ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.05.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3069/2011

HOTĂRÂRE
26.05.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3069/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 113 din 14 octombrie

2010 Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta W.E., în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că reclamanta W.E. a contestat, în

contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, decizia de

despăgubire din 30 iunie 2009 solicitând: refacerea raportului de evaluare care

a stat la baza deciziei contestate; modificarea acestei decizii, în sensul

majorării cuantumului despăgubirilor și obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a susținut

că valoarea stabilită prin decizia din 30 iunie 2009 pentru suprafața de 0,5 ha

teren, de 1.322.000 RON, este net inferioară valorii reale a pieții imobiliare

din zonă. Prin raportul inițial de evaluare zonală, SC C.E. SA Bacău a stabilit

o valoare redusă, de 264 RON/mp, subevaluând terenul cu cca. 50% întrucât nu a

avut în vedere elemente obiective de stabilire a prețului real și nici

obiecțiunile sale prin care arăta că valoarea terenului în zonă este de

aproximativ 90 euro/mp. Raportul de evaluare a fost făcut în mod tendențios

deoarece același expert a făcut alte două rapoarte pentru alte două terenuri

care-i aparțin.

La primul raport al evaluatorului

a formulat contestație, pârâta împărtășind punctul de vedere al evaluatorului în

pofida faptului că acesta nu a răspuns obiecțiunilor formulate.

La acest raport de evaluare

reclamanta nu a formulat obiecțiuni. Obiecțiunile invocate prin cererea din chemare

în judecată au fost tăcute în ianuarie 2009 și vizează un alt raport de evaluare,

întocmit de aceeași societate de evaluatori, pentru un teren situat în aceeași zonă,

în suprafață de 0,7 ha. Obiecțiunile la raportul de evaluare din februarie 2009

au fost depuse la oficiul poștal la data de 13 martie 2009, destinatar fiind Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar nu evaluatorul.

Prin urmare, nu se poate

reține încălcarea de către Comisie a dispozițiilor pct. 16.13 alin. (4) teza a II-a

din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 247/2005,

aprobate prin H.G. nr. 1095/2005. Acest text prevede că evaluatorul este dator

să răspundă la obiecțiuni, în măsura în care persoanele îndreptățite solicitante

formulează obiecțiuni. Nefiindu-i comunicate de către reclamantă obiecțiuni la raportul

din februarie 2009, evaluatorul nu s-a aflat în situația de a formula un răspuns

pe care să-l comunice apoi Comisiei Centrale, astfel cum l-ar fi obligat teza a

III-a a textului.

În ceea ce privește criticile

aduse de reclamantă raportului de evaluare cu privire la valoarea stabilită pentru

teren instanța de fond a constatat că atât contractele de vânzare-cumpărare prin

care au fost înstrăinate terenuri din zonă, cât și ofertele aflate în evidența agențiilor

imobiliare A. și K.I., se referă la terenuri care au ieșire. Or, terenul reclamantei

care face obiectul prezentei cauze nu are ieșire directă la această stradă, astfel

cum rezultă din vecinătățile menționate. Potrivit raportului de evaluare terenul

are ieșire și acces la drumul secundar situată la o distanță de circa 30 m.

Împotriva sentinței

nr. 113 din data de 14 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal

reclamanta W.E., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și

modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul în sensul dispunerii refacerii

raportului de expertiză și a dispunerii emiterii unei noi decizii, în funcție de

noua valoare stabilită de evaluator.

Reclamanta a învederat,

prin motivele cererii de recurs, că instanța de fond a interpretat probele dosarului

în mod greșit, copiindu-se literalmente concluziile evaluatorului atunci când de

precizează că ”valoarea estimată prin raportul de evaluare este valoarea de piață,

așa cum este definită de Comitetul Internațional pentru Standarde și Grupul European

al Asociațiilor de Evaluatori, în sensul că reprezintă suma estimată pentru care

o proprietate ar putea fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător hotărât

să cumpere și un vânzător hotărât să vândă într-o tranzacție echilibrată(…)”. Cu

toate că raționamentul este viabil, instanța de fond a preluat doar concluzia raportului

de evaluare, neluând în calcul faptul că, prin toate înscrisurile depuse la dosar,

reclamanta a arătat că valoarea de piață a terenului este și astăzi cu mult mai

mare față de perioada în care s-a efectuat evaluarea, în condițiile negative de

acum, ale profundei crize imobiliare.

Pe de altă parte, recurenta

a precizat că în mod eronat judecătorul fondului a apreciat că obiecțiunile reclamantei

nu vizează raportul de evaluare, ci doar desemnarea evaluatorului, or în realitate

obiecțiunile au vizat și desemnarea evaluatorului dar mai cu seamă valoarea infimă

stabilită prin raportul de evaluare. S-a afirmat, prin sentința atacată, că evaluatorul

și-a menținut punctul de vedere, dar nu este de ajuns să se producă acest fapt,

fiind necesar ca evaluatorul să motiveze acest lucru, ceea ce nu a făcut.

În plus, reclamanta a

considerat în continuare că raportul de evaluare nu respectă dispozițiile punctului

16.13 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

în condițiile în care recurenta a formulat contestație împotriva evaluatorului de

la primul său raport întocmit în Dosarul nr. 39439/CC, dar Comisia Centrală a decis,

în mod unilateral, să numească același evaluator, fără a comunica și reclamantei

modalitatea de numire și de ce nu a avut în vedere faptul că recurenta a solicitat

în mod expres să fie numit un alt evaluator în acel dosar. Mai mult, s-a relevat

că Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a procedat conform Capitolului

V pct. 7 și punctului 16.14 din H.G. nr. 1095 din 15 septembrie 2005, care impun

ca în caz de contestație Comisia să cheme evaluatorul să răspundă criticilor emise

sau să trimită raportul spre reevaluare. Comisia Centrală nu numai că nu a procedat

astfel, dar Comisia nu a analizat obiecțiunile reclamantei în mod direct și nemijlocit,

trimițând obiecțiunile evaluatorului care, la rândul său, nu a răspuns acestora.

În cauză a formulat întâmpinare

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care s-a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea, în esență, că hotărârea recurată

este legală și temeinică, decizia din 2009 fiind emisă de pârât cu respectarea dispozițiilor

legale.

Examinând hotărârea recurată

prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamanta W.E. și prin raportare la

prevederile legale aplicabile litigiului dedus judecății, se rețin următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ cu care a investit Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal reclamanta W.E. a solicitat a se dispune, prin hotărâre,

refacerea raportului de evaluare ce a stat la baza emiterii deciziei din data de

30 iunie 2009 emisă de Comisia Specială pentru Stabilirea Despăgubirilor, valoarea

stabilită fiind net inferioară valorii reale a pieței imobiliare zonale, și modificarea

în consecință a deciziei administrative contestate, în sensul majorării cuantumului

despăgubirilor. Reclamanta a învederat, în esență, prin motivele acțiunii, că împotriva

raportului de evaluare întocmit de societatea de evaluatori SC C.E. SA Bacău în

Dosarul intern cu nr. 38608/CC al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor

a formulat obiecțiuni, care nu au fost luate în considerare de pârâtă și la care

nu s-a răspuns de către evaluator. Judecătorul fondului a înlăturat susținerea reclamantei

referitoare la încălcarea prevederilor punctului 16.13 alin (4) din Normele metodologice

de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005,

argumentându-se că obiecțiunile la raportul de evaluare nu au fost comunicate de

către reclamantă către societatea de evaluare, astfel că această entitate nu s-a

aflat în situația de a formula un răspuns pe care să-l comunice apoi Comisiei Centrale.

Potrivit prevederilor

punctului 16.13 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii

și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea

nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele

măsuri adiacente, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, cu modificările și completările

ulterioare, “(1) Dacă pentru întocmirea raportului de evaluare este necesară o lucrare

la fața locului, evaluatorul desemnat va convoca persoanele îndreptățite să primească

despăgubiri prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, arătând zilele

și orele când începe și continuă lucrarea. Convocarea va fi remisă persoanei îndreptățite

cu cel puțin 5 zile înaintea efectuării lucrării de evaluare. La calculul termenului

nu se socotesc ziua primirii convocării și nici data stabilită pentru efectuarea

lucrării de evaluare. Confirmarea de primire va fi alăturată lucrării evaluatorului.

(2) Persoanele îndreptățite să primească despăgubiri sunt obligate să dea evaluatorului,

la solicitarea acestuia, orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării. Ele vor

prezenta evaluatorului orice înscrisuri pe care le posedă, de natură a furniza acestuia

informații privind valoarea imobilului obiect al lucrării. (3) La data stabilită

pentru efectuarea lucrării de evaluare și pe tot parcursul desfășurării procedurii

de specialitate, persoanele îndreptățite solicitante pot fi asistate de un evaluator

ales și remunerat de către acestea. Dacă evaluatorii au păreri diferite, lucrarea

trebuie să cuprindă părerea motivată a fiecăruia. (4) Raportul de evaluare al evaluatorului

desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei Centrale, cât și persoanelor

îndreptățite solicitante. În măsura în care acestea din urmă formulează obiecțiuni,

evaluatorul este dator să răspundă la acestea. Obiecțiunile formulate și răspunsul

la aceste obiecțiuni al evaluatorului desemnat vor fi comunicate în mod obligatoriu

și Comisiei Centrale. (5) Evaluatorii desemnați sunt datori să se înfățișeze înaintea

Comisiei Centrale spre a da lămuriri ori de câte ori li se va cere. (6) Dacă Comisia

Centrală nu este lămurită prin evaluarea făcută, poate decide efectuarea unei noi

expertize”.

De asemenea, în condițiile

punctului 16.14 și 16.15 din Normele metodologice sus menționate, „În baza raportului

de evaluare prevăzut la pct. 16.12 și 16.13, Comisia Centrală va proceda fie la

emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului

spre reevaluare”, și, respectiv, “După primirea dosarelor prevăzute la pct. 16.6

și 16.8, Comisia Centrală va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlu de

despăgubire până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse,

actualizate cu indicele de inflație”.

Instanța de fond a reținut

în mod eronat, prin considerentele hotărârii atacate, că nu au fost încălcate în

cauză prevederile punctului 16.13 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare

a Titlului VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății

și justiției, precum și unele măsuri adiacente, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005,

cu modificările și completările ulterioare. Or, se constată că raportul de evaluare

care a stat la baza emiterii deciziei din data de 30 iunie 2009 a Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost întocmit în cursul lunii februarie 2009

de către SC C.E. SA Bacău și a fost comunicat reclamantei recurente la data de 12

martie 2009, iar la data de 13 martie 2009 reclamanta a formulat obiecțiuni, însoțite

de anumite înscrisuri, care au fost adresate Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților și care au fost transmise acestei entități administrative, cu scrisoarea

recomandată din 13 martie 2009. Obiecțiunile formulate de reclamantă nu au fost

comunicate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților societății

de evaluare pentru a răspunde la acestea, și nici Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Potrivit prevederilor

art. 2 lit. j) din H.G. nr. 361/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, cu modificările și completările

ulterioare, Autoritatea îndeplinește și atribuția de asigurare a organizării și

funcționării secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În temeiul acestei atribuții principale, Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților, avea îndatorirea de a transmite obiecțiunile trimise prin poștă

de către reclamantă atât societății de evaluare în vederea formulării răspunsului

la acestea, cât și Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, emiterea

deciziei reprezentând titlu de despăgubire putând avea loc, potrivit legii, numai

după epuizarea acestei etape administrative. Sensul univoc al prevederii conținute

de pct. 16.13 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul

stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”

din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum

și unele măsuri adiacente, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, cu modificările și

completările ulterioare, nu este acela al depunerii obiecțiunilor la raportul de

evaluare exclusiv la evaluator sau la societatea de evaluare care a întocmit raportul,

esențială fiind conduita persoanei îndreptățite solicitante, care a înțeles să conteste

expres constatările și concluziile raportului de evaluare.

În aceste condiții, se

constată că prima instanță a procedat în mod nelegal la respingerea acțiunii reclamantei,

impunându-se ca pronunțarea asupra temeiniciei cererii de chemare în judecată, așa

cum a fost formulată, să aibă loc numai după depunerea la dosarul cauzei a răspunsului

societății de evaluare la obiecțiunile concrete și punctuale ale reclamantei invocate

cu privire la raportul de evaluare din luna februarie 2009 întocmit în Dosarul

nr. 38608/CC al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, și eventual,

în situația în care reclamanta și instanța nu este lămurită, numai după formularea

unui nou raport de evaluare, a unei noi expertize, care să aibă la bază principiul

evaluării credibile, în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare.

Prin raportare la cele

mai sus arătate, apreciind că motivele de recurs invocate în caută sunt întemeiate

și că este nelegală și netemeinică hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3) și art. 313 din C. proc. civ. precum și a prevederilor

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările

și completările ulterioare, admiterea recursului declarat de reclamanta W.E. împotriva

sentinței civile nr. 113 din data de 14 octombrie 2010 a Curții de Apel Bacău,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, cu consecința casării

sentinței recurate și a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Admite recursul declarat

de W.E. împotriva sentinței civile nr. 113 din 14 octombrie 2010 a Curții de Apel

Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 mai

2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-06-29
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3808/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 99 din 28 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, s-a admis co
ÎCCJ 2011-10-28
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5029/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 283/F-C din 15 decembrie 2010, Curtea de Apel Pitești – secția comercială ș
ÎCCJ 2011-10-13
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4712/2011
-se în această modalitate, au fost vătămate drepturile și interesele legitime ale intimatei, în condițiile în care evaluarea și stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite potrivit legii s-a realizat formal, evaluatorul nedispunând de da
ÎCCJ 2011-11-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5418/2011
pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrat sub nr. 35336/ CC, care în urma analizării sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură, l-a transmis evaluatorului desemnat aleatoriu, pentru întocmirea raportului de
ÎCCJ 2012-05-31
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2717/2012
ire, în cuantum de 935.992 lei. Reclamanta a arătat că stabilirea valorii despăgubirilor menționate în decizie nu a respectat principiul instituit de art. 10 pct. 9 din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care a formulat plângere prealabilă împ
Sursă