ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 985/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 10 din 23 ianuarie 2009, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, în baza art. 278

1

lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petentul D.C., împotriva rezoluțiilor nr. 123/P/2008 din 16 septembrie 2008 și nr. 411/II/2/2008 din 6 noiembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 14 mai 2008, petiționarul D.C. a formulat o plângere penală împotriva executorului judecătoresc Ț.C. prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., constând în refuzul punerii în executare a sentinței civile nr. 1195 din 4 aprilie 2005 a Judecătoriei Suceava.

Prin rezoluția nr. 123/P/2008 din 16 septembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitor pentru infracțiunea sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., constatând că în cauză nu a fost comisă nicio faptă de natură penală.

Plângerea petiționarului împotriva măsurii dispuse de procuror și întemeiată pe dispozițiile art. 275 – art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 411/II/2/2008 din 16 noiembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Investită cu plângerea persoanei vătămate formulată în baza art. 278

1

C. proc. pen., instanța de fond a verificat rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constatând că aceasta este legală și temeinică. S-a arătat că din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că executorul judecătoresc Ț.C. nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu, nici nu și le-a îndeplinit în mod defectuos, ci s-a conformat dispozițiilor legale în materie și limitelor investirii prin titlu executoriu.

Executorul judecătoresc nu a făcut demersuri și în vederea recuperării unor drepturi salariale aferente perioadei 6 mai 1992 – 25 martie 1993, astfel cum i-a solicitat persoana vătămată, întrucât prin sentința civilă nr. 1195/2005 a Judecătoriei Suceava, pusă în executare, U.J.C.C. Suceava a fost obligată la plata drepturilor bănești începând doar cu 23 martie 1993, până la reintegrarea efectivă. Pentru valorificarea altor pretenții materiale ce exced acestei perioade de timp, persoana vătămată are la îndemână alte căi procedurale, pe care executorul judecătoresc, limitat de întinderea drepturilor stabilite prin titlul executor, nu le putea exercita.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul D.C. arătând că, în ziua de 23 ianuarie 2009, la Curtea de Apel Suceava, a avut trei pricini care s-au judecat în săli diferite, astfel că, deși a încercat, nu a putut fi prezent în sala de judecată la dezbaterea dosarului nr. 598/P/2008.

Recurentul susține că hotărârea atacată s-a dat fără cercetarea fondului și solicită casarea acesteia, admiterea, pe fond, a plângerii formulate și desființarea rezoluțiilor procurorului.

Verificând hotărârea atacată potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este legală și temeinică.

Instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. și a verificat actele premergătoare pe care se întemeiază soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror.

În mod justificat, instanța a constatat că din verificările efectuate nu rezultă săvârșirea vreunei fapte penale de către executorul judecătoresc Ț.C. cu ocazia punerii în executare a sentinței civile nr. 1195 din 4 aprilie 2005 a Judecătoriei Suceava.

Executorul judecătoresc și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, fără a urmări, cu știință, prejudicierea intereselor legale ale persoanei vătămate, ci conformându-se doar dispozițiilor legale în materie și limitelor titlului executor.

În aceste împrejurări, constatând că fapta sesizată nu există, în mod corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, acțiunea penală neputând fi pusă în mișcare din cauza motivului de împiedicare prevăzut de art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În consecință, constatând că în cauză nu există temeiuri de casare a hotărârii instanței de fond, Înalta Curte va respinge recursul petiționarului ca nefondat.

Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.C. împotriva sentinței penale nr. 10 din 23 ianuarie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2009.