ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1923/2011

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 118 din 12 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul

nr. 831/39/2010 s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulată de

petiționara G.I. împotriva rezoluției nr. 380/P/2010 dată de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Suceava.

A obligat petiționara

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin plângerea

înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, petiționara G.I. a

solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului M.G. - comisar șef în

cadrul Poliției Municipiului Suceava - pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz

în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., neglijență în serviciu prevăzută de

art. 249 alin. (1) C. pen. și favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C.

pen., constând în aceea că în referatul de terminare a urmăririi penale din

data de 23 iulie 2009, dat în dosarul nr. 520/P/2009 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Suceava, au fost făcute afirmații neconforme cu realitatea și nu au

propus trimiterea în judecată a tuturor făptuitorilor împotriva cărora s-a

formulat plângere.

Parchetul de pe lângă

Judecătoria Suceava, prin referatul nr. 1233/VIII/1/2009 - având în vedere

calitatea făptuitorului - și-a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Efectuându-se acte

premergătoare în cauză s-a stabilit că intimatul făptuitor a efectuat acte de

cercetare penală în dosarul la care a făcut referire petiționara astfel că, la

finalizarea urmăririi penale prin referatul din 23 iulie 2009, acesta a propus

punerea în mișcare și trimiterea în judecată a învinuiților M.I. și V.A.C.,

pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare prevăzută de art. 193 C. pen.,

precum și neînceperea urmăririi penale față de numita M.D.B. pentru

infracțiunile prevăzute de art. 193 C. pen., art. 254 C. pen. și art. 290 C.

pen.

Examinând motivele

invocate de petiționară, s-a reținut că acestea presupun, în realitate, o nouă

analiză a probelor administrate în dosarul nr. 52/P/2009 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Suceava astfel că situația evocată excede cadrului procesual

reglementat de art. 278

1

C. proc. pen.

În atare condiții,

instanța de fond a apreciat că rezoluția procurorului este legală și temeinică,

neputându-se reține motive care să conducă la desființarea acestuia.

Împotriva sentinței,

pronunțată de prima instanță, a declarat recurs petiționara G.I., solicitând

casarea acesteia și în rejudecare trimiterea cauzei la procuror în vederea

începerii urmăririi penale.

În motivele de recurs

se fac referiri la modul de instrumentare al dosarului nr. 520/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, apreciind că în mod neîntemeiat

s-a reținut că petiționara ar fi provocat conflictul și că principala persoană

vinovată în cauză este M.D.B..

Se critică, de

asemenea, faptul că intimatul M.G. a nesocotit dispozițiile art. 68 C. pen.,

art. 69 C. pen., art. 76 C. pen., art. 87 C. pen., fiindu-i încălcat și dreptul

la apărare.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma motivelor invocate cât și

din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că

acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Din actele cauzei

rezultă că intimatul M.G. - comisar șef în cadrul Poliției Municipiului Suceava

- a efectuat cercetări în dosarul penal nr. 52/P/2009 al acestei unități de

parchet, ce a avut ca obiect plângerea formulată de aceeași petiționară

împotriva numiților M.I., M.D.B. și V.A.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de

amenințare prevăzută de art. 259 C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură

privată prevăzută de art. 290 C. pen.

Urmare actelor de

cercetare efectuate în cauza de mai sus, intimatul a propus, prin referatul de

terminare a urmăririi penale din 23 iulie 2009, punerea în mișcare a acțiunii

penale și trimiterea în judecată a numiților M.I. și V.A.C. pentru săvârșirea

infracțiunilor de amenințare prevăzută de art. 193 C. pen., respectiv neînceperea

urmăririi penale față de numita M.D.B. pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 193, art. 259 și art. 290 C. pen.

Criticile invocate de

recurenta petiționară nu pot fi circumscrise procedurii speciale reglementate

de art. 278

1

C. proc. pen., fiind critici ce privesc fondul cauzei

instrumentată de intimatul M.G.

Petiționara are

posibilitatea, pe de o parte, ca în cursul judecății să invoce aspectele de nelegalitate

și de netemeinicie a urmăririi penale, instanța urmând a stabili, dacă există

încălcări și dacă acestea constituie nulități absolute care să atragă incidența

prevederilor art. 333 alin. (2) C. proc. pen. - restituirea cauzei la procuror

pentru refacerea urmăririi penale - iar, pe de altă parte, petiționara avea

posibilitatea să critice dispoziția de neîncepere a urmăririi penale adoptată

în raport cu numita M.D.B.

Legea nu permite, în

această procedură, a fi analizate probe administrate într-o altă cauză, acesta

fiind atributul exclusiv al instanței de judecată investită cu judecarea

cauzei.

Ca atare, cum în

speță, nu pot fi reținute indicii care să contureze săvârșirea de către

intimatul M.G. a vreunei fapte penale, sentința instanței de fond este legală

și temeinică.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul

declarat de petiționara G.I., împotriva sentinței penale nr. 118 din 12

noiembrie 2010 a Curții de Apel Suceava.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționara G.I. împotriva sentinței penale nr. 118 din 12 noiembrie 2010 a Curții

de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei

de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 mai 2011.