ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5846/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 2 din 9 ianuarie 2004, Tribunalul Ialomița a admis acțiunea civilă formulată de Ministerul Finanțelor prin D.F.P. Prahova și în temeiul art. 14 C. proc. pen. și art. 998 – art. 999 C. civ., a obligat pe inculpatul C.M.L. la plata sumei de 7.197.944.200 lei cu majorările aferente, calculate de la data săvârșirii faptei și până la acoperirea integrală a prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile. Prin aceeași sentință, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. În fapt, s-au reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 228/ F din 31 iulie 2002, Tribunalul Ialomița, l-a condamnat pe inculpatul C.M.L.

la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 din Legea nr. 87/1994, art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., art. 25 C. pen., raportat la art. 289 alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen., pentru toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus timpul arestării preventive la zi. Prin aceeași hotărâre s-a stabilit că prin faptele sale inculpatul a cauzat un prejudiciu în sumă de 7.327.944.200 lei, sumă pe care a fost obligat să o plătească Ministerului Lucrărilor Publice, Transportului și Locuinței, cu titlu de despăgubiri.

Această hotărârea a fost atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița și inculpatul C.M.L. Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița a fost admis de către Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 676 din 29 octombrie 2002 care a desființat parțial hotărârea primei instanțe, în sensul că a descontopit pedepsele aplicate inculpatului, după care l-a condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

Prin aceeași decizie, au fost majorate despăgubirile civile la care inculpatul a fost obligat către partea civilă Ministerul Lucrărilor Publice Transportului și Locuinței, de la 7.327.944.200 lei la suma de 8.477.944.200 lei și a fost înlăturată obligarea Rafinăriei A. Ploiești să restituie părții civile Ministerul Lucrărilor Publice Transportului și Locuinței suma de 1.500.000.000 lei reprezentând taxe M.T.R. Decizia curții de apel mai sus-menționată, a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul C.M.L. Curtea Supremă de Justiție, prin decizia penală nr. 1635 din 31 martie 2003, a admis recursul declarat de inculpat și a casat în întregime decizia instanței de apel în ce privește soluționarea laturii penale, în sensul că a menținut, sub acest aspect hotărârea pronunțată de prima instanță, sentința penală nr. 228/ F din 31 iulie 2002, aceasta rămânând definitivă sub acest aspect (latura penală).

În ce privește latura civilă a cauzei hotărârea a fost casată numai referitor la întinderea prejudiciului cauzat, motiv pentru care s-a trimis cauza pentru rejudecare la prima instanță și anume Tribunalul Ialomița. Prin decizia menționată a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. În esență, instanțele au reținut că inculpatul C.M.L., în calitate de împuternicit al SC A.C. SRL București, a schimbat destinația cantității de 2.770.570 kg motorină fără M.T.R. (taxă de drum, instituită prin Legea nr. 118/1996) în motorină cu M.T.R., motorină pe care, după schimbarea destinației inițiale, a vândut-o SC I.G. SRL Brașov și SC J.I. SRL Arad. Procedând în acest fel, inculpatul s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale, făcându-se vinovat de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994.

S-a mai reținut că M.T.C.T. a solicitat scoaterea sa din cauză, deoarece, urmare a modificărilor legislative, fondul special de drumuri urmează regimul juridic al creanțelor bugetului de stat și se exercită de către Ministerul Finanțelor Publice, motiv pentru care în cauză a fost introdus în calitate de parte civilă Ministerul Finanțelor. În legătură cu motivul pentru care s-a dispus casarea hotărârilor sub aspectul laturii civile, instanța de rejudecare a arătat că în cursul desfășurării procesului expertul a intrat în posesia actelor justificative și că pe baza acestora s-a concluzionat că SC J. SRL și SC I.G. SRL nu aveau obligația să colecteze și să verse taxa M.T.R., dar că, chiar în lipsa acestei obligații, SC J. SRL Arad, a virat în contul Ministerul Transportului Publice și Locuinței suma de 130.000.ooo lei cu titlu de taxe M.T.R.

A mai arătat instanța, că pe baza suplimentului de expertiză dispus s-a stabilit că atât SC I.G. SRL, cât și SC J. SRL au păstrat structura de preț și destinație a motorinei așa cum acestea rezultau din actele prezentate de inculpat ca parvenind de la SC A. SRL, acte care au fost înregistrate în mod corespunzător în contabilitate, cu adaosul comercial corespunzător. Aceste constatări ale expertizei, dovedește că susținerea inculpatului, potrivit căreia taxa M.T.R. datorată bugetului statului prin schimbarea destinației motorinei se regăsește în clemențele de preț stabilite de către cele două societăți, nu este reală.

S-a concluzionat că prejudiciul cauzat de inculpat, în sumă de 8.477.944.200 lei nu se regăsește disimulat în nici o contabilitate a vreuneia din societățile comerciale cu care acesta a avut relații contractuale, deoarece expertizele efectuate, atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, au constatat că singurele ilegalități au fost săvârșite de inculpat, în timp ce societățile comerciale și-au desfășurat activitatea cu respectarea dispozițiilor legale, acestea neavând obligația de a evidenția sau vărsa taxa M.T.R. Din contră, a arătat prima instanță, la dosar există probe care dovedesc că SC J. SRL a virat în contul SC R.A. SA, cu titlu de taxă M.T.R. suma de 1.150.000.000 lei, iar în contul Ministerul Transportului Locuinței și Publice suma de 130.000.000 lei, cu același titlu, fără însă a avea vreo obligație legală în acest sens.

Cu privire la suma plătită către Rafinăria A. SA de către SC J. SRL, din probele de la dosar, rezultă că între rafinărie ca furnizor inițial și SC J. SRL Arad nu au existat relații comerciale, în sensul că rafinăria nu a livrat motorină, iar SC J. SRL nu avea nici o obligație de plată, dar chiar și în lipsa unei asemenea obligații, SC J. SRL a înțeles să achite cea mai mare parte a motorinei către SC A. SA (14.273.528.779 lei), plată acceptată de rafinărie. O asemenea plată, arată prima instanță, SC J. SRL putea să o facă numai cu acordul expres SC A. SRL, pe care însă nu l-a primit. În aceste condiții, menționează prima instanță, partea din sumă plătită rafinăriei cu titlu de taxă M.T.R. urmează a fi scăzută din valoarea totală a prejudiciului, pentru că SC A. SA nu era îndreptățită să încaseze această sumă și să o includă în prețul datorat de SC S.P.M.

SRL Ploiești. S-a concluzionat că din prejudiciul total cauzat de inculpat prin fapta sa urmează să se scadă suma de 130.000.000 lei plătită de SC J. SRL direct Ministerul Transportului Locuinței și Publice, astfel că acesta urmează să plătească Ministerului Finanțelor prin D.F.P. Prahova, cu titlu de despăgubiri, suma de 7.197.944.200 lei. Împotriva acestei hotărâri, sentința penală nr. 2/ F din 9 ianuarie 2004 a Tribunalului Ialomița, a declarat apel inculpatul C.M.L., pe care a criticat-o cu privire la faptul că în mod eronat s-a reținut că prejudiciul cauzat părții civile este de 7 miliarde lei cu majorări și care reprezintă taxe M.T.R., în realitate prejudiciul real fiind de numai 6 miliarde lei.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 223/ A din 25 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, pe care l-a obligat la plata sumei de 400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că „verificând actele și lucrările dosarului, constată că prima instanță a analizat în mod juridios ansamblul probator administrat în cauză, astfel că a fost aprofundat probatoriul și în legătură cu evidențele contabile ale SC I.G. SRL și SC J. SRL, activități contabile care au condus și sprijinit efectuarea expertizelor contabile și care au concluzionat problema principală a cauzei și anume, că aceste două firme nu aveau obligația să colecteze și să vireze taxe M.T.R.

A mai arătat instanța de apel că „s-a făcut dovada prin aceleași mijloace de probă, în special rapoartele de expertiză contabilă că singurele ilegalități în comercializarea motorinei le-a comis numai inculpatul, iar valoarea reală și certă a prejudiciului este de 7.197.944.200 lei și nu de 6.000.000.000 miliarde lei cum susține acesta”. Împotriva deciziei pronunțată de curtea de apel a declarat recurs inculpatul C.M.L. pe care a criticat-o referitor la: - greșita reținere a faptului că prejudiciul la care a fost obligat să-l plătească părții civile Ministerul Finanțelor, este de 7 miliarde lei și nu de 6.000.964.054 lei, cum s-a stabilit prin expertizele efectuate în cauză; - omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la critica sa potrivit căreia, suma de bani la care a fost obligat să o plătească cu titlu de prejudiciu se regăsește în patrimoniul celor două societăți cu care a avut relații comerciale și anume SC J. SRL și SC I.G.

SRL Brașov, situație în care obligația sa de plată nu mai era justificată, deoarece cele două societăți trebuiau să returneze sumele de bani datorate cu titlu de M.T.S. pe care, de altfel, le-au încasat. Recursul declarat de inculpatul C.M.L. este nefondat. Analizând criticile aduse deciziei atacată, prin prisma celor două motive de casare, cât și din oficiu, se constată că nu sunt fondate. 1. Cu privire la prima critică, în sensul că în mod eronat s-a reținut că prejudiciul cauzat statului prin neplata M.T.S. este 7.197.944.200 lei și nu de 6.000.964.054 lei cum ar rezulta din expertizele efectuate în cauză este de arătat că această cifră nu rezultă din cuantumul menționatelor expertize.

Dimpotrivă, acestea, inclusiv suplimentul efectuat cu prilejul rejudecării, în urma verificărilor actelor contabile existente și la cele două societăți comerciale cu care inculpatul a avut relații contractuale, relevă faptul că, referitor la întreaga cantitate de motorină livrată suma de bani ce se datora cu titlu de taxe M.T.R., este de 8.477.944.200 lei, dar având în vedere faptul că din acestea SC J. SRL a virat în contul SC Rafinăria A. SA, cu titlu de taxă M.T.R. sumele de 1.150.000.000 lei, și respectiv de 130.000.000 lei acestea urmează a fi scăzute din prejudiciul total, rămânând de plată doar suma de 7.197.944.200 lei și nu de 6.000.964.054 lei, cum susține inculpatul și cu privire la care nu arată în ce modalitate a ajuns.

Prin urmare, neexistând dubii cu privire la întinderea prejudiciului rămas de achitat, urmează a se constata că susținerea inculpatului nu este justificată, acesta neproducând dovezi prin care să contrazică actele de la dosar, care au stat la baza atât a expertizei cât și a suplimentului de expertiză întocmit în cauză. 2. Nu este întemeiată nici cea de a doua critică potrivit căreia instanța de apel nu a răspuns obiecțiunilor sobre constând în aceea că suma de bani la care a fost obligat să plătească cu titlu de despăgubiri s-ar regăsi în patrimoniul celor două societăți comerciale și anume SC J. SRL și SC I.G.

SRL cărora le-a vândut motorina în discuție, deoarece se constată că suplimentul de expertiză efectuat cu ocazia rejudecării în fond a laturii civile a cauzei, a avut ca obiectiv tocmai acest aspect, și anume, să se constate dacă din actele contabile aflate la cele două societăți comerciale rezultă că acestea și-au însușit și sumele de bani care reprezentau taxe M.T.R. Că, instanțele au verificat acest aspect o dovedește însuși faptul că din prejudiciul inițial constatat s-a scăzut cele două sume restituite de SC J. SRL și care reprezentau taxe M.T.R., fără însă a se stabili că în contabilitatea acestora s-ar mai regăsi și alte asemenea sume și care ar trebui scăzute din prejudiciu ori care să ducă la exonerarea inculpatului de plată a prejudiciului.

În consecință, întrucât instanțele de fond și apel au pronunțat sub aspectele analizate hotărâri care sunt în acord cu probele de la dosar și în special cu raportul de expertiză și suplimentul la acesta, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul C.M.L. este nefondat și a fi respins, ca atare, urmând a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M.L. împotriva deciziei penale nr. 223/ A din 25 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 noiembrie 2004.