ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 137/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 9 din

28 iunie 2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petentul P.N. împotriva rezoluției nr. 155/P/2003 din 29 martie

2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

A obligat petentul să

plătească statului suma de 200.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această

sentință, s-au reținut în fapt următoarele:

Prin rezoluția din 29 martie

2004 dată în dosarul nr. 155/P/2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Suceava a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe

urmărirea penală față de comisarul șef Ț.I. și subcomisarul P.L.M., din cadrul

Poliției municipiului Suceava, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

Împotriva acestei rezoluții

a formulat plângere petentul P.N., aceasta fiind respinsă de procurorul general

al aceluiași parchet, prin rezoluția nr. 161/II/2/2004.

S-a reținut că, la 30

septembrie 2003, petentul a solicitat cercetarea comisarului Ț.I., șeful Poliției

municipiului Suceava și subcomisarului P.L.M., șef serviciu, pentru abuz în

serviciu și alte fapte prevăzute de legea penală.

În esență, autorul plângerii

reclamă că, în cursul cercetărilor efectuate în dosarul nr. P/34082/2003 al

Poliției municipiului Suceava, intimații l-au amenințat că vor administra

astfel de probe încât să conducă la condamnarea sa și a mamei sale P.O.

Ambii intimați au exercitat

presiuni asupra inspectorului principal M.C. pentru a da în același dosar o

soluție nefavorabilă față de P.O.

Din verificările efectuate a

rezultat că dosarul nr. P/34082/2003 s-a format urmare plângerii numitului Ș.D.

împotriva lui P.N. și P.O. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în

înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen.

La finalizarea cercetărilor,

dosarul penal nr. 34082/2003 a fost înaintat Parchetului de pe lângă

Judecătoria Suceava cu propunerea de a se începe urmărirea penală față de P.O.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. Referatul a fost întocmit de

inspectorul principal M.C., iar adresa de înaintare către parchet a fost

semnată și de comisarul șef Ț.I.

În atare condiții, cum

susținerile petentului P.N. nu au fost confirmate, Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Suceava, prin rezoluția nr. 155/P/2003 din 29 martie 2004, în temeiul

art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., a confirmat propunerea de neînceperea urmăririi penale față de

comisarul șef Ț.I. și comisarul P.L.M., sub aspectul infracțiunii de abuz în

serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen.

Prin cererea înregistrată la

instanța de fond, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., petentul a

solicitat desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror pentru

completarea cercetărilor.

În motivarea plângerii

petentul a criticat rezoluția ca nelegală și netemeinică, intimații fiind

cercetați numai sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., deși

el reclamase și alte infracțiuni.

Instanța de fond a apreciat

că plângerea petentului este neîntemeiată, prin probele administrate de parchet

stabilindu-se că intimații și-au îndeplinit în mod corect atribuțiile de

serviciu.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs petiționarul P.N. considerând-o nelegală și netemeinică

întrucât organul de urmărire penală nu a lămurit cauza sub toate aspectele, iar

cercetarea efectuată a fost selectivă și superficială.

Se susține, de asemenea, că

în plângerea adresată parchetului, a relevat săvârșirea de către intimați și a

altor infracțiuni cu privire la care organul de cercetare penală nu s-a

pronunțat.

Examinând recursul, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Instanța de fond a verificat

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale pe baza lucrărilor și a materialului

din dosarul cauzei, constatându-se că nu sunt temeiuri de admitere a acesteia.

Sub un prim aspect, constând

în aceea că organele de cercetare penală și ulterior procurorul nu s-au

pronunțat cu privire la toate infracțiunile inserate în plângere, urmează a se

avea în vedere dispozițiile art. 222 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cu care

plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitate și domiciliul

petiționarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea

făptuitorului dacă este cunoscut și a mijloacelor de probă.

Din lecturarea textului de

lege nu rezultă că plângerea trebuie să cuprindă și indicarea încadrării

juridice a faptei. Ca atare, indicarea greșită a temeiului de drept de către

cel care face sesizarea nu poate determina alte efecte procesuale decât cele

care urmează a se aplica în raport de datele concrete ale cauzei.

De asemenea, în cauză, nu

pot fi ignorate dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., care

obligă instanța a judeca plângerea în raport de materialul existent la dosarul cauzei

și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Cum în speță petiționarul nu

a depus înscrisuri noi, în sensul cerut de textul de lege anterior invocat, în

mod judicios instanța a stabilit că intimații și-au îndeplinit corespunzător

atribuțiile de serviciu, neputându-se reține săvârșirea de către aceștia a unei

fapte penale.

De altfel, în dosarul nr.

P/34082/2003 privindu-i pe numiții P.N. și P.O., Poliția municipiului Suceava a

dispus neînceperea urmăririi penale, referatul fiind însușit și de către comisarul

șef Ț.I.

Pe cale de consecință, în

temeiul art. 395

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul

P.N. împotriva sentinței penale nr. 9 din 28 iunie 2004 a Curții de Apel

Suceava.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul P.N. împotriva sentinței penale nr. 9 din 28

iunie 2004 a Curții de Apel Suceava.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 ianuarie 2005.