ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7686/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Cererea înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr. 3768/89/2005, reclamanții N.C., N.V.V.V., N.I.N.I., M.V., I.O., D.A., N.F.P., S.M. și V.D., în calitate de moștenitori ai defunctului N.G.E. au chemat în judecată pe pârâta C.N.A.D.N.R. SA, contestând exproprierea și despăgubirea ce s-au acordat pentru lucrarea „Reabilitare DN 24 între km. 46+000 și km. 51+000 din cadrul etapei a III-a de reabilitare a drumurilor naționale pe teritoriul comunei Tutova din județul Vaslui. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că obiectul exproprierii îl constituie o parte din parcela nr. X, teren arabil extravilan, situat pe teritoriul satului Coroi, comuna Tutova, județul Vaslui, asupra căruia au dobândit dreptul de proprietate prin moștenire de la autoarea N.R., decedată la 15 octombrie 2000, în condițiile Legii nr. 18/1991, pentru o suprafață de 3705 mp.

S-a mai arătat că documentația de expropriere a fost întocmită în iunie 2000 de proiectantul lucrării numai pe baza informațiilor primite de la Primăria Tutova, fără acordul proprietarilor pentru ocuparea terenului, execuția lucrării începând în martie 2001, în dreptul parcelei reclamanților fiind lăsată o breșă de lățimea 17,5 m. Au mai învederat reclamanții că au primit prin poștă Hotărârea nr. 1 a Comisiei, pe care o consideră nelegală întrucât s-a stabilit suprafața expropriată de 441,82 mp, validându-se o documentație întocmită unilateral de expropriator, s-a omis de la emiterea hotărârii raportul de expertiză tehnică judiciară din 12 martie 2003, care face parte integrantă din Sentința civilă nr. 796 din 27 martie 2003, s-a făcut referire la întreaga parcelă și la un singur număr cadastral și s-a făcut trimitere la procesul-verbal din 20 septembrie 2005 care nu le-a fost comunicat.

Prin Sentința civilă nr. 701 din 28 mai 2010, Tribunalul Vaslui, secția civilă, a respins excepțiile inadmisibilității, calității procesuale pasive și tardivității invocate de C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Iași. S-a admis acțiunea reclamanților și s-a modificat Hotărârea nr. 1 din 27 septembrie 2005, emisă de pârâtă, în sensul că suprafața de teren expropriată este de 1.133,42 mp, iar valoarea despăgubirilor este de 10.329,9 RON. Pentru a hotărî astfel, analizând cu prioritate excepțiile invocate de pârâtă, a constatat că acestea sunt neîntemeiate. S-a considerat că, deși reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe Legea nr. 10/2001, cererea de chemare în judecată a putut fi calificată și soluționată în baza dispozițiilor Legii nr. 198/2004 și ale Legii nr. 33/1994, aceeași motivare fiind dată și soluției de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive, raportat la dispozițiile Legii nr. 198/2004.

În ceea ce privește excepția tardivității formulării acțiunii s-a reținut că acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la 26 octombrie 2005, hotărârea contestată fiind comunicată reclamanților la 10 octombrie 2005 și respectiv 11 octombrie 2005, astfel că s-a respectat termenul legal de exercitare a căii de atac. Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că art. 24 alin. (3) din Legea nr. 33/1994 dă posibilitatea reclamanților de a contesta nu numai despăgubirea acordată, ci și exproprierea însăși.

În acest context, s-a considerat că se impune exproprierea totală în modalitatea solicitată de reclamanți, respectiv a suprafeței de 1133,42 mp, astfel cum a rezultat din expertiza tehnică efectuată în cauză, cu motivarea că suprafața rămasă în proprietatea acestora este neutilizabilă, având în vedere că este situată între drumul ce face obiectul lucrării și drumul forestier, iar proprietarilor terenurilor învecinate li s-a expropriat întreaga suprafață (până la drumul forestier). În ceea ce privește valoarea despăgubirilor s-a apreciat că, față de fluctuațiile valorilor terenurilor din zonă și având în vedere concluziile comisiei de experți constituite în baza Legii nr. 33/1994, valoarea de piață este de 2,17 euro/mp.

Împotriva sentinței menționate, îndreptată prin Încheierea din 14 septembrie 2010 a aceleiași instanțe, a declarat apel pârâta D.R.D.P. Iași, criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât nu s-a avut în vedere împrejurarea că moștenitorii defunctei N.R. au refuzat să se prezinte la notarul public pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare la data de 28 ianuarie 2002, motiv pentru care procedura de negociere a rămas nefinalizată, ulterior intrând în vigoare Legea nr. 198/2004 și H.G. nr. 685/2005, prin care s-a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere. S-a susținut că, din raportul de expertiză întocmit în cauză, nu a rezultat că se impune o expropriere totală și nici faptul că suprafața rămasă în proprietatea reclamanților ar fi neutilizabilă, astfel încât în mod eronat a fost admisă solicitarea în acest sens formulată prin contestație.

Cu privire la capătul de cerere privind cuantumul despăgubirilor, s-a criticat hotărârea pentru greșita reținere a vecinătății terenului intimaților cu drumul forestier. Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 164 din 26 noiembrie 2010, a respins apelul pârâtei ca nefondat, reținând, în esență, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 198/2009 și ale H.G. nr. 941/2004 și că, față de prevederile art. 21 din Legea nr. 33/1999 și ale art. 9 din Legea nr. 198/2004, instanța are competența să verifice dacă exproprierea parțială este posibilă, în caz contrar dispunând exproprierea totală. S-a considerat că prin exproprierea parțială, reclamanții ar rămâne în proprietate cu o suprafață de teren neutilizabilă, fără valoare economică.

Totodată, instanța de apel a reținut că întinderea despăgubirilor a fost corect stabilită în concordanță cu art. 26 din Legea nr. 33/1999, expertiza efectuată în cauză respectând criteriile stabilite prin norma legală menționată. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs în termenul legal, pârâta D.R.D.P. Iași, criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Dezvoltând motivele de recurs, pârâta a susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra criticilor sale referitoare la posibilitatea exproprierii parțiale, reținând doar că este competentă să aprecieze asupra exproprierii totale, fără să analizeze în concret, în raport de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 și art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 dacă terenul rămas în proprietatea reclamanților, mai mare ca suprafață decât cel expropriat, putea fi utilizat.

În acest context s-a invocat greșita interpretare a concluziilor expertizei și a argumentelor referitoare la exproprierea terenurilor vecinilor. S-a susținut că intimații reclamanți au avut posibilitatea de a negocia modalitatea de transmitere a dreptului de proprietate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 198/2004, însă nu și-au valorificat-o contestând doar cuantumul despăgubirii și nu și suprafața ce urma a fi expropriată. Cea de-a doua critică formulată prin motivele de recurs a vizat greșita stabilire a cuantumului despăgubirilor, fără a se avea în vedere că, până la momentul pronunțării hotărârii, valoarea terenului a crescut ca urmare a lucrărilor de reabilitare a DN 24. Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.

Examinând criticile formulate de recurenta-pârâtă, Curtea va constata că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce succed: Criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu pot fi primite întrucât nu vizează în realitate, greșita interpretare a actului dedus judecății, ori schimbarea naturii și înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, ci greșita interpretare a probelor administrate, respectiv a raportului de expertiză, despre care se arată că nu concluzionează în sensul exproprierii totale. Celelalte critici, referitoare la greșita interpretare și aplicare a art. 9 din Legea nr. 198/2004 coroborat cu art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 sunt, de asemenea, nefondate.

Ca urmare a negocierii directe în 2000 - 2001 între recurenta-pârâtă și proprietarii de terenuri din zona afectată de lucrarea de reabilitare a DN 24, de pe teritoriul satului Coroi, comuna Tutova, printre care și autoarea reclamanților N.R., ca proprietar a terenului agricol, au încheiat procese-verbale de negociere la data de 4 septembrie 2000, prin care s-a stabilit întinderea suprafeței de expropriat, în sensul ca aceasta să cuprindă zona drumului și suprafața suplimentară dintre zona drumului și calea ferată, care delimitează parcelele în partea de sud. Astfel, prin procesul-verbal anexat acțiunii introductive, nu s-a stabilit suprafața totală supusă exproprierii și nici cuantumul despăgubirilor, care, în condițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, trebuie să cuprindă valoarea terenului din zona drumului și valoarea terenului până la calea ferată, respectiv prejudiciul cauzat proprietarului.

S-a stabilit, ca pe baza proceselor-verbale de negociere, recurenta-pârâtă să întocmească documentații cadastrale pentru toate parcelele supuse exproprierii și să prezinte proprietarilor spre semnare acordul de ocupare definitivă pentru suprafețele în discuție. Ulterior, în baza documentațiilor tehnice cadastrale, recepționate de O.C.P.I. Vaslui, au fost atribuite numere cadastrale provizorii, recurenta-pârâtă stabilind cuantumul despăgubirilor și încheind contracte de vânzare-cumpărare în formă autentică cu o parte (14) dintre proprietarii terenurilor învecinate cu cel al reclamanților, inclusiv cu cei având parcele limitrofe cu parcela în litigiu. Suprafața de teren de 1133,42 mp, în proprietatea reclamanților, este compusă, după expropriere, din suprafața de 685,42 mp - expropriată în condițiile Legii nr. 33/1994 (cuprinsă în documentația exhaustivă întocmită de recurentă) și suprafața de 448 mp, rămasă în posesia proprietarului.

Această ultimă porțiune de teren se compune din 170 mp, aferentă zonei drumului și înscrisă în procesul-verbal de negociere încheiat la 4 septembrie 2000 și suprafața de 278 mp - suprafața dintre zona drumului și calea ferată din partea de sud a parcelei. Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 198/2004, conform art. 3 din acest act normativ, recurenta-pârâtă, în calitate de expropriator, a întocmit documentația tehnică-economică pentru lucrarea în cauză. Conform art. 2 alin. (1), conținutul acestei documentații este prevăzut în anexa care face parte integrantă din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004, aprobată prin H.G. nr. 941/2004, în baza acesteia aprobându-se, prin H.G. nr. 658 din 7 septembrie 2005, amplasamentul lucrării și declanșarea procedurii de expropriere.

Conform tabelului anexă nr. 2 la ultima hotărâre de guvern menționată, N.R. figurează cu suprafața supusă exproprierii de 445 mp, cu același număr cadastral provizoriu, ca și cel atribuit în baza documentației cadastrale inițiale. Contractul de vânzare-cumpărare întocmit în baza documentației cadastrale pe numele autoarei reclamanților, N.R., nu s-a putut semna la începutul anului 2001, din cauza decesului acesteia la 15 octombrie 2000. În perioada ce a urmat până la intrarea în vigoare a Legii nr. 198/2004 nici moștenitorii nu au semnat acest contract, fapt confirmat de pârâta recurentă prin încheierea de certificare din 28 august 2002 emisă de BNP F.L. din Bârlad.

Prin precizările depuse la prima instanță de către pârâtă pentru termenul din 14 noiembrie 2006, ca răspuns la completarea acțiunii de către reclamanți, aceasta recunoaște că a fost de acord să preia spre expropriere, suprafețe mai mari decât cele efectiv necesare realizării lucrării, ca prejudiciu cauzat proprietarului, conform înțelegerii inițiale, ce nu s-a putut finaliza prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare, din cauza decesului autoarei reclamanților. Prin urmare, Curtea va constata că s-a stabilit corect de către instanțele de fond și apel, în baza probelor administrate, că se impune exproprierea întregii suprafețe de teren de 1133,42 mp, solicitarea formulată în acest sens de reclamanți nefiind tardivă, în condițiile în care Legea nr. 198/2004 a intrat în vigoare la un moment la care nu erau finalizate negocierile referitoare la întinderea suprafețelor expropriate din motive independente de voința părților și nu își poate produce efectele.

Ca atare, dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, în sensul că persoana nemulțumită se poate adresa instanței de judecată doar în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor trebuie coroborate cu dispozițiile art. 21 și 22 din Legea nr. 33/1999, instanța având competența de a aprecia și asupra exproprierii totale sau parțiale. Criticile referitoare la cuantumul exagerat al despăgubirilor acordate sunt nefondate raportat la dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1999 având în vedere considerentele expuse în analiza celorlalte motive de recurs. Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că recursul pârâtei este nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D.R.D.P. Iași împotriva Deciziei nr. 164 din 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 noiembrie 2011.