ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7686/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7686/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată la Tribunalul

Vaslui sub nr. 3768/89/2005, reclamanții N.C., N.V.V.V., N.I.N.I., M.V., I.O.,

D.A., N.F.P., S.M. și V.D., în calitate de moștenitori ai defunctului N.G.E. au

chemat în judecată pe pârâta C.N.A.D.N.R. SA, contestând exproprierea și

despăgubirea ce s-au acordat pentru lucrarea „Reabilitare DN 24 între km.

46+000 și km. 51+000 din cadrul etapei a III-a de reabilitare a drumurilor

naționale pe teritoriul comunei Tutova din județul Vaslui.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că obiectul exproprierii îl constituie o parte

din parcela nr. X, teren arabil extravilan, situat pe teritoriul satului Coroi,

comuna Tutova, județul Vaslui, asupra căruia au dobândit dreptul de proprietate

prin moștenire de la autoarea N.R., decedată la 15 octombrie 2000, în

condițiile Legii nr. 18/1991, pentru o suprafață de 3705 mp.

S-a mai arătat că

documentația de expropriere a fost întocmită în iunie 2000 de proiectantul

lucrării numai pe baza informațiilor primite de la Primăria Tutova, fără

acordul proprietarilor pentru ocuparea terenului, execuția lucrării începând în

martie 2001, în dreptul parcelei reclamanților fiind lăsată o breșă de lățimea

17,5 m.

Au mai învederat

reclamanții că au primit prin poștă Hotărârea nr. 1 a Comisiei, pe care o

consideră nelegală întrucât s-a stabilit suprafața expropriată de 441,82 mp,

validându-se o documentație întocmită unilateral de expropriator, s-a omis de

la emiterea hotărârii raportul de expertiză tehnică judiciară din 12 martie

2003, care face parte integrantă din Sentința civilă nr. 796 din 27 martie

2003, s-a făcut referire la întreaga parcelă și la un singur număr cadastral și

s-a făcut trimitere la procesul-verbal din 20 septembrie 2005 care nu le-a fost

comunicat.

Prin Sentința civilă

nr. 701 din 28 mai 2010, Tribunalul Vaslui, secția civilă, a respins excepțiile

inadmisibilității, calității procesuale pasive și tardivității invocate de

C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Iași.

S-a admis acțiunea

reclamanților și s-a modificat Hotărârea nr. 1 din 27 septembrie 2005, emisă de

pârâtă, în sensul că suprafața de teren expropriată este de 1.133,42 mp, iar

valoarea despăgubirilor este de 10.329,9 RON.

Pentru a hotărî

astfel, analizând cu prioritate excepțiile invocate de pârâtă, a constatat că

acestea sunt neîntemeiate. S-a considerat că, deși reclamanții și-au întemeiat

acțiunea pe Legea nr. 10/2001, cererea de chemare în judecată a putut fi

calificată și soluționată în baza dispozițiilor Legii nr. 198/2004 și ale Legii

nr. 33/1994, aceeași motivare fiind dată și soluției de respingere a excepției

lipsei calității procesuale pasive, raportat la dispozițiile Legii nr.

198/2004.

În ceea ce privește

excepția tardivității formulării acțiunii s-a reținut că acțiunea a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la 26 octombrie 2005, hotărârea

contestată fiind comunicată reclamanților la 10 octombrie 2005 și respectiv 11

octombrie 2005, astfel că s-a respectat termenul legal de exercitare a căii de

atac.

Cu privire la fondul

cauzei, s-a reținut că art. 24 alin. (3) din Legea nr. 33/1994 dă posibilitatea

reclamanților de a contesta nu numai despăgubirea acordată, ci și exproprierea

însăși.

În acest context, s-a

considerat că se impune exproprierea totală în modalitatea solicitată de

reclamanți, respectiv a suprafeței de 1133,42 mp, astfel cum a rezultat din

expertiza tehnică efectuată în cauză, cu motivarea că suprafața rămasă în

proprietatea acestora este neutilizabilă, având în vedere că este situată între

drumul ce face obiectul lucrării și drumul forestier, iar proprietarilor

terenurilor învecinate li s-a expropriat întreaga suprafață (până la drumul

forestier).

În ceea ce privește

valoarea despăgubirilor s-a apreciat că, față de fluctuațiile valorilor

terenurilor din zonă și având în vedere concluziile comisiei de experți

constituite în baza Legii nr. 33/1994, valoarea de piață este de 2,17 euro/mp.

Împotriva sentinței

menționate, îndreptată prin Încheierea din 14 septembrie 2010 a aceleiași

instanțe, a declarat apel pârâta D.R.D.P. Iași, criticând-o ca nelegală și

netemeinică întrucât nu s-a avut în vedere împrejurarea că moștenitorii

defunctei N.R. au refuzat să se prezinte la notarul public pentru încheierea

contractului de vânzare-cumpărare la data de 28 ianuarie 2002, motiv pentru

care procedura de negociere a rămas nefinalizată, ulterior intrând în vigoare

Legea nr. 198/2004 și H.G. nr. 685/2005, prin care s-a aprobat declanșarea

procedurilor de expropriere.

S-a susținut că, din

raportul de expertiză întocmit în cauză, nu a rezultat că se impune o

expropriere totală și nici faptul că suprafața rămasă în proprietatea

reclamanților ar fi neutilizabilă, astfel încât în mod eronat a fost admisă

solicitarea în acest sens formulată prin contestație.

Cu privire la capătul

de cerere privind cuantumul despăgubirilor, s-a criticat hotărârea pentru

greșita reținere a vecinătății terenului intimaților cu drumul forestier.

Curtea de Apel Iași,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 164 din

26 noiembrie 2010, a respins apelul pârâtei ca nefondat, reținând, în esență,

că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 198/2009 și ale H.G. nr.

941/2004 și că, față de prevederile art. 21 din Legea nr. 33/1999 și ale art. 9

din Legea nr. 198/2004, instanța are competența să verifice dacă exproprierea

parțială este posibilă, în caz contrar dispunând exproprierea totală.

S-a considerat că

prin exproprierea parțială, reclamanții ar rămâne în proprietate cu o suprafață

de teren neutilizabilă, fără valoare economică.

Totodată, instanța de

apel a reținut că întinderea despăgubirilor a fost corect stabilită în concordanță

cu art. 26 din Legea nr. 33/1999, expertiza efectuată în cauză respectând

criteriile stabilite prin norma legală menționată.

Împotriva deciziei

menționate a declarat recurs în termenul legal, pârâta D.R.D.P. Iași,

criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ.

Dezvoltând motivele

de recurs, pârâta a susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

criticilor sale referitoare la posibilitatea exproprierii parțiale, reținând

doar că este competentă să aprecieze asupra exproprierii totale, fără să

analizeze în concret, în raport de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004

și art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 dacă terenul rămas în proprietatea

reclamanților, mai mare ca suprafață decât cel expropriat, putea fi utilizat.

În acest context s-a invocat greșita interpretare a concluziilor expertizei și

a argumentelor referitoare la exproprierea terenurilor vecinilor.

S-a susținut că

intimații reclamanți au avut posibilitatea de a negocia modalitatea de transmitere

a dreptului de proprietate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 198/2004,

însă nu și-au valorificat-o contestând doar cuantumul despăgubirii și nu și

suprafața ce urma a fi expropriată.

Cea de-a doua critică

formulată prin motivele de recurs a vizat greșita stabilire a cuantumului

despăgubirilor, fără a se avea în vedere că, până la momentul pronunțării

hotărârii, valoarea terenului a crescut ca urmare a lucrărilor de reabilitare a

DN 24.

Intimații-reclamanți

au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.

Examinând criticile

formulate de recurenta-pârâtă, Curtea va constata că acestea sunt nefondate

pentru considerentele ce succed:

Criticile întemeiate

pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu pot fi primite întrucât nu

vizează în realitate, greșita interpretare a actului dedus judecății, ori

schimbarea naturii și înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, ci

greșita interpretare a probelor administrate, respectiv a raportului de

expertiză, despre care se arată că nu concluzionează în sensul exproprierii

totale.

Celelalte critici,

referitoare la greșita interpretare și aplicare a art. 9 din Legea nr. 198/2004

coroborat cu art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 sunt, de asemenea,

nefondate.

Ca urmare a

negocierii directe în 2000 - 2001 între recurenta-pârâtă și proprietarii de

terenuri din zona afectată de lucrarea de reabilitare a DN 24, de pe teritoriul

satului Coroi, comuna Tutova, printre care și autoarea reclamanților N.R., ca

proprietar a terenului agricol, au încheiat procese-verbale de negociere la

data de 4 septembrie 2000, prin care s-a stabilit întinderea suprafeței de

expropriat, în sensul ca aceasta să cuprindă zona drumului și suprafața

suplimentară dintre zona drumului și calea ferată, care delimitează parcelele

în partea de sud.

Astfel, prin

procesul-verbal anexat acțiunii introductive, nu s-a stabilit suprafața totală

supusă exproprierii și nici cuantumul despăgubirilor, care, în condițiile art.

26 din Legea nr. 33/1994, trebuie să cuprindă valoarea terenului din zona

drumului și valoarea terenului până la calea ferată, respectiv prejudiciul

cauzat proprietarului. S-a stabilit, ca pe baza proceselor-verbale de

negociere, recurenta-pârâtă să întocmească documentații cadastrale pentru toate

parcelele supuse exproprierii și să prezinte proprietarilor spre semnare

acordul de ocupare definitivă pentru suprafețele în discuție.

Ulterior, în baza

documentațiilor tehnice cadastrale, recepționate de O.C.P.I. Vaslui, au fost

atribuite numere cadastrale provizorii, recurenta-pârâtă stabilind cuantumul

despăgubirilor și încheind contracte de vânzare-cumpărare în formă autentică cu

o parte (14) dintre proprietarii terenurilor învecinate cu cel al

reclamanților, inclusiv cu cei având parcele limitrofe cu parcela în litigiu.

Suprafața de teren de

1133,42 mp, în proprietatea reclamanților, este compusă, după expropriere, din

suprafața de 685,42 mp - expropriată în condițiile Legii nr. 33/1994 (cuprinsă

în documentația exhaustivă întocmită de recurentă) și suprafața de 448 mp, rămasă

în posesia proprietarului.

Această ultimă

porțiune de teren se compune din 170 mp, aferentă zonei drumului și înscrisă în

procesul-verbal de negociere încheiat la 4 septembrie 2000 și suprafața de 278

mp - suprafața dintre zona drumului și calea ferată din partea de sud a

parcelei.

Prin intrarea în

vigoare a Legii nr. 198/2004, conform art. 3 din acest act normativ,

recurenta-pârâtă, în calitate de expropriator, a întocmit documentația

tehnică-economică pentru lucrarea în cauză. Conform art. 2 alin. (1),

conținutul acestei documentații este prevăzut în anexa care face parte

integrantă din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004, aprobată

prin H.G. nr. 941/2004, în baza acesteia aprobându-se, prin H.G. nr. 658 din 7

septembrie 2005, amplasamentul lucrării și declanșarea procedurii de

expropriere.

Conform tabelului

anexă nr. 2 la ultima hotărâre de guvern menționată, N.R. figurează cu

suprafața supusă exproprierii de 445 mp, cu același număr cadastral provizoriu,

ca și cel atribuit în baza documentației cadastrale inițiale.

Contractul de

vânzare-cumpărare întocmit în baza documentației cadastrale pe numele autoarei

reclamanților, N.R., nu s-a putut semna la începutul anului 2001, din cauza

decesului acesteia la 15 octombrie 2000. În perioada ce a urmat până la

intrarea în vigoare a Legii nr. 198/2004 nici moștenitorii nu au semnat acest

contract, fapt confirmat de pârâta recurentă prin încheierea de certificare din

28 august 2002 emisă de BNP F.L. din Bârlad.

Prin precizările

depuse la prima instanță de către pârâtă pentru termenul din 14 noiembrie 2006,

ca răspuns la completarea acțiunii de către reclamanți, aceasta recunoaște că a

fost de acord să preia spre expropriere, suprafețe mai mari decât cele efectiv

necesare realizării lucrării, ca prejudiciu cauzat proprietarului, conform

înțelegerii inițiale, ce nu s-a putut finaliza prin încheierea contractului de

vânzare-cumpărare, din cauza decesului autoarei reclamanților.

Prin urmare, Curtea

va constata că s-a stabilit corect de către instanțele de fond și apel, în baza

probelor administrate, că se impune exproprierea întregii suprafețe de teren de

1133,42 mp, solicitarea formulată în acest sens de reclamanți nefiind tardivă,

în condițiile în care Legea nr. 198/2004 a intrat în vigoare la un moment la

care nu erau finalizate negocierile referitoare la întinderea suprafețelor

expropriate din motive independente de voința părților și nu își poate produce

efectele.

Ca atare,

dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, în sensul că persoana nemulțumită

se poate adresa instanței de judecată doar în ceea ce privește cuantumul

despăgubirilor trebuie coroborate cu dispozițiile art. 21 și 22 din Legea nr.

33/1999, instanța având competența de a aprecia și asupra exproprierii totale

sau parțiale.

Criticile referitoare

la cuantumul exagerat al despăgubirilor acordate sunt nefondate raportat la

dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1999 având în vedere considerentele

expuse în analiza celorlalte motive de recurs.

Pentru toate aceste

considerente, Curtea va constata că recursul pârâtei este nefondat și, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta D.R.D.P. Iași împotriva Deciziei nr. 164 din 26

noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 01 noiembrie 2011.