ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 146/2013

Deliberând, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 6 aprilie 2010 pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a comercială sub nr. 16941/3/2010, reclamanta SC Y.C. SRL București, în contradictoriu cu SC C.S. SRL București, a solicitat obligarea pârâtei la plata debitului în sumă de 166.711, 97 RON, compus din 61.267 RON rest de plată aferent situației de lucrări din data de 26 martie 2009, 45.836,97 RON penalități de întârziere și 59.608 RON garanția de bună execuție, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 16694 din 26 septembrie 2011, Tribunalul București, secția a VI-a c ivilă, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta SC C.S.

SRL la plata sumei de 44.323,25 RON reprezentând penalități de întârziere și a sumei de 2.388,93 RON cheltuieli de judecată, respingând în rest cererea ca netondată. Pentru a hotăra astfel, prima instanță a reținut că la data de 08 ianuarie 2009 între reclamantă, în calitate de subantreprenor și pârâtă, în calitate de antreprenor, s-a încheiat contractul de subantreprinză din 08 ianuarie 2008 având ca obiect realizarea de lucrări de construcții pe șantierul R.G. Colentina, cu'termen de finalizare la data de 9 ianuarie 2009, conform graficului de execuție. Pentru decontarea lucrărilor de execuție, reclamanta trebuia să transmită o situație de lucrări însoțită; în mod obligatoriu, de documentele prevăzute de legislația în vigoare, în caz contrar (art. 5.2) lucrările fiind considerate neexecutate și neputând fi luate, în considerare pentru plată, pârâta obligându-se să efectueze plățile în maxim 10 zile calendaristice de la data verificării și aprobării facturii.

Referitor la primul capăt de cerere, tribunalul, în raport de clauza contractuală anterior evocată, a reținut că reclamanta nu a făcut dovada existenței unor lucrări neachitate în valoare de 61.267 RON, întrucât situația de lucrări pentru suma de 1.122.221,13 RON, aferentă perioadei 1.03.2009-1.04.2009, a fost aprobată de pârâtă în limita sumei de 62.391 RON, pe care a achitat-o. Cu privire la petitul referitor la plata penalităților de întârziere, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat penalități de întârziere aferente facturilor emise în perioada 15 ianuarie 2008-9 iulie 2008 și că la art. 10 din contractul de subantrepriză, părțile au prevăzut o clauză penală, potrivit căreia, în condițiile în care pârâta nu respectă termenele de plată prevăzute, aceasta datorează penalități de 0,15% pe zi de întârziere din valoarea facturilor neachitate la termen.

Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul a apreciat că, achitând cu întârziere o serie de sume aprobate la plată, pârâta datorează penalități în sumă de 44.323,25 RON și în conseciță a admis pretenția reclamantei în această limită. Cât privește cererea de restituire a garanției de bună execuție, în sumă de 59.608 RON, capătul de cerere a fost respins în considerarea neîndeplinirij condiției prevăzute de art. 16 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 273/1994 privind semnarea fără obiecțiuni de către părți a procesului-verbal de recepție la finalizarea lucrărilor. Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta și cât și pârâta, căile de atac fiind soluționate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă prin decizia civilă nr. 41 din 30 ianuarie 2012, în sensul respingerii ca nefondate a apelurilor declarate de reclamanta SC Y.C.

SRL și de pârâtă SC C.S. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 16694 din 26 septembrie 2011 pronunțate de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, pe care a apreciat-o ca temeinică și legală. Împotriva deciziei civile nr. 41 din 30 ianuarie 2012 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC Y.C. SRL București, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, cu cheltuieli de judecată. Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., reclamanta a susținut că, deși a declarat apel prin administratorul societății și a indicat în memoriul depus la dosar adresa sediului societății pentru comunicarea actelor de procedură, instanța de prim control judiciar a ignorat aceste mențiuni și nu a citat-o la sediul indicat, și nici hotărârea nu i-a fost comunicată la adresa specificată, judecata în această fază procesuală desfășurându-se cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ.. Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., reclamanta a arătat că decizia atacată nu este motivată, instanța ignorând cu desăvârșire înscrisurile pe care Ie-a depus în susținerea pretențiilor deduse judecății, soluția pronunțată fiind rezultatul omisiunii analizei materialului probator.

În ceea ce privește criticile dezvoltate subsumat motivului de nelegalitate prevăzut la pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., SC Y.C. SRL București a susținut că din tipologiile lipsei de temei legal face parte și motivarea incompletă a situației de fapt, sub acest aspect, instanța de fond omițând examinarea unor chestiuni de fapt ce constituie condițiile de aplicare a legii, deducând motive generale și abstracte în loc să procedeze la constatări concretei sens în care curtea a apreciat ca nedovedit volumul lucrărilor executate, în loc să încuviințeze administrarea unei expertze tehnice care să care să probeze pretențiile sub acest aspect; În același sens a precizat că au procedat instanțele de fond neanalizând procesele-verbale de recepție ale blocurilor unde reclamanta a executat lucrări, încheiate între pârâtă și beneficiarul lucrării.

La data de 17 ianuarie 2013, intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând referitor la critica circumscrisă de reclamantă dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., că aceasta a fost regulat citată în faza procesuală a apelului la sediul social al societății de avocatură care i-a asigurat asistența juridică și reprezentarea în fața primei instanțe, în raport de prevederile art. 98 C. proc. civ. și de faptul că nu a adus la cunoștință instanței denunțarea contractului de asistență juridică încheiat cu SCPA O. și Asociații și ca atare, modificarea sediului procesual ales. Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., decizia recurată este susceptibilă de casare atunci când a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) din același cod, care prevăd că: "actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții, o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

în cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie". În speță, se constată că, deși reclamanta a depus declarația de apel - aflată la dosar apel - sub semnătura și ștampila administratorului societății și a indicat pentru comunicarea actelor de procedură adresa sediului social al acesteia din sector 4, București, instanța a îndeplinit procedura de citare față de aceasta la adresa sediului social al SCPA O. și Asociații, astfel cum rezultă din dovada aflată la fila 54 dosar apel, cu toate că societatea civilă de avocatură nu a depus împuternicire avocațială pentru faza procesuală a apelului și nici nu a asigurat reprezentarea acesteia prin prezența la termen a vreunui avocat.

În raport de acesată situație, Înalta Curte reține că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) pct. 2, art. 88 pct. 4, art. 100 alin. (1) pct. 4 și art. 100 alin. (2) C. proc. civ., deci cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) din același cod, vătămarea reclamantei fiind evidentă prin aceea că a fost în acest fel privată de un grad de jurisdicție, neavând cunoștință despre derularea fazei procesuale a apelului și fiind astfel în imposibilitate de a-și susține pretențiile. Apărarea pârâtei întemeiată pe dispozițiile art. 98 C. proc.

civ., urmează a fi înlăturată, Înalta Curte apreciind norma legală evocată ca nefiind incidență în cauză, având în vedere că vizează cazul modificării adresei domiciliului/sediului părții în cursul procesului, situație ce nu se regăsește în speță, indicația sediului procesual ales la sediul societății de avocatură fiind făcută de reclamantă în fața primei instanțe, în condițiile în care mandatul acordat SCPA O. și Asociații a fost dat exclusiv pentru faza judecății în fața tribunalului și a încetat de drept odată cu pronunțarea sentinței comerciale nr. 16694 din 26 septembrie 2011 de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, în apel reclamanta indicându-si adresa sediului social. De asemenea, Înalta Curte apreciază ca fiind fondată și critica subsumată de reclamantă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., reținând că din considerentele deciziei atacate rezultă că instanța de apel, formându-și convingerea în sensul soluției pronunțate nu a făcut o analiză judicioasă și coroborată a întregului material probator administrat în cauză. De asemenea, se apreciază că din analiza considerentelor hotărârii atacate se evidențiază faptul că instanța s-a pronunțat, fără să verifice îndeplinirea în cauză a condițiilor răspunderii civile contractuale, astfel că, în virtutea caracterului devolutiv al apelului, în speță se impune completarea probatoriului prin administrarea unei expertize tehnice construcții având ca obiective determinarea volumului și calității lucrărilor de construcții efectiv realizate de reclamantă în baza contractului de subantreprinză din 08 ianuarie 2008 și interpretarea judicioasă și coroborată a întregului material probator administrat în raport de normele legale incidente.

Având în vedere că a fost apreciată ca fiind fondată critica bazată pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., de natură să atragă casarea cu trimitere spre rejudecare a deciziei recurate, cererea reclamantei privind obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate în această fază procesuală, urmează a fi respinsă, acest petit accesoriu urmând a fi soluționat cu ocazia rejudecării apelului în raport de analiza culpei procesuale. Pentru toate argumentele ce preced, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (2), (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de reclamanta SC Y.C. SRL București împotriva deciziei civile nr. 41 din 30 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, pe care o va casa și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC Y.C. SRL București împotriva deciziei civile nr. 41 din 30 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Respinge cererea recurentei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2013.