ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3156/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 168/2009

din 24 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea în contencios

administrativ formulată de reclamantul M.D. în contradictoriu cu pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și chemata în garanție SC F.C.C. SRL,

având ca obiect anulare act administrativ, respectiv contestația formulată

împotriva Deciziei nr. 5746/FF din 21 noiembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor și a respins excepția de litispendență formulată de

pârâtă.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Decizia nr. 5746/FF s-a dispus

emiterea titlului de despăgubire în favoarea lui M.D., în cuantum de 2.571 lei

(RON), iar la baza acestei decizii a stat și raportul de evaluare întocmit de

evaluator, acesta fiind comunicat reclamantului-contestator, care nu a formulat

nici propriile obiective și nici obiecțiuni la evaluarea formulată, deși avea

acest drept prevăzut de lege.

S-a mai reținut, de asemenea, că

deși a arătat că va depune acte, reclamantul nu a administrat nici o probă în

combaterea celor reținute prin raportul de evaluare și implicit în combaterea

actului administrativ.

În ceea ce privește cererea

formulată de către pârâtă, de chemare în garanție a societății care a întocmit

raportul de evaluare, SC F.C.C. SRL, instanța a arătat că aceasta este

nefondată, ca o consecință a faptului că însăși acțiunea principală este

nefondată iar excepția de litispendență este nefondată, deoarece cererea

înregistrată sub nr. 2061/110/2009 a fost declinată la Curtea de Apel Bacău, făcând obiectul prezentului dosar.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

reclamantul M.D. susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică

pentru următoarele motive:

- instanța de fond nu a ținut seama de

contestațiile formulate anterior introducerii acțiunii, respectiv la data de 12

august 2008 către SC F.C.C. SRL și la data de 17 martie 2009, către Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților – contestații prin care

recurentul-reclamant a contestat evaluarea făcută;

- nu au fost comunicate către contestator

înștiințări privind obiectivele expertizei, actele pe baza cărora a fost făcută

lucrarea, convocările la fața locului;

Valoarea stabilită prin raportul de expertiză

este vădit disproporționată în raport cu valoarea actuală a terenului (pe care

s-au edificat blocuri în municipiului Moinești).

Recurentul nu și-a încadrat în drept din punct

de vedere procedural, motivele de recurs.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond,

precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304

pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit

art. 16 pct. 13 din H.G. nr. 1095/2005 pentru aplicarea

normelor

metodologice de aplicare a Titlului

VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005

privind reforma în

domeniile

proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente: „

Raportul

de

evaluare al evaluatorului desemnat

va fi comunicat de către acesta atât Comisiei

Centrale, cât și persoanelor îndreptățite solicitante. În măsura în

care acestea din

urmă formulează obiecțiuni, evaluatorul este dator să

răspundă la acestea.

Obiecțiunile formulate

și răspunsul la aceste obiecțiuni al evaluatorului desemnat vor

fi

comunicate în mod obligatoriu și Comisiei Centrale."

Conform

aceluiași articol: „la data stabilită pentru efectuarea lucrării de evaluare și

pe tot parcursul desfășurării procedurii de specialitate, persoanele

îndreptățite solicitante pot fi asistate de un evaluator ales și remunerat de

către acestea. Dacă evaluatorii au păreri diferite, lucrarea trebuie să

cuprindă părerea motivată a fiecăruia."

În speță, recurentul ar

fi trebuit să facă dovada contestării raportului de evaluare atât la evaluator,

cât și la Comisia Centrală (căreia i se comunică o copie a contestației), dar

această dovadă nu există la dosar.

Prin confirmarea de

primire din 14 august 2008 se atestă primirea unei corespondențe de către

SC F.C.C. SRL din partea

reclamantului-recurent, dar nu rezultă conținutul acesteia, iar în ipoteza în

care această corespondență reprezenta contestarea evaluării, o copie a

contestației trebuia comunicată și Comisiei Centrale pentru Stabilirea Drepturilor

– conform art. 16 pct. 13 din H.G. nr. 1095/2005.

Cu privire la

confirmarea de primire din 20 martie 2009, aceasta se referă la plângerea

administrativă prealabilă formulată către Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor și care nu are caracterul unei contestări pe parcursul

evaluării, deoarece a fost formulată după emiterea titlului de despăgubire.

Referitor la celelalte

argumente invocate de recurent, Înalta Curte reține că documentele avute în

vedere de societatea de evaluare la întocmirea raportului de evaluare sunt cele

existente la dosarul de acordare a despăgubirilor, iar deplasarea la fața

locului a expertului evaluator și convocarea persoanei îndreptățite la fața

locului nu sunt obligatorii, decât în cazurile prevăzute de art. 16.13 din H.G.

nr. 1095/2005 (evaluatorul apreciind că expertiza poate fi efectuată pe baza

actelor din dosarul de despăgubire).

Față de împrejurarea că

nu a existat o contestație a raportului de evaluare din 20 iunie 2008, la data

de 21 noiembrie 2008 Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis

decizia nr. 5746/FF/2008, reprezentând titlu de despăgubire.

Referitor la problema

pretinsei evaluări greșite a terenului în suprafață de 0,5 ha – calificat de însuși reclamant prin cererile către comisia locală de fond funciar ca fiind

teren agricol (iar nu teren intravilan) – Înalta Curte reține că această

problemă de fond nu poate fi analizată direct de instanță, în condițiile

necontestării raportului de evaluare de către contestator, în faza de evaluare.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte

constată că soluția instanței de fond este legală și temeinică, iar recursul

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.D.

împotriva sentinței civile nr. 168/2009 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 iunie

2010