ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3881/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 26 septembrie 2011, reclamanta SC A.C.A. SRL Pașcani a chemat în judecată Autoritatea Rutieră Română solicitând anularea procesului-verbal seria RPCR nr. 007393 din 11 august 2011, prin care s-a dispus reținerea plăcuțelor de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare pentru autovehiculul nr. IS-XX-XXX. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că în ziua de 11 august 2011, conducătorul autovehiculului deținut de reclamantă a fost amendat contravențional cu 7.500 RON, prin procesul-verbal întocmit dispunându-se ca măsură complementară reținerea certificatului și a plăcuțelor de înmatriculare.

Această ultimă măsură, a mai arătat reclamanta, este nelegală, în condițiile în care nu s-a reținut săvârșirea vreunei contravenții în sarcina societății. Prin Sentința nr. 109 din 19 martie 2012, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a dispus anularea actului administrativ contestat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că în raport de împrejurarea că procesul-verbal de contravenție încheiat la 11 august 2011 a fost anulat prin Sentința civilă nr. 2924 din 26 octombrie 2011 a Judecătoriei Pașcani, nici măsura ridicării certificatului și a plăcuțelor de înmatriculare nu mai are temei legal și nu mai poate subzista în lipsa unui proces-verbal de contravenție valabil.

Împotriva sentinței a declarat recurs Autoritatea Rutieră Română, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâta a învederat că măsura administrativă aplicată este conformă dispozițiilor art. 62 din O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, potrivit cărora în cazul utilizării unui autovehicul fără documente valabile, se suspendă dreptul de utilizare prin reținerea plăcuțelor și a certificatului de înmatriculare, dispunându-se în subsidiar și sancționarea contravențională. Pârâta a mai arătat că existența valabilă a actului administrativ prin care s-a suspendat dreptul de utilizare a autovehiculului nu depinde de valabilitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, nefiind relevantă în cauză pronunțarea hotărârii judecătorești de anulare a sancțiunii contravenționale.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate. Astfel, prin procesul-verbal contestat în prezenta cauză s-a dispus, în baza art. 62 alin. (1) din O.U.G. nr. 109/2005, suspendarea pe o perioadă de 6 luni a dreptului de utilizare a autovehiculului deținut de reclamantă, prin reținerea certificatului și a plăcuțelor de înmatriculare, pe considerentul inexistenței copiei conforme a licenței de transport. Împrejurarea că lipsa acelui document a fost constatată și sancționată prin procesul-verbal de contravenție încheiat separat la aceeași dată nu este de natură a concluziona că actul administrativ atacat este subsidiar și că valabilitatea sa ar depinde de menținerea ca valid a actului de constatare și sancționare contravențională.

De altfel, procesul-verbal prin care s-a constatat săvârșirea contravenției nu cuprinde vreo mențiune referitoare la aplicarea unei sancțiuni complementare, ci doar amendarea conducătorului auto care de altfel a semnat actul, arătând că nu are obiecțiuni. Cât privește faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională seria AIR nr. 0195962/2011 a fost anulat este de remarcat că hotărârea judecătorească a reținut că pentru fapta constatată răspunderea revenea persoanei desemnate și/sau administratorului întreprinderii și nu șoferului autovehiculului. În consecință, întrucât nu s-a făcut vreo dovadă care să infirme mențiunile din procesul-verbal de reține a plăcuțelor de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare privind lipsa copiei conforme a licenței de transport, măsura dispusă prin actul contestat este justificată.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea, admițând recursul declarat de pârâtă, va modifica sentința atacată și va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Rutieră Română împotriva Sentinței nr. 109/2012 din 19 martie 2012 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta SC A.C.A. SRL, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2012 Procesat de GGC - AZ