ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6597/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele : Prin sentința civilă nr. 1244 din 28 octombrie 2009 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte în contradictoriu cu pârâtul C.M., având ca obiect suspendarea exercitării dreptului la libera circulație în Franța a pârâtului pentru o perioadă de cel mult 3 ani.

Apelul declarat de pârâta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva acestei hotărâri a fost admis prin decizia nr. 146/ A din 26 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, și, în consecință, a fost desființată sentința și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că, deși a fost investită cu o cerere având ca obiect suspendarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a pârâtului, întemeiată pe dispozițiile art. 40 lit. d) și art. 42 din Legea nr. 248/2005, prima instanță s-a pronunțat având în vedere alt temei juridic decât cel indicat de reclamantă, respectiv a analizat cererea prin prisma condițiilor prevăzute de art. 38 din Legea nr. 248/2005 referitoare la restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul C.M., invocând ca temei juridic dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând desființarea hotărârii pronunțate de instanța de apel și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. În motivarea recursului se arată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, fără ca recurentul să formuleze, în concret, critici privind soluția instanței de apel, care să poată face posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., limitându-se doar la prezentarea soluțiilor pronunțate în cauză. Înalta Curte, fiind investită cu soluționarea recursului, constată că acesta este nul pentru considerentele ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac prin care se invocă motive de nelegalitate a unei hotărâri. Art. 302 1 alin. 1 pct. 9 C. proc. civ. arată că cererea de recurs va cuprinde, printre alte mențiuni, sub sancțiunea nulității, și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, precum și dezvoltarea lor. Instanța investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Din dezvoltarea criticilor formulate de recurent, astfel cum sunt expuse, se constată că acestea vizează istoricul litigiului și prezentarea soluțiilor date de instanțele de fond și apel, fără însă a evoca motive de nelegalitate, în sensul textului procedural amintit.

Astfel, întrucât criticile formulate nu fac posibilă încadrarea acestora, în mod concret, în vreunul din motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. și nefiind constatate nici motive de ordine publică care să ducă la analizarea din oficiu a hotărârii criticate, se va constata nul recursul declarat de pârâtul C.M. împotriva deciziei nr. 146/ A din 26 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul C.M. împotriva deciziei nr. 146/ A din 26 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2010.