ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 184/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Rechizitoriul cu nr. 23/D/P/2010 al Ministerului Public, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului B.V. pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară fără drept de droguri de mare risc prev. și ped. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. În esență, prin actul de sesizare al instanței de judecată s-a arătat că la data de 08 martie 2010, în jurul orelor 22 30 , după ce a revenit din Spania, inculpatul B.V.

a introdus în țară fără drept, prin Vama Borș, cantitatea de 154,8 gr. cocaină. Inculpatul, audiat atât în faza de urmărire penală, cât și a cercetării judecătorești, a recunoscut că a adus drogurile din Spania însă pentru consumul său propriu, în vederea tratării unor probleme de sănătate. Prin sentința penală nr. 374 din 18 august 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 2067/117/2010, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de către apărătorul ales al inculpatului. A fost condamnat inculpatul B.V., în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Gherla, la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară fără drept de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (2) Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen.

în temeiul art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. în baza art. art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a II-a, art. 65 și art. 66 C. pen., i-au fost interzise inculpatului pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice. În temeiul art. 88 C. pen., i-a fost dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de 09 martie 2010 și până lăzi. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.

În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a cantității de 146 gr. cocaină, rămasă în urma analizelor de laborator și aflată în prezent în Camera de corpuri delicte a I P J Cluj. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2500 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: La data de 05 martie 2010 inculpatul B.V. s-a deplasat cu o cursă Tarom în Spania, la Madrid cu intenția declarată de a angaja un avocat pentru problemele juridice ale fiului său. A rămas pe teritoriul Spaniei până la data de 08 martie 2010 când, cu un autocar aparținând SC B.D.

SRL, care efectua curse regulate România - Spania și retur, a pornit spre țară. La data de 9 martie 2010, în jurul orelor 2 15 , în urma informațiilor deținute, lucrătorii din cadrul BCCO Cluj au procedat la identificarea și percheziționarea corporală a inculpatului B.V. care tocmai coborâse din autocarul aparținând SC B.D. SRL, oprit în stația „Materna" din loc. Turda, sosit pe traseul Spania - România. În acest context, asupra inculpatului B.V. s-au găsit două pliculețe conținând o substanță pulverulentă de culoare albă despre care acesta a afirmat că este cocaină și că a adus-o din Spania. Ulterior, fiind efectuat în cauză Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 942103 din 9 martie 2010 a I.G.P.R., s-a stabilit că substanța găsită asupra inculpatului B.V.

este cocaină, în cantitatea de 149,8 gr. respectiv 5 gr. Potrivit declarațiilor inculpatului B.V., coroborat cu declarațiile martorilor I.V., N.D. și B.T.M., respectiva cantitate de cocaină găsită asupra inculpatului la data de 9 martie 2010 a fost achiziționată de acesta în Madrid, de la un cetățean moldovean și introdusă în țară prin Vama Borș. Inculpatul a arătat în plus că a plătit pentru respectiva cantitate de cocaină suma de 2000 Euro și că a achiziționat-o pentru consum propriu, pentru a-și trata problemele de sănătate, respectiv impotența. în considerarea acestor susțineri, inculpatul prin apărător ales a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, arătându-se că respectiva cocaină a fost adusă în țară pentru consumul propriu al inculpatului și nu în vederea vânzării către alte persoane.

Instanța a apreciat ne sincere aceste susțineri ale inculpatului, iar cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată conform art. 334 C. proc. pen., în sensul celor arătate mai sus, ca fiind neîntemeiată. Fată de cantitatea efectiv introdusă în tară de către inculpat - circa 154 gr. cocaină - una substanțială, având în vedere că în general dintr-un gram de cocaină pe piața de consumatori se pot confecționa 4 doze, instanța a reținut că scopul introducerii în țară al cocainei de către inculpat nu poate fi cel declarat, ci cel al plasării pe piața de consumatori. Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea formulată conform art. 334 C. proc. pen. În drept, fapta inculpatului B.V.

care, la data de 09 martie 2010 a introdus în țară, prin Vama Borș, venind din Spania, cantitatea de 154,8 gr. cocaină, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. respectiv limitele legale de pedeapsă, de la 15 la 25 ani închisoare, natura drogului introdus în țară, de mare risc, cantitatea introdusă în țară, foarte mare raportat la împrejurarea că dintr-un gram de cocaină se pot confecționa mai multe doze, și scopul introducerii în țară a drogului, în sensul arătat anterior, persoana inculpatului care a recunoscut doar parțial învinuirea adusă și care nu are antecedente penale.

Aceasta din urmă împrejurare, instanța reținut-o ca o circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului, conform art. 74 lit. a) C. pen. Astfel, o pedeapsă de 10 ani închisoare, instanța a apreciat că este o pedeapsă în măsură să respecte prevederile art. 72 C. pen. și să asigure scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. În temeiul art. 71 C. pen., instanța a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. în baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a II-a, art. 65 și art. 66 C. pen., instanța a interzis inculpatului pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de 09 martie 2010 și până la zi. în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., instanța a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, apreciind că temeiurile care au fost avute în vedere la momentul luării acestei măsuri se mențin și în prezent și impun în continuare privarea acestuia de libertate. în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a cantității de 146 gr. cocaină, rămasă în urma analizelor de laborator și aflată în prezent în Camera de corpuri delicte a I.P.J. Cluj. în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2500 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul B.V., solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, procedând la rejudecarea acesteia să se dispună, în primul rând, schimbarea încadrării juridice și în al doilea rând, reaprecierea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, pedeapsă pe care o consideră excesiv de severă în raport de elementele de fapt și de drept care particularizează această cauză. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept curtea a apreciat că apelul declarat în cauză este nefondat. În continuare împotriva deciziei penale nr. 122/A din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în sensul celor de mai sus, s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpat.

S-a luat declarație acestuia, în cadrul examinării ultimei căi ordinare de atac ce i-a fost pusă la dispoziție, înăuntrul căreia deși inculpatul intenționa în a fi mai edificator în conturarea stării de fapt, mai responsabil raportat la infracțiunea imputată, practic reiterează întocmai poziția juridică manifestată pe întreg parcursul judecării cauzei, și anume aceea că nu a introdus în țară cocaina decât pentru consum propriu, pentru vindecarea impotenței, că întreg dosarul este o răzbunare. Se solicită admiterea recursului declarat în prezenta cauză, și procedând la rejudecarea acesteia să se reaprecieze cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, pedeapsă pe care o consideră excesiv de severă în raport de elementele de fapt și de drept care particularizează această cauză.

Prin sentința și decizia atacate, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa închisorii de 10 ani pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară fără drept droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 3 alin. (2) din Legea 143/2000, fiind înlăturată apărarea formulată de inculpat în sensul că a introdus aceste droguri în țară pentru consum propriu. Solicită ca, la individualizarea judiciară a pedepsei să fie reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. proc. pen., având în vedere sinceritatea inculpatului, persoana acestuia, conduita pe care a avut-o anterior, faptul că administrează 2 societăți comerciale care în prezent sunt conduse de soția inculpatului și care au ajuns într-o situație precară, faptul că nu are antecedente penale și a colaborat cu organele de urmărire penală și a recunoscut faptele în materialitatea lor.

Față de toate aceste aspecte, consideră că o pedeapsă excesivă aplicată nu este cea mai indicată pentru a se realiza prevenția generală și specială în speța de față. Instanța de recurs, pe baza probelor administrate în cauză reține că în mod corect s-a consemnat că în data de 08 martie 2009, în jurul orelor 22,30, după ce a revenit din Spania cu autocarul aparținând SC B.D.T. SRL Cluj, inculpatul a introdus în țară fără drept cantitatea de 154,89 gr. de cocaină, substanță ce se regăsește pe Tabelul/Anexă nr. II din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2010. Starea de fapt reținută se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de introducere în țară fără drept de droguri de mare risc, faptă prevăzută de dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunilor prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000, constă în săvârșirea alternativă, fără drept, a uneia din următoarele activități: introducerea în țară, scoaterea din țară, importul sau exportul de droguri de risc sau de mare risc, supuse controlului național. Introducerea constă în acea acțiune prin care drogurile de risc sau de mare risc pătrund în țară. Instanța Supremă a decis că fapta inculpatului de a introduce în țară droguri de mare risc constituie infracțiunea de trafic internațional de droguri chiar dacă acest droguri au fost introduse pentru consum propriu, întrucât această infracțiune subzistă atâta timp cât introducerea în țară s-a făcut în mod clandestin, fără aprobare prealabilă și fără declararea la vamă a drogului pretins a fi folosit ca medicament, aspect ce se mulează pe starea de fapt din cauză.

Pe de altă parte, susținerea inculpatului, inclusiv din recurs, că a achiziționat drogurile pentru consum propriu, nu este susținută de materialul probator administrat în cauză. Susținerile inculpatului au fost apreciate în mod just ca nesincere în contextul în care acesta a achiziționat o cantitate de droguri (150 gr. cocaină) în condițiile în care nu este consumator, achitând unei persoane necunoscute o sumă importantă de bani. Raportat la unicul aspect criticat în recurs, este de consemnat că soluția pronunțată deși legală sub aspectul individualizării pedepsei aplicate de instanță pentru infracțiunea săvârșită, suferă sub aspectul eficienței reținerii de circumstanțe atenuate în favoarea inculpatului.

Au fost avute în vedere limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită, de la 15 la 25 de ani, natura și cantitatea de droguri introdusă în țară, dar și persoana inculpatului care se află la prima confruntare cu legea penală, apreciindu-se că se justifică reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub limita prevăzută de lege. Aplicarea însă a unei pedepse de 10 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, apare disproporționată pe raportul dintre faptă, amploarea acesteia, consecințele produse - și sancțiunea primită.

Nu în ultimul rând se impune o aliniere și a practicii Curții de Apel Cluj cu cea a celorlalte instanțe din țară, pe situații relativ similare, pe acest palier punitiv, în așa fel încât să se ajungă la un raport echilibrat și relativ constant evidențiat jurisprudențial între faptă și sancțiune, în acest context cuantumul de 6 ani închisoare fiind unul îndeobște acceptat. Raportat la criteriile de individualizare instituite de dispozițiile art. 72 C. pen. și la circumstanțele atenuante reținute, pedeapsa aplicată nu este just individualizată și se impune reducerea cuantumului acesteia, recursul fiind de admis, de casat hotărârile pronunțate numai din acest punct de vedere, prezentarea noii sancțiuni de 6 ani închisoare, cu menținerea celorlalte dispoziții și cu deducerea perioadelor executate.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 122/A din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Casează decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 374 din 18 august 2010 a Tribunalului Cluj, secția penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 9 martie 2010 la 21 ianuarie 2011. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2011.