Decizia nr. 627/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva deciziei nr. 160/2015 a Curții de Apel Constanța

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, anularea măsurii de suspendare dispusă prin procesele-verbale de reținere a plăcutelor cu numărul de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare nr. x/31.03.2015 și seria x nr. x/31.03.2015 pentru o perioadă de 6 luni pentru microbuzele x și Y, precum și acordarea cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat. II Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin decizia civilă nr. 160/CA din 01 octombrie 2015, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, și a anulat actele administrative reprezentate de Procesele-verbale de reținere a plăcuțelor de înmatriculare seriile SDV nr. X și nr. Y/31.03.2015, a obligat pârâtul la plata sumei de 2000 RON reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă. III Recursul formulat de pârât

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, cu invocarea motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar pe fondul cauzei respingerea cererii de anulare.

În motivarea recursului, recurentul pârât a arătat că instanța de fond in mod greșit a apreciat faptul că nu are dreptul de a efectua activități de inspecție și control în cazul transportului public local, având în vedere prevederile art. 2 din O.G. nr. 26/2011 privind înființarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier și art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 1088/2011 privind organizarea și funcționarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier. ISCTR are dreptul să oprească și să verifice deținerea și existenta tuturor documentelor de transport în cazul autovehiulelor destinate transportului de persoane care, prin construcție și echipare, au cel mult 9 locuri pe scaune, inclusiv locul conducătorului auto. Textele de lege menționate nu fac distincție între transportul public local și transportul național și internațional de persoane, ci se referă la transport de persoane in general.

Aserțiunile reclamantei potrivit cărora la momentul controlului S.C. A. S.R.L efectua transport local și, pe cale de consecință, competența de sancționare aparține numai împuterniciților Consiliului Județean Constanța și Primăriei Constanța nu pot fi reținute, întrucât la momentul controlului conducătorii auto nu au prezentat nici un document din care să rezulte tipul de transport efectuat, în funcție de care inspectorii ISCTR să-și poată verifica competența în ceea ce privește aplicarea sancțiunilor contravenționale și a măsurilor administrative. Aplicarea acestor sancțiuni a fost cauzată exclusiv din culpa reclamantei, întrucât la momentul controlului conducătorii auto nu au prezentat nici un document din care sa rezulta tipul de transport efectuat, doar "Avizul de Traseu -Linia 312" emis de către Primăria Municipiului Constanta pentru S.C.B. S.R.L.

Conform avizului de traseu menționat, S.C. B. S.R.L. și nu S.C. A. S.R.L este autorizată să efectueze traseul aferent liniei 312, doar cu autovehiculele nominalizate în avizul de traseu, iar autovehiculele având numărul de inmatriculare x și x utilizate de către S.C. A. S.R.L. nu se regăsesc in acest aviz.

Conform anexei nr. 12 la Hotărârea Consiliului Local Constanța nr. 295/05.12.2013, avizul de traseu se eliberează pentru accesul în Municipiul Constanța a autovehiculelor care execută serviciul public de transport de călători, județean, interjudețean și interjudețean precum și celor care execută serviciul special de transport de călători, și nu reprezintă documentul în baza căruia se poate efectua activitatea de transport local de călători

In considerentele sentinței recurate, instanța de fond, cu înlăturarea dispozițiilor legale prevăzute de dispozițiile art. 11 alin. (5) din Norma din 23 noiembrie 2007 de aplicare a Legii serviciilor de transport public local nr. 92/2007, potrivit cărora «Licența de traseu este nominală și nu este transmisibilă» a apreciat faptul că reclamanta îndeplinește condiția deținerii licenței de traseu sau a documentului de transport ca urmare a existenței contractului de asociere nr. X/15.07.2014 încheiat între S.C. B. S.R.L. ȘI RECLAMANTA, însă, din interpretarea textului de lege menționat rezultă faptul că reclamanta nu deține licența de traseu sau document de transport în baza căruia să poată desfășura în mod legal activitatea de transport, întrucât Licența de traseu emisă operatorului de transport S.C. B. S.R.L. este nominală și netransmisibilă și nu poate face obiectul contractului de asociere. IV Apărările formulate de intimata reclamantă S.C. A. S.R.L. prin întâmpinare

Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

A arătat că instanța de fond a apreciat corect faptul că se afla la momentul constatării asa zisei contravenții în situația unui transport local de persoane pe raza mun. Constanta, iar din prevederile legale rezultă, așa cum recunoaște și intimata, că eventualele contravenții săvârșite ar fi trebuit să fie constatate/sancționate de către împuterniciți ai Consiliului județean Constanța sau Primăriei Constanța, conf. Legii nr. 92/2007. Faptul că, la data intocmirii proceselor-verbale de contravenție, agenți constatatori ai ISCTR au verificat toate documentele prezentate de către conducătorii auto, și le-au recunoscut ca atare, mai puțin " nici un document din care să rezulte tipul de transport efectuat, în funcție de care inspectorii ISCTR să își poată verifica competența în ceea ce privește aplicarea sancțiunilor contravenționale și a măsurilor administrative", este total neadevărat. Din conținutul proceselor-verbale de constatare rezultă locul:,,constatarea" a fost efectuată în mun. Constanța, str. x, nr. 167, chiar în stația de așteptare a persoanelor.

Faptul că inspectorii ISCTR nu au ținut cont că le-au fost puse la dispoziție documentele în totalitatea lor, de către conducătorii auto, din care rezulta clar că se află în situația efectuării unui transport local de persoane, iar ulterior au făcut afirmații contradictorii cu privire la această situație, rezultă din imagini relevante (planșe foto) efectuate la data controlului ISCTR, în stația de transport călători de pe str. x, cu microbuzele în cauză, relevant fiind afisajul din parbrizul celor două microbuze, din care rezultă traseul de deplasare cât și costul biletului de călătorie. Prin simpla vizualizare a acestor elemente inspectorii ISCTR ar fi trebuit sa constate ca se află în controlul unui transport local de persoane. V Procedura de filtrare a recursului

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității recursului, prin care s-a constatat că cererea de recurs întrunește cerințele de admisibilitate. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 18 septembrie 2017, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că acesta este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea actului către părți, conform alin. (4) al aceluiași articol.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 11 decembrie 2018, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ. VI Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin procesele-verbale de constatare a contravențiilor seria x nr. x/31.03.2015 și nr. x/31.03.2015, Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transporturi Rutier a reținut în sarcina reclamantei S.C. A. S.R.L. săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 3 pct. 1 și sancționate de art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 69/2012.

S-a reținut faptul au fost oprite și verificate autovehiculele cu numerele de înmatriculare x și y, utilizate de către reclamantă în baza copiei conforme nr. x a licenței de transport, în timp ce efectuau transport rutier de persoane în trafic national, în microbuze aflându-se persoane pentru care conducătorii auto au eliberat bilete de călătorie, iar operatorul de transport efectua transport rutier public de persoane fără a deține licență de traseu sau document de transport specific tipului de transport efectuat,

Prin procesele-verbale de contravenții s-au aplicat două amenzi contravenționale, fiecare în sumă de 9.000 RON. De asemenea, a fost aplicată și măsura suspendării dreptului de utilizare a vehiculelor prin reținerea plăcuțelor de înmatriculare și a certificatelor de înmatriculare pe o perioadă de 6 luni, pentru cele două autovehicule x și y, conform art. 17 alin. (1) din H.G. nr. 69/2012, fiind întocmite procesele-verbale de reținere seria x nr. x/31.03.2015 și nr. x/31.03.2015. I8. Instanța de fond a anulat procesele-verbale de reținere a plăcuțelor de înmatriculare; a constatat că fapta reținută de organul constatator privind lipsa licenței de traseu sau document de transport specific tipului de transport efectuat nu este îndeplinită în cauză, ca urmare a existenței contractului de asociere, iar persoanele care au constat această faptă nu sunt dintre cele recunoscute de lege în materia serviciilor de transport public local.

Cu privire la competența de constatare a faptei, a reținut că reclamanta efectua transport public local de persoane prin curse regulate în interiorul municipiului Constanța, activitate care este supusă reglementării speciale a Legii nr. 92/2007, iar din perspectiva acestei reglementări speciale, organul constatator nu poate fi decât împuterniciții președinților consiliilor județene, primarilor comunelor, orașelor și municipiilor, precum și ofițerii și/sau agenții de poliție din cadrul Poliției Române care au calitatea de polițiști rutieri; cu privire la lipsa licenței de traseu sau document de transport specific tipului de transport efectuat, a reținut că nu este îndeplinită în cauză, ca urmare a existenței contractului de asociere nr. x/15.07.2014 și a actului adițional nr. 1/01.01.2015 încheiate cu S.C. B. S.R.L. pentru realizarea în comun a activității de transport pe traseul 312, în baza existenței avizului de traseu Seria x nr. x emis de Primăria mun. Constanța pentru asociatul. S.C. B. S.R.L.

Instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile legale incidente.

În ceea ce privește faptele privind lipsa licenței de traseu sau a documentului de transport specific tipului de transport efectuat, acestea au fost constatate prin procesele-verbal de contravenție, în condițiile în care avizul de traseu pentru linia 312 prezentat, emis de Primăria Municipiului Constanța, a fost eliberat societății B. S.R.L., și nu reclamantei, și menționa faptul că transportul va fi efectuat numai cu autovehiculele nominalizate, printre acestea neregăsindu-se autovehiculele în cauză, aparținând reclamantei, iar potrivit art. 11 alin. (1) și (2) din Normele din 23 noiembrie 2007 de aplicare a Legii serviciilor de transport public local nr. 92/2007, publicate în Monitorul Oficial nr. 824 din 3 decembrie 2007, licența de traseu însoțită de caietul de sarcini se eliberează de către autoritatea de autorizare, pe baza hotărârii consiliului local sau a consiliului județean de dare în administrare sau a hotărârii de atribuire în gestiune delegată a serviciului de transport public local de persoane prin curse regulate fără licitație, precum și a deciziei de acordare a gestiunii delegate realizate în urma licitațiilor, "licența de traseu este nominală și nu este transmisibilă".

Raportat la faptele constatate ca fiind contravenții prin procesele-verbale, astfel cum au fost reținute anterior, sunt incidente indispozițiile H.G. nr. 69/2012, prin care s-au stabilit încălcările cu caracter contravențional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006, ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere și ale normelor de aplicare a acesteia, precum și sancțiunile contravenționale și alte măsuri aferente aplicabile în cazul constatării încălcărilor.

Conform art. 3 pct. 1 din H.G. nr. 69/2012, reținut în procesele-verbale de contravenție, "efectuarea transportului rutier sau a activităților conexe transportului rutier fără a deține licență de transport, licență comunitară, certificat de transport în cont propriu, licență pentru activități conexe transportului rutier, licență de traseu, autorizație de transport internațional și/sau documentul de transport specific tipului de transport efectuat ori transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate efectuat în alte zile și la alte ore decât cele înscrise în graficul de circulație, reprezintă încălcări foarte grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenție.", iar potrivit art. 6 alin. (1), contravenția prevăzută la art. 3 pct. 1, se sacționează cu amendă de la 9.000 RON la 12.000 RON.

Față de contravențiile constatate și sancționate, au fost aplicate și dispozițiile art. 17 din H.G. nr. 69/2012, potrivit cărora " (1)În cazul utilizării la efectuarea transportului rutier a unui vehicul rutier fără a se putea face dovada că se dețin următoarele documente valabile, după caz: licență de transport/licența comunitară, copia conformă a licenței de transport/copia conformă a licenței comunitare, certificat de transport în cont propriu, copia conformă a certificatului de transport în cont propriu, licență de traseu, autorizația specială de transport, autorizația de transport internațional sau documentul de transport pentru transportul rutier de persoane prin servicii ocazionale, după caz, pe lângă aplicarea amenzii corespunzătoare, inspectorii aplică și măsura suspendării dreptului de utilizare a autovehiculului prin reținerea plăcuțelor de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare, denumită în continuare măsura de suspendare." potrivit alin. (4), (5) și 6 ale art. 17, inspectorii și polițiștii rutieri au dreptul să rețină plăcuțele cu numărul de înmatriculare împreună cu certificatul de înmatriculare, inspectorul întocmește procesul-verbal de reținere a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare, iar I.S.C.T.R. notifică măsura de suspendare contravenientului și comunică măsura de suspendare/remedierea deficiențelor constatate inspectoratului județean de poliție sau Direcției Generale de Poliție a Municipiului București/serviciului rutier/brigăzii rutiere pe raza căruia/căreia este înmatriculat vehiculul.

În conformitate cu dispozițiile art. 57 din H.G. nr. 69/2012, "constatarea contravențiilor prevăzute la art. 3 - 5 și aplicarea sancțiunilor se face de către: a) inspectori; b) polițiști rutieri, în cazul efectuării controlului în trafic în lipsa personalului prevăzut la lit. a, în cazul constatării contravențiilor prevăzute la art. 3 pct. 1 - 6, 9, 10, 12, 14, 15, 22, 30, 38 - 41, la art. 4 pct. 1, 5, 10, 13, 14, 37, 40, 41, 49, 50, 57, 61, 72, 73, 76, 77 și la art. 5 pct. 5, 6, 25, 26 și 30.", fiind astfel reglementată competența inspectorilor I.S.C.T.R. de a constatat și sancționa contravențiile prevăzute de H.G. nr. 69/2012 pentru care au fost întocmite procesele-verbale de contravenții.

Raportat la aceste prevederi, în mod greșit instanța de fond a apreciat necompetența inspectorilor pârâtei de aplicare a măsurilor de suspendare a dreptului de utilizare a autovehiculelor prin reținerea plăcuțelor de înmatriculare și a certificatelor de înmatriculare.

Serviciile de transport public local sunt reglementate de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 92/2007, acestea fiind efectuate de către un operator de transport rutier, astfel cum acesta este definit și licențiat conform prevederilor O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, sau de către un transportator autorizat, așa cum acesta este definit și autorizat conform prevederilor legale. Potrivit art. 34 din O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, transportul rutier contra cost de persoane se efectuează de către operatorii de transport rutier numai cu autobuze la bordul cărora se află, pe toată durata transportului, o copie conformă a licenței comunitare, precum și licența de traseu însoțită de graficul de circulație sau documentul de transport corespunzător serviciilor ocazionale, după caz.

Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier (I.S.C.T.R.), instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, potrivit art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 26/2011 privind înființarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, este, conform art. 2 alin. (1), organismul tehnic permanent specializat al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii desemnat să asigure inspecția și controlul respectării reglementărilor interne și internaționale în domeniul transporturilor rutiere, privind în principal condițiile de efectuare a activităților de transport rutier, a activităților conexe transportului rutier și a activității de pregătire a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere.

Organizarea și funcționarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier a fost reglementată de H.G. nr. 1088/2011 care prevede, la art. 5 alin. (3), că "în exercitarea atribuțiilor de serviciu, inspectorii, în calitate de agenți constatatori, controlează, constată și sancționează abaterile prevăzute de legislația în vigoare.".

Pentru aceste motive, în condițiile în care la momentul controlului nu s-au prezentat documente corespunzătoare aparținând reclamantei privind tipul de transport efectuat, în acest sens fiind încheiate procesele-verbale de contravenție, în mod greșit a reținut instanța de fond necompetența inspectorilor pârâtei de aplicare a măsurilor de suspendare a dreptului de utilizare a autovehicululelor prin reținerea plăcuțelor de înmatriculare și a certificatelor de înmatriculare. Rezultă că pârâtul a aplicat măsurile în mod legal, în temeiul dispozițiilor art. 17 alin. (1) din H.G. nr. 69/2012, astfel că cererea de chemare în judecată a fost admisă prin sentința recurată cu aplicarea greșită a acestora, motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. VII Soluția instanței de recurs

Pentru aceste considerente, fiind incident motivul de casare invocat de recurentul pârât, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată pronunțată de Curtea de Apel Constanța și, în rejudecare, va respinge acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.