ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 146/2013

Deliberând,

din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la data de 6 aprilie 2010 pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a comercială

sub nr. 16941/3/2010, reclamanta SC Y.C. SRL București, în contradictoriu cu SC

C.S. SRL București, a solicitat obligarea pârâtei la plata debitului în sumă de

166.711, 97 RON, compus din 61.267 RON rest de plată aferent situației de

lucrări din data de 26 martie 2009, 45.836,97 RON penalități de întârziere și

59.608 RON garanția de bună execuție, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința

civilă nr. 16694 din 26 septembrie 2011, Tribunalul București, secția a

VI-a c

ivilă, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat

pârâta SC C.S. SRL la plata sumei de 44.323,25 RON reprezentând penalități de întârziere

și a sumei de 2.388,93 RON cheltuieli de judecată, respingând în rest cererea ca

netondată.

Pentru a hotăra

astfel, prima instanță a reținut că la data de 08 ianuarie 2009 între reclamantă,

în calitate de subantreprenor și pârâtă, în calitate de antreprenor, s-a încheiat

contractul de subantreprinză din 08 ianuarie 2008 având ca obiect realizarea de

lucrări de construcții pe șantierul R.G. Colentina, cu'termen de finalizare la data

de 9 ianuarie 2009, conform graficului de execuție.

Pentru decontarea

lucrărilor de execuție, reclamanta trebuia să transmită o situație de lucrări însoțită;

în mod obligatoriu, de documentele prevăzute de legislația în vigoare, în caz contrar

(art. 5.2) lucrările fiind considerate neexecutate și neputând fi luate, în considerare

pentru plată, pârâta obligându-se să efectueze plățile în maxim 10 zile calendaristice

de la data verificării și aprobării facturii.

Referitor la primul

capăt de cerere, tribunalul, în raport de clauza contractuală anterior evocată,

a reținut că reclamanta nu a făcut dovada existenței unor lucrări neachitate în

valoare de 61.267 RON, întrucât situația de lucrări pentru suma de 1.122.221,13

RON, aferentă perioadei 1.03.2009-1.04.2009, a fost aprobată de pârâtă în limita

sumei de 62.391 RON, pe care a achitat-o.

Cu privire la

petitul referitor la plata penalităților de întârziere, prima instanță a reținut

că reclamanta a solicitat penalități de întârziere aferente facturilor emise în

perioada 15 ianuarie 2008-9 iulie 2008 și că la art. 10 din contractul de subantrepriză,

părțile au prevăzut o clauză penală, potrivit căreia, în condițiile în care pârâta

nu respectă termenele de plată prevăzute, aceasta datorează penalități de 0,15%

pe zi de întârziere din valoarea facturilor neachitate la termen. Analizând materialul

probator administrat în cauză, tribunalul a apreciat că, achitând cu întârziere

o serie de sume aprobate la plată, pârâta datorează penalități în sumă de 44.323,25

RON și în conseciță a admis pretenția reclamantei în această limită.

Cât privește cererea

de restituire a garanției de bună execuție, în sumă de 59.608 RON, capătul de cerere

a fost respins în considerarea neîndeplinirij condiției prevăzute de art. 16 din

Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 273/1994 privind semnarea fără obiecțiuni de

către părți a procesului-verbal de recepție la finalizarea lucrărilor.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel atât reclamanta și cât și pârâta, căile de atac fiind

soluționate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă prin decizia civilă

nr. 41 din 30 ianuarie 2012, în sensul respingerii ca nefondate a apelurilor declarate

de reclamanta SC Y.C. SRL și de pârâtă SC C.S. SRL împotriva sentinței comerciale

nr. 16694 din 26 septembrie 2011 pronunțate de Tribunalul București, secția a Vl-a

comercială, pe care a apreciat-o ca temeinică și legală.

Împotriva deciziei

civile nr. 41 din 30 ianuarie 2012 pronunțate de Curtea de Apel București, secția

a V-a civilă, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC Y.C. SRL București,

criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct.

5, 7 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea

deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, cu cheltuieli

de judecată.

Subsumat motivului

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., reclamanta a susținut

că, deși a declarat apel prin administratorul societății și a indicat în memoriul

depus la dosar adresa sediului societății pentru comunicarea actelor de procedură,

instanța de prim control judiciar a ignorat aceste mențiuni și nu a citat-o la sediul

indicat, și nici hotărârea nu i-a fost comunicată la adresa specificată, judecata

în această fază procesuală desfășurându-se cu încălcarea normelor de procedură prevăzute

sub sancțiunea nulității de dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ..

Din perspectiva

motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., reclamanta

a arătat că decizia atacată nu este motivată, instanța ignorând cu desăvârșire înscrisurile

pe care Ie-a depus în susținerea pretențiilor deduse judecății, soluția pronunțată

fiind rezultatul omisiunii analizei materialului probator.

În ceea ce privește

criticile dezvoltate subsumat motivului de nelegalitate prevăzut la pct. 9 al

art. 304 C. proc. civ., SC Y.C. SRL București a susținut că din tipologiile lipsei

de temei legal face parte și motivarea incompletă a situației de fapt, sub acest

aspect, instanța de fond omițând examinarea unor chestiuni de fapt ce constituie

condițiile de aplicare a legii, deducând motive generale și abstracte în loc să

procedeze la constatări concretei sens în care curtea a apreciat ca nedovedit volumul

lucrărilor executate, în loc să încuviințeze administrarea unei expertze tehnice

care să care să probeze pretențiile sub acest aspect;

În același sens

a precizat că au procedat instanțele de fond neanalizând procesele-verbale de recepție

ale blocurilor unde reclamanta a executat lucrări, încheiate între pârâtă și beneficiarul

lucrării.

La data de 17

ianuarie 2013, intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat, susținând referitor la critica circumscrisă de reclamantă

dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., că aceasta a fost regulat citată în

faza procesuală a apelului la sediul social al societății de avocatură care i-a

asigurat asistența juridică și reprezentarea în fața primei instanțe, în raport

de prevederile art. 98 C. proc. civ. și de faptul că nu a adus la cunoștință instanței

denunțarea contractului de asistență juridică încheiat cu SCPA O. și Asociații și

ca atare, modificarea sediului procesual ales.

Analizând decizia

atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate

și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat

pentru următoarele considerente:

Potrivit art.

304 pct. 5 C. proc. civ., decizia recurată este susceptibilă de casare atunci când

a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității

de art. 105 alin. (2) din același cod, care prevăd că: "actele îndeplinite

cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara

nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții, o vătămare ce nu se poate înlătura

decât prin anularea lor. în cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea

se presupune până la dovada contrarie".

În speță, se constată

că, deși reclamanta a depus declarația de apel - aflată la dosar apel - sub semnătura

și ștampila administratorului societății și a indicat pentru comunicarea actelor

de procedură adresa sediului social al acesteia din sector 4, București, instanța

a îndeplinit procedura de citare față de aceasta la adresa sediului social al SCPA

O. și Asociații, astfel cum rezultă din dovada aflată la fila 54 dosar apel, cu

toate că societatea civilă de avocatură nu a depus împuternicire avocațială pentru

faza procesuală a apelului și nici nu a asigurat reprezentarea acesteia prin prezența

la termen a vreunui avocat.

În raport de acesată

situație, Înalta Curte reține că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea

dispozițiilor art. 87 alin. (1) pct. 2, art. 88 pct. 4, art. 100 alin. (1) pct.

4 și art. 100 alin. (2) C. proc. civ., deci cu încălcarea formelor de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) din același cod, vătămarea

reclamantei fiind evidentă prin aceea că a fost în acest fel privată de un grad

de jurisdicție, neavând cunoștință despre derularea fazei procesuale a apelului

și fiind astfel în imposibilitate de a-și susține pretențiile.

Apărarea pârâtei

întemeiată pe dispozițiile art. 98 C. proc. civ., urmează a fi înlăturată,

Înalta Curte apreciind norma legală evocată ca nefiind incidență în cauză, având

în vedere că vizează cazul modificării adresei domiciliului/sediului părții în cursul

procesului, situație ce nu se regăsește în speță, indicația sediului procesual ales

la sediul societății de avocatură fiind făcută de reclamantă în fața primei instanțe,

în condițiile în care mandatul acordat SCPA O. și Asociații a fost dat exclusiv

pentru faza judecății în fața tribunalului și a încetat de drept odată cu pronunțarea

sentinței comerciale nr. 16694 din 26 septembrie 2011 de Tribunalul București,

secția a Vl-a comercială, în apel reclamanta indicându-si adresa sediului social.

De asemenea,

Înalta Curte apreciază ca fiind fondată și critica subsumată de reclamantă motivului

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., reținând că din considerentele

deciziei atacate rezultă că instanța de apel, formându-și convingerea în sensul

soluției pronunțate nu a făcut o analiză judicioasă și coroborată a întregului material

probator administrat în cauză.

De asemenea, se

apreciază că din analiza considerentelor hotărârii atacate se evidențiază faptul

că instanța s-a pronunțat, fără să verifice îndeplinirea în cauză a condițiilor

răspunderii civile contractuale, astfel că, în virtutea caracterului devolutiv al

apelului, în speță se impune completarea probatoriului prin administrarea unei expertize

tehnice construcții având ca obiective determinarea volumului și calității lucrărilor

de construcții efectiv realizate de reclamantă în baza contractului de subantreprinză

din 08 ianuarie 2008 și interpretarea judicioasă și coroborată a întregului material

probator administrat în raport de normele legale incidente.

Având în vedere

că a fost apreciată ca fiind fondată critica bazată pe motivul de nelegalitate prevăzut

de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., de natură să atragă casarea cu trimitere spre

rejudecare a deciziei recurate, cererea reclamantei privind obligarea intimatei-pârâte

la plata cheltuielilor de judecată efectuate în această fază procesuală, urmează

a fi respinsă, acest petit accesoriu urmând a fi soluționat cu ocazia rejudecării

apelului în raport de analiza culpei procesuale.

Pentru toate argumentele

ce preced, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (2), (3) și (5) C. proc.

civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de reclamanta SC Y.C.

SRL București împotriva deciziei civile nr. 41 din 30 ianuarie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, pe care o va casa și va dispune trimiterea

cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC Y.C. SRL București împotriva deciziei civile nr. 41 din

30 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, pe

care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Respinge cererea

recurentei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2013.