ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 850/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 09.01.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, suspendarea Ordinului Ministerului Transporturilor nr. 1824/2018 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 980/2011, publicat în M. Of. nr. 1060/14.12.2018, până la soluționarea definitivă a fondului.

Prin Sentința civilă nr. 92/CA/10 aprilie 2019, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare a executării Ordinului Ministerului Transporturilor nr. 1824/2018 și a suspendat executarea Ordinului Ministerului Transporturilor nr. 1824/2018 pentru modificarea și completarea Normelor Metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 980/2011 până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității acestuia.

Împotriva Sentinței civile nr. 92/CA/10 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Transporturilor, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și respingerea cererii de suspendare.

În motivare, în esență, recurentul-pârât a susținut că instanța de fond avea obligația de a arăta în concret, în raport de probele dosarului, situația de fapt pe care o reține în cauză și de a demonstra aplicarea regulii de drept incidente, dar aceasta și-a însușit practic punctul de vedere al reclamantei, ignorând în mare parte susținerile instituției pârâte. Totodată, motivarea cuprinde motive contradictorii și motive străine de natura cauzei.

Pe de altă parte, sentința a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în cauză nefiind îndeplinite condițiile cazului bine justificat și pagubei iminente.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate regularitatea cererii de recurs, în baza art. 248 C. proc. civ., din perspectiva timbrării acesteia și a depunerii cererii de recurs în original, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nul.

2.1.1. În ceea ce privește nedepunerea unui exemplar din cerere de recurs cu originalul semnăturii, Înalta Curte reține că potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (…) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic."

Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. indicând că:

"Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă (…) semnătura."

În același sens, dispozițiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condițiile de formă aplicabile acțiunilor introductive, incidente în privința oricăror cereri adresate instanțelor, arată că:

"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a depus cererea de recurs în copie la Curtea de Apel București, aceasta fiind transmisă prin fax și e-mail la data de 28.05.2019, recursul nepurtând semnătura în original a recurentului.

Prin adresa emisă la 24.06.2019 și comunicată la data de 03.07.2019, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosar, i-a fost adusă la cunoștință recurentului-pârât obligația depunerii unui exemplar din cererea de recurs care să conțină semnătura olografă.

Până la termenul de judecată acordat în cauză, recurentul-reclamant nu a complinit această lipsă a cererii de recurs, respectiv nu a comunicat instanței un exemplar original al recursului și nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei.

În consecință, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile de formă ale recursului prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e), art. 148 și art. 196 din C. proc. civ., recursul necuprinzând semnătura părții, care trebuie aplicată pe actele procesuale depuse la instanțele de judecată.

2.1.2. În ceea ce privește netimbrarea cererii de recurs, Înalta Curte reține că potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ.:

"La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii (...)".

În prezenta cauză a fost dedusă judecății cererea de recurs formulată de pârâtul Ministerul Transporturilor împotriva Sentinței civile nr. 92/CA/10 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, întemeiată pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., pentru care taxa judiciară de timbru era în cuantum de 200 RON, conform art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Deși a fost legal citat pentru termenul de judecată din data de 13 februarie 2020 cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 200 RON, potrivit dovezii aflate la dosar, recurentul-pârât nu a respectat obligația legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul prevăzut de textul de lege mai sus evocat.

Înalta Curte constată că recursul nu este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferente căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., conform cărora timbrarea cererii reprezintă o cerință prevăzută sub sancțiunea nulității.

În același context, potrivit dispozițiilor art. 197 din C. proc. civ.:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii".

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., raportat la art. 196 alin. (1) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de Ministerul Transporturilor împotriva Sentinței civile nr. 92/CA din 10 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Ministerul Transporturilor împotriva Sentinței civile nr. 92/CA din 10 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2020.

GGC - NN