarea activității infracționale concretizată atât în trafic internațional de droguri de mare risc, cât și în trafic intern de droguri de mare risc, cantitatea mare de droguri și de importanța valorilor sociale ocrotite de norma de incriminare (sănătatea publică), nu se justifică coborârea tratamentului sancționator sub minimul special prevăzut de lege în condițiile art. 74 lit. a) C. pen., circumstanță atenuantă care în mod corect a fost înlăturată de instanța de prim control judiciar.

Toate aceste considerații exclud aplicare unor pedepse orientate spre minimul general prevăzut de lege, întrucât tratamentul sancționator pe lângă rolul de constrângere, are și o finalitate de exemplaritate, iar felul și modalitatea de executare trebuie individualizate în așa fel încât să convingă inculpatul C.D. de necesitatea respectării legii și a evitării în viitor de a comite alte fapte penale. Raportat la inculpatul I.I.J., Înalta Curte constată că pedepsele aplicate au fost judicios proporționalizate atât sub aspectul cuantumului stabilit pentru fiecare infracțiune, cât și sub aspectul modalității de executare a acestora, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor generale reglementate de art. 72 alin. (1) C. pen..

Au fost avute în vedere natura și importanța valorilor sociale ocrotite de lege și puse în pericol prin acțiunea ilicită, precum și conduita inculpatului înainte, dar și după comiterea faptelor. Instanța de prim control judiciar, în mod corect, a înlăturat aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., reținând că infracțiunile comise prezintă un grad de pericol social ridicat, determinat atât de limitele mari de pedeapsă prevăzute de lege și de importanța valorilor sociale ocrotite de legiuitor, respectiv dreptul la sănătate publică, cât și de amploarea activității infracționale desfășurate pe teritoriul a două state, cantitatea mare de droguri traficată, sumele mari de bani folosite pentru procurarea stupefiantelor, condiții în care lipsa antecedentelor penale și poziția sinceră a inculpatului nu pot justifica reducerea cuantumului pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, cu consecința suspendării executării acestora.

Pe de altă parte, a fost evaluat și comportamentul inculpatului care este consumator de droguri. În acest context, Înalta Curte apreciază că nu se impune stabilirea unui tratament sancționator mai ușor, care ar fi insuficient să asigure reeducarea inculpatului I.I.J. și realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen. Constatând, așadar, că este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. față de inculpații C.D. și B.V., Înalta Curte, în temeiul art. 385 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București, casând, în parte decizia atacată și sentința penală nr. 428 din 29 aprilie 2011 a Tribunalului București, secția I penală, și rejudecând, va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C.D.

în pedepsele componente, înlăturând dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. și majorând pedepsele principale la 10 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și 7 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., pe care le va contopi inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., va înlătura dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen. cu privire la inculpata B.V., menținând cuantumul pedepsei și modalitatea de executare stabilită prin sentința penală, va menține celelalte dispoziții ale celor două hotărâri, respingând căile de atac exercitate de inculpații C.D.

și I.I.J., deducând prevenția la zi pentru inculpatul C.D. Având în vedere că recurenții inculpați C.D. și I.I.J. sunt cei care se află în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.l.C.O.T. - Serviciul Teritorial București împotriva deciziei penale nr. 7 din 16 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Casează, în parte, decizia penală atacată și sentința penală nr. 428 din 29 aprilie 2011 a Tribunalului București, secția I penală și, rejudecând: Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului C.D. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor. Înlătură dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen.

și majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului C.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., de la 7 ani închisoare la 10 ani închisoare. Înlătură dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. și majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului C.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., de la 5 ani închisoare la 7 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., inculpatul C.D. va executa pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Face aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Înlătură dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen. cu privire la inculpata B.V., menținând cuantumul pedepsei și modalitatea de executare stabilită prin sentința penală nr. 428 din 29 aprilie 2011 a Tribuanlului București, secția I penală. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.D. și I.I.J. împotriva aceleiași decizii penale. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.D. durata reținerii și arestării preventive de la 21 septembrie 2010 la 18 octombrie 2012, iar din pedeapsa aplicată inculpatului I.I.J. durata reținerii și arestării preventive de la 10 octombrie 2010 la 18 octombrie 2012. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 575 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată B.V. în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 18 octombrie 2012.