ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 921/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 921/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința
comercială nr. 13615 bis din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul
București, secția a VI-a comercială, a fost admisă în parte acțiunea formulată
de reclamanta SC P.M.S.O. SRL Moinești, prin lichidator SPRL Profesional T. în
contradictoriu cu pârâta SC P. SA care a fost obligată la plata sumei de
155.127,23 lei, cu titlu de preț către reclamantă.
Pentru a pronunța
această soluție, tribunalul a reținut că pretențiile reclamantei rezultă din
contractele nr. 347/2005, nr. 3109/2005 și nr. 3159/2006 și reprezintă
contravaloarea produselor livrate acesteia prin punctul de lucru Florești
pentru care s-au emis facturi în perioada 9 noiembrie 2005 – 16 ianuarie 2007.
Pârâta nu a contestat
primirea mărfurilor și comunicarea facturilor, ci doar cuantumul pretențiilor
în raport de garanția de bună execuție constituită, apărare neînsoțită de
dovezi de natură a influența obligația de plată pretinsă de reclamantă potrivit
raporturilor contractuale dintre părți. Referitor la cererea de obligare a pârâtei
la plata penalităților, instanța a constatat că nu toate contractele conțin o
clauză penală, dar clauza penală prevăzută de art. 7.12 din contractul de
vânzare – cumpărare nr. 347/2005 prevede o penalitate de 0,006 pe zi de
întârziere în sarcina cumpărătorului în caz de neîndeplinire a obligației în
termen de 30 de zile de la data scadenței. S-a apreciat că cererea reclamantei
de obligare a pârâtei la plata dobânzilor legale nu poate fi primită în
condițiile în care părțile au înțeles să determine anticipat cuantumul daunelor
în caz de neexecutare a obligațiilor asumate prin contract și reținând că
reclamanta nu a precizat pentru fiecare contract temeiul de drept și
modalitatea de calcul pentru pretențiile constând în dobânda legală, a fost respins
acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe
a declarat apel pârâta SC OMV P. SA (fostă P. SA) solicitând respingerea
cererii privind plata sumei de 155.127,23 lei cu titlu de preț, ca
neîntemeiată.
Reclamanta SC P.M.S.O.
Moinești prin lichidator a formulat apel împotriva aceleiași sentințe
solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii și capătului de cerere
privind plata dobânzii legale, întrucât dobânda în sumă de 24.785,27 lei a fost
calculată efectiv la suma rămasă de plată și nu la toate plățile făcute cu
întârziere de către pârâtă.
Prin decizia
comercială nr. 289A din 2 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială
a admis apelul declarat de apelanta SC OMV P. SA și a schimbat în parte
sentința atacată în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de
68.034,95 lei reprezentând preț neachitat; s-au menținut celelalte dispoziții
ale sentinței atacate și a fost respins apelul declarat de reclamanta SC P.M.S.O.
SRL Moinești prin lichidator Profesional T. SPRL.
Pentru a pronunța
această decizie, Curtea a reținut concluziile raportului de expertiză efectuat
în apel, potrivit cărora valoarea facturilor emise în baza celor trei contracte
este de 1.676.187,11 lei, din care s-a achitat suma de 1.608.152,16 lei, rămânând
o diferență neplătită în valoare de 68.034,95 lei.
S-a reținut de
asemenea că SC P.M.S.O. SRL nu a probat modul de calcul al dobânzii legale
aferente sumei rămase neachitate, iar sarcina probei îi revenea în temeiul
dispozițiilor art. 1169 C. civ.
Împotriva acestei
decizii a formulat recurs în termen legal ambele părți.
SC P.M.S.O. SRL
Moinești critică decizia sub următoarele aspecte:
În mod greșit nu a
fost acordată suma pretinsă cu titlu de dobândă legală.
Dobânda legală în
cuantum de 24.785,27 lei a fost calculată, având în vedere principiul
disponibilității în procesul civil, efectiv la suma rămasă de plată și nu la
toate plățile făcute cu întârziere la facturile emise de recurenta reclamantă.
Se arată că dobânda
legală solicitată conform art. 43 C. com., pentru repararea integrală a
prejudiciului înregistrat de recurenta reclamantă este pe deplin justificată,
fiind de altfel precizat modul de calcul al acesteia.
Sunt invocate
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța de apel făcând o aplicare
greșită a dispozițiilor legale.
Cu privire la admiterea
apelului declarat de SC OMV P. SA se arată că aceasta este nelegală, recurenta
reclamantă susținând că a transmis prin fax obiecțiuni față de raportul de
expertiză contabilă, prin care a arătat că suma de 83.329,31 lei nu a fost
achitată în contul său, motiv pentru care și această sumă este datorată pe
lângă cea de 68.034,95 lei.
Instanța de apel nu a
analizat obiecțiunile, ceea ce atrage nulitatea deciziei atacate în
conformitate cu prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Pârâta SC OMV P. SA
critică decizia sub următoarele aspecte:
Instanța de apel a
interpretat greșit cele 3 contracte încheiate între părți, schimbându-le
înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora, în sensul că pârâta recurentă
nu are obligația de a plăti suma de 68.034,95 lei, aceasta reprezentând mai
multe garanții de bună – execuție, ce urmează a fi restituite reclamantei
ulterior, pe măsură ce vor expira perioadele de garanție contractuală (art. 304
pct. 8 C. proc. civ.). În mod greșit pârâta recurentă a fost obligată la plata
către reclamantă a unor sume care nu erau scadente și exigibile.
Se mai arată că
instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 969 și art. 1092 C. civ., motiv
de recurs încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, dispozițiile
contractuale privind garanția de bună execuție erau obligatorii de respectat de
părțile din prezenta cauză și, implicit și de instanța de judecată.
Instanța de apel a
dispus obligarea la plata unei sume care nu este datorată.
Analizând
recursurile, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte apreciază că acestea
sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:
Între SC OMV P. SA,
în calitate de beneficiar și SC P.M.S.O. SRL s-au încheiat trei contracte de
achiziție, respectiv: contractul nr. 347 din 3 iunie 2005, nr. 3109 din 19
septembrie 2005 și nr. 3159 din 22 mai 2006, în baza cărora au fost livrate
produse și au fost efectuate serviciile stipulate în comenzi.
Pentru a stabili care
este suma achitată de către SC OMV P. SA în temeiul celor trei contracte
încheiate cu SC P.M.S.O. SRL, s-au expertizat documentele de plată emise de OMV
P. SA pentru plata facturilor emise de SC P.M.S.O. SRL, respectiv ordine de
plată și extrase de cont, vizate de bancă.
Concluziile
raportului de expertiză contabilă efectuat în apel au fost în sensul că
valoarea sumelor neachitate este de 68.034,95 lei.
Contrar celor
susținute de recurenta reclamantă, niciuna dintre părți nu a formulat
obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat, la dosarul cauzei neexistând
obiecțiuni.
Ca atare, în mod
corect, instanța de apel a stabilit în sarcina pârâtei obligația de a plăti
suma de 68.034,95 lei, reprezentând preț neachitat.
În ceea ce privește
critica în sensul că această sumă nu este scadentă și exigibilă la plată,
întrucât este formată din mai multe garanții contractuale de bună execuție,
garanții care sunt la dispoziția pârâtei pentru orice eventuale prejudicii
cauzate de bunurile livrate de reclamantă, în cadrul perioadei de garanție a
acestora, – aceasta nu poate fi primită întrucât recurenta nu a administrat
nicio probă în acest sens, astfel că nu s-a făcut dovada existenței unei
garanții de bună execuție.
Pârâta-recurentă
datorează suma de 68.034,95 lei conform contractelor încheiate cu reclamanta și
raportului de expertiză efectuat în cauză, pentru care părțile nu au formulat
obiecțiuni.
În ceea ce privește
suma de 24.785,27 lei reprezentând dobânda legală, recurenta reclamantă a
susținut atât la fond cât și în apel că aceasta a fost calculată efectiv la
suma rămasă de plată și nu la toate plățile făcute cu întârziere la facturile
pe care le-a emis.
În fața instanței de
fond reclamanta a depus un calcul al dobânzii legale aferent sumei de
155.127,23 lei pretins cu titlu de debit principal, iar în apel nu a mai
prezentat niciun astfel de calcul.
Potrivit expertizei
efectuate, pârâta datorează suma de 68.034,95 lei, iar reclamanta pretinde cu
titlu de dobândă legală suma de 24.785,27 lei fără a dovedi modul de calcul al
acestei valori, față de debitul rămas neachitat.
Față de aceste
considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de casare sau
modificare a deciziei atacate și pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor
art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile urmează a fi respinse ca
nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile
declarate de reclamanta SC P.M.S.O. SRL prin lichidator judiciar profesional T.
SPRL Onești și de pârâta SC OMV P. SA București (fostă SC P. SA București)
împotriva deciziei comerciale nr. 289/A din 2 iunie 2011 pronunțate de Curtea
de Apel București, secția a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică,
astăzi 23 februarie 2012.