ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1064/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 2726 din 24 iunie 2009,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea formulată de reclamanta S.D.C.S. SRL, în contradictoriu cu

pârâtele A.N.A.F. și D.G.F.P. a Municipiului București, obligând pârâții sa

emită o decizie de soluționare a contestației formulate de reclamantă sub nr. 413750

din 13 august 2008, în sensul art. 210 din O.U.G. nr. 92/2003 privind C. proc.

fisc., în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței

pronunțate, sub sancțiunea plății a 100 Ron/zi de întârziere.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În urma efectuării

controlului fiscal la sediul reclamantei, de către Serviciul inspecție fiscală

din cadrul Administrației Finanțelor Publice sector 2, au fost încheiate și

respectiv, emise Raportul de inspecție fiscală nr. 708623 din 17 iulie 2008 și decizia

de impunere privind obligațiile suplimentare de plata nr. 329 din 17 iulie 2008.

La data de 13 august 2008

reclamanta S.D.C.S. a contestat actele administrativ-fiscale menționate mai

sus, contestația fiind înregistrată la Administrația Finanțelor Publice sector

2 sub nr. 413750 din 13 august 2008, transmisă către DGFPMB, Serviciul

soluționare contestații prin adresa nr. 709073 din 18 martie 2008, înregistrată

sub nr. 40166 din 19 august 2008.

Conform adresei nr. 40166

din 22 august 2008 Serviciul soluționare contestații din cadrul DGFPMB a

înaintat contestația reclamantei in conformitate cu art. 209 din O.G. nr.

92/2003 privind C. proc. fisc. și art. 5.4. alin. (b) din Instrucțiunile pentru

aplicarea Titlului 9 din O.G. nr. 92/2003 către DGSC din cadrul A.N.A.F. spre

competenta soluționare.

Potrivit art. 70 din

O.G. nr. 92/2003, cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului Cod

se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la

înregistrare [alin. (1)], iar în situațiile în care, pentru soluționarea

cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea

deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data

solicitării și data primirii informațiilor solicitate [alin. (2)].

De asemenea, arată

instanța de fond, în raport cu prevederile art. 210 din O.G. nr. 92/2003, în

soluționarea contestației, organul competent se pronunță prin decizie sau

dispoziție, după caz [alin. (1)], iar decizia sau dispoziția emisă în

soluționarea contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de

atac [alin. (2)].

Reclamanta, se arată

în considerentele sentinței atacate, a formulat contestația în termenul de 30

de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal la data de 13

august 2008  iar, în cazul în care competența de soluționare nu aparține

organului emitent al actului administrativ fiscal atacat, contestația va fi

înaintată de către acesta, în termen de 5 zile de la înregistrare, organului de

soluționare competent; în cazul în care contestația este depusă la un organ

fiscal necompetent, aceasta va fi înaintată, în termen de 5 zile de la data

primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.

Reține prima instanță

că, dacă actul administrativ fiscal nu conține elementele prevăzute la art. 43

alin. (2) lit. i), contestația poate fi depusă, în termen de 3 luni de la data

comunicării actului administrativ fiscal, la organul de soluționare competent.

Instanța de fond a

constatat că, prin adresa nr. 40166 din 22 august 2008, contestația reclamantei

a fost transmisă spre competenta soluționare către Agenția Națională de Administrare

Fiscală – D.G.S.C. iar prin adresa nr. 2275/2/2009 din 23 iunie 2009 A.N.A.F. –

D.G.S.C. a precizat cu privire la contestația formulată de reclamanta S.D.S.C.,

care are ca obiect aplicarea prevederilor art. 141 alin. (2) lit.k) și alin.

(3) din Legea nr. 571/2003, că Direcția de legislație în domeniul TVA trebuie

să întreprindă demersurile necesare pentru aprobarea unei soluții unitare

privind modul de interpretare a normelor fiscale, întrucât au fost formulate două

opinii referitoare la această speță.

Astfel, apreciază

instanța de fond, nu se justifică trecerea unei perioade îndelungate de timp de

la data formulării contestației de către reclamantă, respectiv o perioada de 10

luni de zile, reclamanta fiind, în acest mod, vătămată în dreptul recunoscut de

lege privind soluționarea contestației sale în termenul prevăzut de lege, în

speță 45 de zile.

Prin urmare,

concluzionează prima instanță, pârâta va trebui să întreprindă măsurile

necesare pentru soluționarea contestației, în conformitate cu art. 210 din C.

proc. fisc.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta A.N.A.F.,

care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

și a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit

prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. fisc., potrivit cărora, atunci când

pentru soluționarea contestației fiscale sunt necesare informații suplimentare

relevante pentru luarea deciziei, termenul de 45 de zile se prelungește cu

perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor

solicitate.

A mai susținut

autoritatea recurentă că, oricum, termenul de 45 de zile prevăzut la art. 70

alin. (1) C. proc. fisc. este un termen de recomandare, acesta putând fi

prelungit de către organul fiscal în situațiile de mai sus, astfel că, în mod

nelegal, instanța de fond a stabilit penalități de întârziere în sarcina

autorității publice.

Recursul este

nefondat.

Așa cum rezultă din

actele și lucrările dosarului și cum s-a prezentat în expunerea rezumativă

făcută mai sus, în cauză este necontestat că societatea comercială a formulat

contestație fiscală împotriva deciziei de impunere nr. 329 din 17 iulie 2008,

care a fost înregistrată de organul fiscal competent sub nr. 908093 din 26

august 2008, iar la data de 13 martie 2009, societatea comercială s-a adresat

instanței de contencios administrativ și fiscal, contestația formulată nefiind

soluționată în termenul legal de 45 de zile, prevăzut la art. 70 alin. (1) C.

proc. fisc.

Prin sentința civilă

nr. 2746 din 24 iunie 2009, Curtea de apel a admis acțiunea și a obligat

autoritatea fiscală pârâtă ca, în termen de 30 de zile de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii, să emită decizia de soluționare a contestației fiscale

formulate împotriva deciziei de impunere, sub sancțiunea plății unor penalități

de întârziere de 100 RON/zi.

În recursul formulat,

autoritatea publică recurentă susține că, în cauză, sunt aplicabile

dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. fisc., întârzierea soluționării

contestației fiind cauzată de necesitatea unor informații legate de cauză.

Într-adevăr, potrivit

art. 70 alin. (2), „în situațiile în care pentru soluționarea cererii, sunt

necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen

se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii

informațiilor”.

Dar, din adresa din 23

iunie 2009 aflată la dosarul Curții de apel rezultă că, pentru soluționarea

contestației formulate de societatea comercială intimată, Direcția generală de

soluționare a contestațiilor a cerut, cu adresa nr. 907669 din 9 octombrie 2008,

Direcției de legislație, din cadrul aceleiași autorități (A.N.A.F.) „să

întreprindă demersurile necesare pentru analizarea speței în cadrul soluției

unitare privind modul de interpretare a normelor fiscale …”.

Astfel fiind, în mod

legal a reținut și instanța de fond că situația invocată de autoritatea fiscală

competentă nu se circumscrie dispozițiilor art. 70 alin. (2) C. proc. fisc.,

întârzierea soluționării contestației fiind nejustificată.

De altfel, la data de

15 decembrie 2009, autoritatea publică recurentă a emis decizia nr. 454 prin

care a soluționat contestația formulată de societatea comercială împotriva deciziei

de impunere nr. 329/2008.

În concluzie, soluția

instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta A.N.A.F. împotriva sentinței nr. 2726 din 24 iunie 2009 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 februarie 2010.