ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2927/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 20 aprilie 2010 pe rolul Tribunalului Alba, reclamanta Direcția

Generală de Pașapoarte București a solicitat suspendarea exercitării dreptului

pârâtei S.F. la liberă circulație în Franța pe o perioadă de cel mult 5 ani.

Prin sentința civilă

nr. 901/2010, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și a dispus

suspendarea exercitării dreptului la liberă circulație în Franța a pârâtei

pentru o perioadă de 4 ani, respectiv de la 16 martie 2010 până la 16 martie

2014.

Pentru a pronunța această

hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat suspendarea exercitării

dreptului pârâtei la libera circulație în străinătate pentru o perioadă de 5

ani în temeiul art. 40 lit. d) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei

circulații a cetățenilor români în străinătate.

Libertatea

circulației cetățenilor români nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare

cu respectarea cerințelor legii materiale speciale, la care trimite art. 25 alin.

(1) teza a II-a din Constituție.

Conform art. 40 lit.

d) din Legea nr. 248/2005, invocat ca temei de drept de către reclamantă,

exercitarea de către o persoană a dreptului la liberă circulație în străinătate

se suspendă numai dacă nu a respectat măsura restrângerii exercitării dreptului

la liberă circulație în străinătate, dispusă în condițiile acestei legi.

Instanța de fond a

apreciat că suspendarea exercitării dreptului la liberă circulație în

străinătate, în cazul enunțat de art. 40 lit. d), este condiționată de luarea

anterioară a măsurii restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în

străinătate, condiție îndeplinită în speță deoarece față de pârâtă, prin

sentința civilă nr. 1872 din 16 decembrie 2009 a Tribunalului Alba s-a dispus

restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtei pe teritoriul

Franței, pe o perioadă de 3 ani.

Apelul declarat

împotriva acestei sentințe de către reclamantă a fost admis prin decizia civilă

nr. 104/A din 16 iunie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, fiind schimbată în

parte hotărârea, în sensul stabilirii că termenul de suspendare a exercitării

dreptului pârâtei la libera circulație începe să curgă de la data de 5 mai 2010.

S-a apreciat, în

justificarea soluției că, fiind vorba de o măsură cu caracter judiciar,

momentul de la care devine eficientă este acela al pronunțării hotărârii, în

absența unei dispoziții legale contrare, care să lege acest moment de o altă

dată.

Decizia a fost

atacată cu recurs, la 2 iulie 2010, de către apelanta-reclamantă, care a

susținut nelegalitatea soluției din perspectiva dispoz. art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., cu referire la art. 40 lit. d), art. 42 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 248/2005 și a faptului că suspendarea dreptului la libera circulație se

aplică în străinătate și nu doar cu referire la teritoriul unei țări.

Pe parcursul

judecării recursului a intrat în vigoare Legea nr. 206/2010, în raport de

dispozițiile căreia Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. II alin.

(1) lit. c teza a doua din actul normativ menționat, la data intrării în

vigoare a prezentei legi, „încetează de drept toate procedurile judiciare

aflate în curs de desfășurare și pentru care nu există o hotărâre judecătorească

definitivă și irevocabilă, pentru instituirea unei măsuri de limitare a

dreptului la libera circulație în străinătate începute în temeiul art. 40 lit.

d) din Legea nr. 248/2005”.

În speță, este vorba

despre o asemenea procedură judiciară în derulare având ca finalitate limitarea

dreptului la libera circulație, ca urmare a nerespectării măsurii de

restrângere a exercitării acestui drept dispusă prin hotărâre judecătorească.

Ca atare, prezentei

proceduri jurisdicționale îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 206/2010,

astfel încât, fără posibilitatea de a mai verifica aspectele de nelegalitate

invocate pe calea recursului, întrucât se impune cu prioritate motivul de

ordine publică rezultat din noua reglementare, urmează să se dea eficiență

acesteia.

În consecință, va fi

admis recursul, casate ambele hotărâri și constată încetată procedura judiciară

începută în temeiul dispoz. art. 40 lit. d) din Legea nr. 248/2005 față de

intimata-pârâtă S.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Generală de

Pașapoarte împotriva deciziei nr. 104/A din 16 iunie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Casează decizia recurată și

sentința nr. 901/201 din 5 mai 2010 a Tribunalului Alba, secția civilă.

Constată încetată procedura

judiciară începută în temeiul dispozițiilor art. 40 lit. d) din Legea nr. 248/2005

față de intimata pârâtă S.F.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 30 martie 2011.