ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3881/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 26

septembrie 2011, reclamanta SC A.C.A. SRL Pașcani a chemat în judecată

Autoritatea Rutieră Română solicitând anularea procesului-verbal seria RPCR nr.

007393 din 11 august 2011, prin care s-a dispus reținerea plăcuțelor de

înmatriculare și a certificatului de înmatriculare pentru autovehiculul nr.

IS-XX-XXX.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat că în ziua de 11 august 2011, conducătorul

autovehiculului deținut de reclamantă a fost amendat contravențional cu 7.500

RON, prin procesul-verbal întocmit dispunându-se ca măsură complementară

reținerea certificatului și a plăcuțelor de înmatriculare.

Această ultimă

măsură, a mai arătat reclamanta, este nelegală, în condițiile în care nu s-a

reținut săvârșirea vreunei contravenții în sarcina societății.

Prin Sentința nr. 109

din 19 martie 2012, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea și a dispus anularea actului administrativ contestat.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut că în raport de împrejurarea că

procesul-verbal de contravenție încheiat la 11 august 2011 a fost anulat prin

Sentința civilă nr. 2924 din 26 octombrie 2011 a Judecătoriei Pașcani, nici

măsura ridicării certificatului și a plăcuțelor de înmatriculare nu mai are

temei legal și nu mai poate subzista în lipsa unui proces-verbal de

contravenție valabil.

Împotriva sentinței a

declarat recurs Autoritatea Rutieră Română, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, pârâta a

învederat că măsura administrativă aplicată este conformă dispozițiilor art. 62

din O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, potrivit cărora în

cazul utilizării unui autovehicul fără documente valabile, se suspendă dreptul

de utilizare prin reținerea plăcuțelor și a certificatului de înmatriculare,

dispunându-se în subsidiar și sancționarea contravențională.

Pârâta a mai arătat

că existența valabilă a actului administrativ prin care s-a suspendat dreptul

de utilizare a autovehiculului nu depinde de valabilitatea procesului-verbal de

constatare a contravenției, nefiind relevantă în cauză pronunțarea hotărârii

judecătorești de anulare a sancțiunii contravenționale.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat,

urmând a fi admis și a se dispune modificarea sentinței în sensul respingerii

acțiunii ca neîntemeiate.

Astfel, prin

procesul-verbal contestat în prezenta cauză s-a dispus, în baza art. 62 alin.

(1) din O.U.G. nr. 109/2005, suspendarea pe o perioadă de 6 luni a dreptului de

utilizare a autovehiculului deținut de reclamantă, prin reținerea

certificatului și a plăcuțelor de înmatriculare, pe considerentul inexistenței

copiei conforme a licenței de transport.

Împrejurarea că lipsa

acelui document a fost constatată și sancționată prin procesul-verbal de

contravenție încheiat separat la aceeași dată nu este de natură a concluziona

că actul administrativ atacat este subsidiar și că valabilitatea sa ar depinde

de menținerea ca valid a actului de constatare și sancționare contravențională.

De altfel,

procesul-verbal prin care s-a constatat săvârșirea contravenției nu cuprinde

vreo mențiune referitoare la aplicarea unei sancțiuni complementare, ci doar

amendarea conducătorului auto care de altfel a semnat actul, arătând că nu are

obiecțiuni.

Cât privește faptul

că procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională seria AIR nr.

0195962/2011 a fost anulat este de remarcat că hotărârea judecătorească a

reținut că pentru fapta constatată răspunderea revenea persoanei desemnate

și/sau administratorului întreprinderii și nu șoferului autovehiculului.

În consecință,

întrucât nu s-a făcut vreo dovadă care să infirme mențiunile din procesul-verbal

de reține a plăcuțelor de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare

privind lipsa copiei conforme a licenței de transport, măsura dispusă prin

actul contestat este justificată.

În raport de cele

expuse mai sus, Curtea, admițând recursul declarat de pârâtă, va modifica

sentința atacată și va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Autoritatea Rutieră Română împotriva Sentinței nr. 109/2012 din 19

martie 2012 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta SC A.C.A. SRL,

ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 3 octombrie 2012

Procesat

de GGC - AZ