ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 921/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 13615 bis din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC P.M.S.O. SRL Moinești, prin lichidator SPRL Profesional T. în contradictoriu cu pârâta SC P. SA care a fost obligată la plata sumei de 155.127,23 lei, cu titlu de preț către reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că pretențiile reclamantei rezultă din contractele nr. 347/2005, nr. 3109/2005 și nr. 3159/2006 și reprezintă contravaloarea produselor livrate acesteia prin punctul de lucru Florești pentru care s-au emis facturi în perioada 9 noiembrie 2005 – 16 ianuarie 2007. Pârâta nu a contestat primirea mărfurilor și comunicarea facturilor, ci doar cuantumul pretențiilor în raport de garanția de bună execuție constituită, apărare neînsoțită de dovezi de natură a influența obligația de plată pretinsă de reclamantă potrivit raporturilor contractuale dintre părți.

Referitor la cererea de obligare a pârâtei la plata penalităților, instanța a constatat că nu toate contractele conțin o clauză penală, dar clauza penală prevăzută de art. 7.12 din contractul de vânzare – cumpărare nr. 347/2005 prevede o penalitate de 0,006 pe zi de întârziere în sarcina cumpărătorului în caz de neîndeplinire a obligației în termen de 30 de zile de la data scadenței. S-a apreciat că cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzilor legale nu poate fi primită în condițiile în care părțile au înțeles să determine anticipat cuantumul daunelor în caz de neexecutare a obligațiilor asumate prin contract și reținând că reclamanta nu a precizat pentru fiecare contract temeiul de drept și modalitatea de calcul pentru pretențiile constând în dobânda legală, a fost respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC OMV P. SA (fostă P. SA) solicitând respingerea cererii privind plata sumei de 155.127,23 lei cu titlu de preț, ca neîntemeiată. Reclamanta SC P.M.S.O. Moinești prin lichidator a formulat apel împotriva aceleiași sentințe solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii și capătului de cerere privind plata dobânzii legale, întrucât dobânda în sumă de 24.785,27 lei a fost calculată efectiv la suma rămasă de plată și nu la toate plățile făcute cu întârziere de către pârâtă. Prin decizia comercială nr. 289A din 2 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială a admis apelul declarat de apelanta SC OMV P. SA și a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 68.034,95 lei reprezentând preț neachitat; s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate și a fost respins apelul declarat de reclamanta SC P.M.S.O.

SRL Moinești prin lichidator Profesional T. SPRL. Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut concluziile raportului de expertiză efectuat în apel, potrivit cărora valoarea facturilor emise în baza celor trei contracte este de 1.676.187,11 lei, din care s-a achitat suma de 1.608.152,16 lei, rămânând o diferență neplătită în valoare de 68.034,95 lei. S-a reținut de asemenea că SC P.M.S.O. SRL nu a probat modul de calcul al dobânzii legale aferente sumei rămase neachitate, iar sarcina probei îi revenea în temeiul dispozițiilor art. 1169 C. civ. Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal ambele părți.

SC P.M.S.O. SRL

Moinești critică decizia sub următoarele aspecte: În mod greșit nu a fost acordată suma pretinsă cu titlu de dobândă legală. Dobânda legală în cuantum de 24.785,27 lei a fost calculată, având în vedere principiul disponibilității în procesul civil, efectiv la suma rămasă de plată și nu la toate plățile făcute cu întârziere la facturile emise de recurenta reclamantă. Se arată că dobânda legală solicitată conform art. 43 C. com., pentru repararea integrală a prejudiciului înregistrat de recurenta reclamantă este pe deplin justificată, fiind de altfel precizat modul de calcul al acesteia. Sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța de apel făcând o aplicare greșită a dispozițiilor legale.

Cu privire la admiterea apelului declarat de SC OMV P. SA se arată că aceasta este nelegală, recurenta reclamantă susținând că a transmis prin fax obiecțiuni față de raportul de expertiză contabilă, prin care a arătat că suma de 83.329,31 lei nu a fost achitată în contul său, motiv pentru care și această sumă este datorată pe lângă cea de 68.034,95 lei. Instanța de apel nu a analizat obiecțiunile, ceea ce atrage nulitatea deciziei atacate în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Pârâta SC OMV P. SA critică decizia sub următoarele aspecte: Instanța de apel a interpretat greșit cele 3 contracte încheiate între părți, schimbându-le înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora, în sensul că pârâta recurentă nu are obligația de a plăti suma de 68.034,95 lei, aceasta reprezentând mai multe garanții de bună – execuție, ce urmează a fi restituite reclamantei ulterior, pe măsură ce vor expira perioadele de garanție contractuală (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.). În mod greșit pârâta recurentă a fost obligată la plata către reclamantă a unor sume care nu erau scadente și exigibile. Se mai arată că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 969 și art. 1092 C. civ., motiv de recurs încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Astfel, dispozițiile contractuale privind garanția de bună execuție erau obligatorii de respectat de părțile din prezenta cauză și, implicit și de instanța de judecată. Instanța de apel a dispus obligarea la plata unei sume care nu este datorată. Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru următoarele considerente: Între SC OMV P. SA, în calitate de beneficiar și SC P.M.S.O. SRL s-au încheiat trei contracte de achiziție, respectiv: contractul nr. 347 din 3 iunie 2005, nr. 3109 din 19 septembrie 2005 și nr. 3159 din 22 mai 2006, în baza cărora au fost livrate produse și au fost efectuate serviciile stipulate în comenzi.

Pentru a stabili care este suma achitată de către SC OMV P. SA în temeiul celor trei contracte încheiate cu SC P.M.S.O. SRL, s-au expertizat documentele de plată emise de OMV P. SA pentru plata facturilor emise de SC P.M.S.O. SRL, respectiv ordine de plată și extrase de cont, vizate de bancă. Concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în apel au fost în sensul că valoarea sumelor neachitate este de 68.034,95 lei. Contrar celor susținute de recurenta reclamantă, niciuna dintre părți nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat, la dosarul cauzei neexistând obiecțiuni. Ca atare, în mod corect, instanța de apel a stabilit în sarcina pârâtei obligația de a plăti suma de 68.034,95 lei, reprezentând preț neachitat.

În ceea ce privește critica în sensul că această sumă nu este scadentă și exigibilă la plată, întrucât este formată din mai multe garanții contractuale de bună execuție, garanții care sunt la dispoziția pârâtei pentru orice eventuale prejudicii cauzate de bunurile livrate de reclamantă, în cadrul perioadei de garanție a acestora, – aceasta nu poate fi primită întrucât recurenta nu a administrat nicio probă în acest sens, astfel că nu s-a făcut dovada existenței unei garanții de bună execuție. Pârâta-recurentă datorează suma de 68.034,95 lei conform contractelor încheiate cu reclamanta și raportului de expertiză efectuat în cauză, pentru care părțile nu au formulat obiecțiuni. În ceea ce privește suma de 24.785,27 lei reprezentând dobânda legală, recurenta reclamantă a susținut atât la fond cât și în apel că aceasta a fost calculată efectiv la suma rămasă de plată și nu la toate plățile făcute cu întârziere la facturile pe care le-a emis.

În fața instanței de fond reclamanta a depus un calcul al dobânzii legale aferent sumei de 155.127,23 lei pretins cu titlu de debit principal, iar în apel nu a mai prezentat niciun astfel de calcul. Potrivit expertizei efectuate, pârâta datorează suma de 68.034,95 lei, iar reclamanta pretinde cu titlu de dobândă legală suma de 24.785,27 lei fără a dovedi modul de calcul al acestei valori, față de debitul rămas neachitat. Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de casare sau modificare a deciziei atacate și pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC P.M.S.O. SRL prin lichidator judiciar profesional T. SPRL Onești și de pârâta SC OMV P. SA București (fostă SC P. SA București) împotriva deciziei comerciale nr. 289/A din 2 iunie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 23 februarie 2012.