ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1633/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul

Tribunalului Giurgiu, secția civilă, sub nr. 1930/122/2011, reclamanta SC G. SA

a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română -

Inspectoratul Rutier, suspendarea executării Procesului-verbal de reținere a

certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor de înmatriculare seria PCR nr.

004548 din 28 iunie 2011 pentru microbuzul (...) și a Procesului verbal de

reținere seria PRCR nr. 007457 din 28 iunie 2011 pentru microbuzul (...), solicitând

și restituirea plăcuțelor de înmatriculare și a certificatelor de

înmatriculare, invocând dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și ale art.

64 din O.U.G. nr. 105/2005 privind transporturile rutiere.

În motivarea cererii

formulate, reclamanta a arătat că la data de 28 iunie 2011 s-a prezentat la

sediul societății o echipă de inspectori ai autorității pârâte care au cerut

predarea plăcuțelor și a certificatelor de înmatriculare pentru cele două

microbuze, susținând că au fost depistate în trafic, efectuând transport ilegal

de persoane, întrucât nu dețineau licențe de transport sau documente de

transport pentru tipul de transport efectuat.

În ceea ce privește

îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare, reclamanta

a susținut că a formulat plângere prealabilă împotriva celor două

procese-verbale, formulând totodată și plângeri contravenționale împotriva

proceselor-verbale de contravenție, plângeri aflate pe rolul Judecătoriei

Giurgiu.

Totodată, reclamata a

susținut că sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de dispozițiile art.

14 din Legea nr. 554/2004, respectiv atât cazul bine justificat cât și

existența prejudiciului.

Prin Sentința civilă

nr. 330 din 11 octombrie 2011 Tribunalul Giurgiu a admis excepția necompetenței

materiale invocată de pârâta Autoritatea Rutieră Română și a declinat

competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând incidența

dispozițiilor art. V din O.U.G. nr. 34/2010, art. 64 din O.U.G. nr. 109/2005 -

privind transporturile rutiere cât și dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prin Sentința civilă

nr. 6801 din 16 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei cu privire la capătul de cerere referitor la

restituirea plăcuțelor de înmatriculare și a certificatelor de înmatriculare și

ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamantă, în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română - Inspectoratul Rutier.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut în privința excepției că aceasta

este nefondată, pârâta având calitate procesuală pasivă deși a predat plăcuțele

de înmatriculare Direcției Generale de Poliție a Municipiului București,

aceasta vizând în fapt faza de executare, calitatea procesuală pasivă decurgând

din calitatea de parte a raportului juridic de drept administrativ.

În ceea ce privește

fondul cauzei, instanța de fond a reținut că în cauză nu au fost dovedite

condițiile legale impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ.

În termen legal,

împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC G. SRL criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului formulat, recurenta-reclamantă a susținut în esență că, în mod

greșit instanța de fond a reținut că nu au fost îndeplinite condițiile legale

prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine

justificat cât și prejudiciul.

Printr-o primă

critică recurenta a arătat că din probele administrate rezultă ca fiind

îndeplinită condiția cazului bine justificat, întrucât aceasta a făcut dovada existenței

foilor de parcurs, nr. 14 din 28 iunie 2011 și nr. 14 din 28 iunie 2011 ceea ce

constituie indicii de nelegalitate pentru ca instanța să rețină îndeplinirea

acestei condiții.

A mai reținut

recurenta că un alt element care trebuia analizat de către instanța de fond

este faptul că recurenta-reclamantă a formulat plângere contravențională

conform O.G. nr. 2/2001 împotriva proceselor-verbale de contravenție, de a

căror legalitate depinde legalitatea actelor administrative a căror suspendare

se solicită.

Totodată, recurenta a

arătat că măsura reținerii plăcuțelor și a certificatului de înmatriculare nu

poate fi luată decât în baza emiterii unor documente la momentul aplicării

efective a măsurii, în caz contrar măsura fiind nelegală, invocând în acest sens

dispozițiile art. 62 alin. (4) din O.U.G. nr. 109/2005 cât și procedura

reglementată prin dispozițiile art. 188

1

din Ordinul nr. 1892/2006.

În ceea ce privește

condiția existenței prejudiciului, recurenta a arătat că măsura reținerii

plăcuțelor de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare pentru cele

două autovehicule generează blocarea activității și în consecință

imposibilitatea achitării obligațiilor financiare.

Intimata Autoritatea

Rutieră Română - ARR a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, solicitând

menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.

Examinând sentința

atacată și actele dosarului prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, ce pot

fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și raportat la prevederile legale incidente în cauză, cât și a

dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins, având în

vedere următoarele considerente:

Astfel cum s-a

arătat, obiectul acțiunii deduse judecății îl constituie suspendarea executării

măsurii dispuse prin procesele-verbale de reținere a plăcuțelor de

înmatriculare cât și a certificatelor de înmatriculare pentru microbuzele

aparținând societății reclamante, întocmite de către intimata Autoritatea

Rutieră Română - Inspectoratul Rutier.

Potrivit

dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ modificată și republicată, în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a

autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea

executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de

fond.

După cum în mod

constant a hotărât Înalta Curte de Casație și Justiție, în jurisprudența sa în

materie, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ se

cer a fi îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr.

554/2004 republicată, fără însă a se solicita o examinare pe fond a legalității

actului a cărui suspendare se solicită.

Din această

perspectivă, instanța de recurs apreciază că în mod corect s-a reținut prin

hotărârea atacată că nu sunt îndeplinite în cauză cele două condiții legale,

respectiv nici cazul bine justificat, astfel cum este acesta definit de art. 2

lit. t) din lege și nici paguba iminentă definită de dispozițiile art. 2 lit.

ș) din același act normativ.

Astfel, susținerile

recurentei-reclamante referitoare la nelegalitatea actelor atacate, respectiv

existența foilor de parcurs pentru transporturile efectuate de către cele două

microbuze, nerespectarea procedurii de suspendare prevăzute de dispozițiile

O.U.G. nr. 109/2005 ca și normelor prevăzute de Ordinul nr. 1892/2006 sunt în

fapt aspecte care vizează fondul cauzei și care nu puteau fi analizate de către

instanța de fond întrucât acestea exced obiectului cererii de față, iar pe de

altă parte, aspectele invocate nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă

asupra legalității acestora.

Nefondate sunt și

criticile vizând greșita apreciere a instanței de fond, în ceea ce privește

îndeplinirea condiției „pagubei iminente” întrucât invocarea imposibilității

achitării ratelor rezultând din contractele de leasing încheiate pentru cele

două microbuze, nefiind suficientă pentru a se reține ca fiind îndeplinită

această condiție legală.

Având în vedere toate

aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, va

respinge recursul formulat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de S.C. G. S.A. Giurgiu împotriva Sentinței civile nr. 6801 din 16

noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 martie 2012.