ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 184/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 184/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul cu nr.
23/D/P/2010 al Ministerului Public, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj s-a dispus trimiterea în
judecată în stare de arest preventiv a inculpatului B.V. pentru săvârșirea
infracțiunii de introducere în țară fără drept de droguri de mare risc prev. și
ped. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. În esență, prin actul de
sesizare al instanței de judecată s-a arătat că la data de 08 martie 2010, în
jurul orelor 22
30
, după ce a revenit din Spania, inculpatul B.V. a
introdus în țară fără drept, prin Vama Borș, cantitatea de 154,8 gr. cocaină.
Inculpatul,
audiat atât în faza de urmărire penală, cât și a cercetării judecătorești, a
recunoscut că a adus drogurile din Spania însă pentru consumul său propriu, în
vederea tratării unor probleme de sănătate.
Prin sentința
penală nr. 374 din 18 august 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.
2067/117/2010, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a respins cererea de
schimbare a încadrării juridice, formulată de către apărătorul ales al
inculpatului.
A fost condamnat
inculpatul B.V., în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Gherla, la
pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în
țară fără drept de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (2) Legea nr.
143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. în
temeiul art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.
64 lit. a) teza a II-a C. pen. în baza art. art. 3 alin. (2) din Legea nr.
143/2000, art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a II-a, art. 65 și art.
66 C. pen., i-au fost interzise inculpatului pe o durată de 5 ani după
executarea pedepsei principale exercitarea dreptului de a fi ales în
autoritățile publice sau în funcții elective publice.
În temeiul art.
88 C. pen., i-a fost dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii
și al arestării preventive începând cu data de 09 martie 2010 și până lăzi. În
temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest
preventiv a inculpatului.
În temeiul art.
17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a
cantității de 146 gr. cocaină, rămasă în urma analizelor de laborator și aflată
în prezent în Camera de corpuri delicte a
I
P J Cluj.
În temeiul art.
191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2500
RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a dispune
în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 05
martie 2010 inculpatul B.V. s-a deplasat cu o cursă Tarom în Spania, la Madrid
cu intenția declarată de a angaja un avocat pentru problemele juridice ale
fiului său. A rămas pe teritoriul Spaniei până la data de 08 martie 2010 când,
cu un autocar aparținând SC B.D. SRL, care efectua curse regulate România -
Spania și retur, a pornit spre țară.
La data de 9
martie 2010, în jurul orelor 2
15
, în urma informațiilor deținute,
lucrătorii din cadrul BCCO Cluj au procedat la identificarea și
percheziționarea corporală a inculpatului B.V. care tocmai coborâse din
autocarul aparținând SC B.D. SRL, oprit în stația „Materna" din loc.
Turda, sosit pe traseul Spania - România.
În acest
context, asupra inculpatului B.V. s-au găsit două pliculețe conținând o
substanță pulverulentă de culoare albă despre care acesta a afirmat că este
cocaină și că a adus-o din Spania.
Ulterior, fiind
efectuat în cauză Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 942103 din 9
martie 2010 a I.G.P.R., s-a stabilit că substanța găsită asupra inculpatului B.V.
este cocaină, în cantitatea de 149,8 gr. respectiv 5 gr.
Potrivit
declarațiilor inculpatului B.V., coroborat cu declarațiile martorilor I.V., N.D.
și B.T.M., respectiva cantitate de cocaină găsită asupra inculpatului la data
de 9 martie 2010 a fost achiziționată de acesta în Madrid, de la un cetățean
moldovean și introdusă în țară prin Vama Borș.
Inculpatul a
arătat în plus că a plătit pentru respectiva cantitate de cocaină suma de 2000
Euro și că a achiziționat-o pentru consum propriu, pentru a-și trata problemele
de sănătate, respectiv impotența. în considerarea acestor susțineri, inculpatul
prin apărător ales a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din
infracțiunea prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea
prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, arătându-se că respectiva
cocaină a fost adusă în țară pentru consumul propriu al inculpatului și nu în
vederea vânzării către alte persoane.
Instanța a
apreciat ne sincere aceste susțineri ale inculpatului, iar cererea de schimbare
a încadrării juridice a faptei formulată conform art. 334 C. proc. pen., în
sensul celor arătate mai sus, ca fiind neîntemeiată.
Fată de
cantitatea efectiv introdusă în tară de către inculpat - circa 154 gr. cocaină
- una substanțială, având în vedere că în general dintr-un gram de cocaină pe
piața de consumatori se pot confecționa 4 doze, instanța a reținut că scopul
introducerii în țară al cocainei de către inculpat nu poate fi cel declarat, ci
cel al plasării pe piața de consumatori.
Pentru aceste
considerente, instanța a respins cererea formulată conform art. 334 C. proc.
pen.
În drept, fapta
inculpatului B.V. care, la data de 09 martie 2010 a introdus în țară, prin Vama
Borș, venind din Spania, cantitatea de 154,8 gr. cocaină, întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
La
individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în
vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. respectiv limitele legale de
pedeapsă, de la 15 la 25 ani închisoare, natura drogului introdus în țară, de
mare risc, cantitatea introdusă în țară, foarte mare raportat la împrejurarea
că dintr-un gram de cocaină se pot confecționa mai multe doze, și scopul
introducerii în țară a drogului, în sensul arătat anterior, persoana
inculpatului care a recunoscut doar parțial învinuirea adusă și care nu are
antecedente penale. Aceasta din urmă împrejurare, instanța reținut-o ca o
circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului, conform art. 74 lit. a) C.
pen. Astfel, o pedeapsă de 10 ani închisoare, instanța a apreciat că este o
pedeapsă în măsură să respecte prevederile art. 72 C. pen. și să asigure scopul
pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
În temeiul art. 71
C. pen., instanța a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a)
teza a II-a C. pen. în baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 53
pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a II-a, art. 65 și art. 66 C. pen.,
instanța a interzis inculpatului pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei
principale exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în
funcții elective publice.
În temeiul art.
88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al
arestării preventive începând cu data de 09 martie 2010 și până la zi. în
temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., instanța a menținut starea de arest
preventiv a inculpatului, apreciind că temeiurile care au fost avute în vedere
la momentul luării acestei măsuri se mențin și în prezent și impun în
continuare privarea acestuia de libertate. în temeiul art. 17 alin. (1) din
Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a cantității de 146 gr.
cocaină, rămasă în urma analizelor de laborator și aflată în prezent în Camera
de corpuri delicte a I.P.J. Cluj. în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen.,
a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2500 RON cheltuieli judiciare în
favoarea statului.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel inculpatul B.V., solicitând admiterea
apelului, desființarea hotărârii atacate și, procedând la rejudecarea acesteia
să se dispună, în primul rând, schimbarea încadrării juridice și în al doilea
rând, reaprecierea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, pedeapsă pe care
o consideră excesiv de severă în raport de elementele de fapt și de drept care
particularizează această cauză.
Examinând
hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, precum și în conformitate
cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt
și de drept curtea a apreciat că apelul declarat în cauză este nefondat.
În continuare
împotriva deciziei penale nr. 122/A din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel
Cluj, pronunțată în sensul celor de mai sus, s-a exercitat calea de atac a
recursului de către inculpat.
S-a luat
declarație acestuia, în cadrul examinării ultimei căi ordinare de atac ce i-a
fost pusă la dispoziție, înăuntrul căreia deși inculpatul intenționa în a fi
mai edificator în conturarea stării de fapt, mai responsabil raportat la
infracțiunea imputată, practic reiterează întocmai poziția juridică manifestată
pe întreg parcursul judecării cauzei, și anume aceea că nu a introdus în țară
cocaina decât pentru consum propriu, pentru vindecarea impotenței, că întreg
dosarul este o răzbunare.
Se solicită
admiterea recursului declarat în prezenta cauză, și procedând la rejudecarea
acesteia să se reaprecieze cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, pedeapsă
pe care o consideră excesiv de severă în raport de elementele de fapt și de
drept care particularizează această cauză. Prin sentința și decizia atacate,
inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa închisorii de 10 ani pentru săvârșirea
infracțiunii de introducere în țară fără drept droguri de mare risc, prev. și
ped. de
art. 3 alin. (2) din Legea 143/2000, fiind
înlăturată apărarea formulată de inculpat în sensul că a introdus aceste
droguri în țară pentru consum propriu. Solicită ca, la individualizarea
judiciară a pedepsei să fie reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit.
a) și c) C. proc. pen., având în vedere sinceritatea inculpatului, persoana
acestuia, conduita pe care a avut-o anterior, faptul că administrează 2
societăți comerciale care în prezent sunt conduse de soția inculpatului și care
au ajuns într-o situație precară, faptul că nu are antecedente penale și a
colaborat cu organele de urmărire penală și a recunoscut faptele în
materialitatea lor. Față de toate aceste aspecte, consideră că o pedeapsă
excesivă aplicată nu este cea mai indicată pentru a se realiza prevenția
generală și specială în speța de față.
Instanța de
recurs, pe baza probelor administrate în cauză reține că în mod corect s-a
consemnat că în data de 08 martie 2009, în jurul orelor 22,30, după ce a
revenit din Spania cu autocarul aparținând SC B.D.T. SRL Cluj, inculpatul a
introdus în țară fără drept cantitatea de 154,89 gr. de cocaină, substanță ce
se regăsește pe Tabelul/Anexă nr.
II
din Legea nr.
143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6/2010.
Starea de fapt
reținută se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de
introducere în țară fără drept de droguri de mare risc, faptă prevăzută de
dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Elementul
material al laturii obiective a infracțiunilor prevăzute de art. 3 din Legea
nr. 143/2000, constă în săvârșirea alternativă, fără drept, a uneia din
următoarele activități: introducerea în țară, scoaterea din țară, importul sau
exportul de droguri de risc sau de mare risc, supuse controlului național.
Introducerea
constă în acea acțiune prin care drogurile de risc sau de mare risc pătrund în
țară.
Instanța Supremă
a decis că fapta inculpatului de a introduce în țară droguri de mare risc
constituie infracțiunea de trafic internațional de droguri chiar dacă acest
droguri au fost introduse pentru consum propriu, întrucât această infracțiune
subzistă atâta timp cât introducerea în țară s-a făcut în mod clandestin, fără
aprobare prealabilă și fără declararea la vamă a drogului pretins a fi folosit
ca medicament, aspect ce se mulează pe starea de fapt din cauză.
Pe de altă
parte, susținerea inculpatului, inclusiv din recurs, că a achiziționat
drogurile pentru consum propriu, nu este susținută de materialul probator
administrat în cauză. Susținerile inculpatului au fost apreciate în mod just ca
nesincere în contextul în care acesta a achiziționat o cantitate de droguri
(150 gr. cocaină) în condițiile în care nu este consumator, achitând unei
persoane necunoscute o sumă importantă de bani.
Raportat la
unicul aspect criticat în recurs, este de consemnat că soluția pronunțată deși
legală sub aspectul individualizării pedepsei aplicate de instanță pentru
infracțiunea săvârșită, suferă sub aspectul eficienței reținerii de
circumstanțe atenuate în favoarea inculpatului.
Au fost avute în
vedere limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită, de la 15 la 25 de
ani, natura și cantitatea de droguri introdusă în țară, dar și persoana
inculpatului care se află la prima confruntare cu legea penală, apreciindu-se
că se justifică reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante
prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub
limita prevăzută de lege.
Aplicarea însă a
unei pedepse de 10 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, apare
disproporționată pe raportul dintre faptă, amploarea acesteia, consecințele
produse - și sancțiunea primită. Nu în ultimul rând se impune o aliniere și a
practicii Curții de Apel Cluj cu cea a celorlalte instanțe din țară, pe
situații relativ similare, pe acest palier punitiv, în așa fel încât să se
ajungă la un raport echilibrat și relativ constant evidențiat jurisprudențial
între faptă și sancțiune, în acest context cuantumul de 6 ani închisoare fiind
unul îndeobște acceptat.
Raportat la
criteriile de individualizare instituite de dispozițiile art. 72 C. pen. și la
circumstanțele atenuante reținute, pedeapsa aplicată nu este just
individualizată și se impune reducerea cuantumului acesteia, recursul fiind de
admis, de casat hotărârile pronunțate numai din acest punct de vedere,
prezentarea noii sancțiuni de 6 ani închisoare, cu menținerea celorlalte
dispoziții și cu deducerea perioadelor executate.
În temeiul art.
192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C
I D E
Admite recursul
declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 122/A din 23
septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Casează decizia
penală atacată și în parte sentința penală nr. 374 din 18 august 2010 a
Tribunalului Cluj, secția penală, numai cu privire la individualizarea
pedepsei.
Reduce pedeapsa
aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin.
(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C.
pen. de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare.
Menține
celelalte dispoziții ale sentinței.
Deduce din
pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la
9 martie 2010 la 21 ianuarie 2011.
Cheltuielile
judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 21 ianuarie 2011.