ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 465/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată revizuienta E.U. a solicitat în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Bihor admiterea cererii de revizuire, să se constate că sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și rejudecând cauza să se anuleze sentința nr. 159/CA/2007 a Curții de Apel Oradea și pe cale de consecință să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii de revizuire a arătat că, în urma adresei emisă de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Bihor, către revizuientă, prin intermediul apărătorului său, la data de 25 noiembrie 2009, se poate reține un aspect esențial, respectiv că numita B.F.

a fost refugiată în cursul lunii februarie 1944, mai cu seamă că în tabelul intitulat „Mișcarea refugiaților pe teritoriul județului Bihor", la rubrica „Unde a plecat" figurează localitatea Subpiatră, iar la rubrica „De unde a venit" figurează tot localitatea Subpiatră. În drept au fost invocate prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. În probațiune reclamanta a depus la dosar adresa nr. 1588 din 13 noiembrie 2009 emisă de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Bihor. Prin sentința civilă nr. 465 din 27 ianuarie 2011 Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimată, t a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuienta E.U., în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Bihor.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut conform dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., că înscrisul nou invocat în revizuire trebuie să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată. De asemenea, o altă condiție este aceea ca înscrisul nou să nu fie invocat în procesul de fond, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. În speță, înscrisul nou invocat reprezintă răspunsul adresat revizuientei de către Arhivele Naționale - Direcția Județeană Bihor, la cererea formulată de aceasta, ceea ce înseamnă că nu reprezintă un înscris care nu a putut fi invocat de revizuienta în cadrul procesului de fond, deoarece aceasta avea posibilitatea și în cadrul acelui proces să solicite aceste informații de la acea instituție.

Referitor la conținutul înscrisului invocat, instanța a constatat că acesta nu este determinant, întrucât, dacă ar fi fost cunoscut de prima instanță, soluția pronunțată ar fi fost aceeași, deoarece răspunsul cuprins în înscrisul invocat în revizuire nu aduce elemente noi, față de înscrisurile care existau deja la dosar. Împotriva sentinței nr. 171/CA din 5 mai 2010 a Curții de Apel Oradea, E.U. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că instanța în mod greșit a considerat depunerea înscrisului eliberat de Arhivele Naționale – Direcția Județeană Bihor ca fiind tardivă. Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere în cazul în care „dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”. Din cuprinsul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

rezultă de asemenea faptul că înscrisul nou invocat trebuie să fi existat la momentul soluționării fondului, ceea ce nu este cazul în speță, înscrisul invocat de revizuientă fiind emis de către Arhivele Naționale - Direcția Județeană Bihor la data de 13 noiembrie 2009, deci cu mult ulterior pronunțării hotărârii judecătorești a cărei revizuire se solicită (sentința nr. 159 din 1 octombrie 2007). Condiția existenței înscrisului, anterior soluționării fondului, rezultă din formularea aleasă de legiuitor, respectiv înscrisuri „reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate". Faptul că localitatea Subpiatră a fost partajată de graniță iar locuitorii din partea aliată sub ocupație străină s-au refugiat în partea neocupată a localității Subpiatră, aspecte pe care revizuienta a încercat să le dovedească prin înscrisul invocat, rezultau și din adresa nr. 207 din 31 mai 2005, aflată la fila 63 din dosarul nr. 930/2007.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța în mod corect a respins cererea de revizuire ca tardiv declarată. În consecință pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de E.U. împotriva sentinței civile nr. 171/CA din 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2011.