ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2927/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 20 aprilie 2010 pe rolul Tribunalului Alba, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte București a solicitat suspendarea exercitării dreptului pârâtei S.F. la liberă circulație în Franța pe o perioadă de cel mult 5 ani. Prin sentința civilă nr. 901/2010, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și a dispus suspendarea exercitării dreptului la liberă circulație în Franța a pârâtei pentru o perioadă de 4 ani, respectiv de la 16 martie 2010 până la 16 martie 2014. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat suspendarea exercitării dreptului pârâtei la libera circulație în străinătate pentru o perioadă de 5 ani în temeiul art. 40 lit. d) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.

Libertatea circulației cetățenilor români nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare cu respectarea cerințelor legii materiale speciale, la care trimite art. 25 alin. (1) teza a II-a din Constituție. Conform art. 40 lit. d) din Legea nr. 248/2005, invocat ca temei de drept de către reclamantă, exercitarea de către o persoană a dreptului la liberă circulație în străinătate se suspendă numai dacă nu a respectat măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate, dispusă în condițiile acestei legi.

Instanța de fond a apreciat că suspendarea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate, în cazul enunțat de art. 40 lit. d), este condiționată de luarea anterioară a măsurii restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate, condiție îndeplinită în speță deoarece față de pârâtă, prin sentința civilă nr. 1872 din 16 decembrie 2009 a Tribunalului Alba s-a dispus restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtei pe teritoriul Franței, pe o perioadă de 3 ani.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe de către reclamantă a fost admis prin decizia civilă nr. 104/A din 16 iunie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, fiind schimbată în parte hotărârea, în sensul stabilirii că termenul de suspendare a exercitării dreptului pârâtei la libera circulație începe să curgă de la data de 5 mai 2010. S-a apreciat, în justificarea soluției că, fiind vorba de o măsură cu caracter judiciar, momentul de la care devine eficientă este acela al pronunțării hotărârii, în absența unei dispoziții legale contrare, care să lege acest moment de o altă dată. Decizia a fost atacată cu recurs, la 2 iulie 2010, de către apelanta-reclamantă, care a susținut nelegalitatea soluției din perspectiva dispoz.

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 40 lit. d), art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 248/2005 și a faptului că suspendarea dreptului la libera circulație se aplică în străinătate și nu doar cu referire la teritoriul unei țări. Pe parcursul judecării recursului a intrat în vigoare Legea nr. 206/2010, în raport de dispozițiile căreia Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. II alin. (1) lit. c teza a doua din actul normativ menționat, la data intrării în vigoare a prezentei legi, „încetează de drept toate procedurile judiciare aflate în curs de desfășurare și pentru care nu există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, pentru instituirea unei măsuri de limitare a dreptului la libera circulație în străinătate începute în temeiul art. 40 lit. d) din Legea nr. 248/2005”.

În speță, este vorba despre o asemenea procedură judiciară în derulare având ca finalitate limitarea dreptului la libera circulație, ca urmare a nerespectării măsurii de restrângere a exercitării acestui drept dispusă prin hotărâre judecătorească. Ca atare, prezentei proceduri jurisdicționale îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 206/2010, astfel încât, fără posibilitatea de a mai verifica aspectele de nelegalitate invocate pe calea recursului, întrucât se impune cu prioritate motivul de ordine publică rezultat din noua reglementare, urmează să se dea eficiență acesteia. În consecință, va fi admis recursul, casate ambele hotărâri și constată încetată procedura judiciară începută în temeiul dispoz.

art. 40 lit. d) din Legea nr. 248/2005 față de intimata-pârâtă S.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 104/A din 16 iunie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Casează decizia recurată și sentința nr. 901/201 din 5 mai 2010 a Tribunalului Alba, secția civilă. Constată încetată procedura judiciară începută în temeiul dispozițiilor art. 40 lit. d) din Legea nr. 248/2005 față de intimata pârâtă S.F. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2011.