ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5846/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2 din

9 ianuarie 2004, Tribunalul Ialomița a admis acțiunea civilă formulată de

Ministerul Finanțelor prin D.F.P. Prahova și în temeiul art. 14 C. proc. pen.

și art. 998 – art. 999 C. civ., a obligat pe inculpatul C.M.L. la plata sumei

de 7.197.944.200 lei cu majorările aferente, calculate de la data săvârșirii

faptei și până la acoperirea integrală a prejudiciului, cu titlu de despăgubiri

civile.

Prin aceeași sentință,

inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare.

În fapt, s-au reținut

următoarele:

Prin sentința penală nr.

228/ F din 31 iulie 2002, Tribunalul Ialomița, l-a condamnat pe inculpatul

C.M.L. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 din Legea nr. 87/1994, art. 31

alin. (2) C. pen., raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., art. 25 C. pen.,

raportat la art. 289 alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen., pentru toate cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

A fost menținută starea de

arest a inculpatului și s-a dedus timpul arestării preventive la zi.

Prin aceeași hotărâre s-a

stabilit că prin faptele sale inculpatul a cauzat un prejudiciu în sumă de

7.327.944.200 lei, sumă pe care a fost obligat să o plătească Ministerului

Lucrărilor Publice, Transportului și Locuinței, cu titlu de despăgubiri.

Această hotărârea a fost

atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița și

inculpatul C.M.L.

Apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Ialomița a fost admis de către Curtea de Apel București,

prin decizia penală nr. 676 din 29 octombrie 2002 care a desființat parțial

hotărârea primei instanțe, în sensul că a descontopit pedepsele aplicate inculpatului,

după care l-a condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și

(5) C. pen.

Prin aceeași decizie, au

fost majorate despăgubirile civile la care inculpatul a fost obligat către

partea civilă Ministerul Lucrărilor Publice Transportului și Locuinței, de la

7.327.944.200 lei la suma de 8.477.944.200 lei și a fost înlăturată obligarea

Rafinăriei A. Ploiești să restituie părții civile Ministerul Lucrărilor Publice

Transportului și Locuinței suma de 1.500.000.000 lei reprezentând taxe M.T.R.

Decizia curții de apel mai

sus-menționată, a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București și inculpatul C.M.L.

Curtea Supremă de Justiție,

prin decizia penală nr. 1635 din 31 martie 2003, a admis recursul declarat de

inculpat și a casat în întregime decizia instanței de apel în ce privește

soluționarea laturii penale, în sensul că a menținut, sub acest aspect

hotărârea pronunțată de prima instanță, sentința penală nr. 228/ F din 31 iulie

2002, aceasta rămânând definitivă sub acest aspect (latura penală).

În ce privește latura civilă

a cauzei hotărârea a fost casată numai referitor la întinderea prejudiciului

cauzat, motiv pentru care s-a trimis cauza pentru rejudecare la prima instanță

și anume Tribunalul Ialomița.

Prin decizia menționată a

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București.

În esență, instanțele au

reținut că inculpatul C.M.L., în calitate de împuternicit al SC A.C. SRL

București, a schimbat destinația cantității de 2.770.570 kg motorină fără

M.T.R. (taxă de drum, instituită prin Legea nr. 118/1996) în motorină cu M.T.R.,

motorină pe care, după schimbarea destinației inițiale, a vândut-o SC I.G. SRL

Brașov și SC J.I. SRL Arad.

Procedând în acest fel,

inculpatul s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale, făcându-se vinovat de

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 12 din Legea nr.

87/1994.

S-a mai reținut că M.T.C.T.

a solicitat scoaterea sa din cauză, deoarece, urmare a modificărilor

legislative, fondul special de drumuri urmează regimul juridic al creanțelor

bugetului de stat și se exercită de către Ministerul Finanțelor Publice, motiv

pentru care în cauză a fost introdus în calitate de parte civilă Ministerul

Finanțelor.

În legătură cu motivul

pentru care s-a dispus casarea hotărârilor sub aspectul laturii civile,

instanța de rejudecare a arătat că în cursul desfășurării procesului expertul a

intrat în posesia actelor justificative și că pe baza acestora s-a concluzionat

că SC J. SRL și SC I.G. SRL nu aveau obligația să colecteze și să verse taxa

M.T.R., dar că, chiar în lipsa acestei obligații, SC J. SRL Arad, a virat în

contul Ministerul Transportului Publice și Locuinței suma de 130.000.ooo lei cu

titlu de taxe M.T.R.

A mai arătat instanța, că pe

baza suplimentului de expertiză dispus s-a stabilit că atât SC I.G. SRL, cât și

SC J. SRL au păstrat structura de preț și destinație a motorinei așa cum

acestea rezultau din actele prezentate de inculpat ca parvenind de la SC A.

SRL, acte care au fost înregistrate în mod corespunzător în contabilitate, cu

adaosul comercial corespunzător.

Aceste constatări ale

expertizei, dovedește că susținerea inculpatului, potrivit căreia taxa M.T.R.

datorată bugetului statului prin schimbarea destinației motorinei se regăsește

în clemențele de preț stabilite de către cele două societăți, nu este reală.

S-a concluzionat că

prejudiciul cauzat de inculpat, în sumă de 8.477.944.200 lei nu se regăsește

disimulat în nici o contabilitate a vreuneia din societățile comerciale cu care

acesta a avut relații contractuale, deoarece expertizele efectuate, atât în

cursul urmăririi penale, cât și al judecății, au constatat că singurele

ilegalități au fost săvârșite de inculpat, în timp ce societățile comerciale

și-au desfășurat activitatea cu respectarea dispozițiilor legale, acestea

neavând obligația de a evidenția sau vărsa taxa M.T.R.

Din contră, a arătat prima

instanță, la dosar există probe care dovedesc că SC J. SRL a virat în contul SC

R.A. SA, cu titlu de taxă M.T.R. suma de 1.150.000.000 lei, iar în contul

Ministerul Transportului Locuinței și Publice suma de 130.000.000 lei, cu

același titlu, fără însă a avea vreo obligație legală în acest sens.

Cu privire la suma plătită

către Rafinăria A. SA de către SC J. SRL, din probele de la dosar, rezultă că

între rafinărie ca furnizor inițial și SC J. SRL Arad nu au existat relații comerciale,

în sensul că rafinăria nu a livrat motorină, iar SC J. SRL nu avea nici o

obligație de plată, dar chiar și în lipsa unei asemenea obligații, SC J. SRL a

înțeles să achite cea mai mare parte a motorinei către SC A. SA (14.273.528.779

lei), plată acceptată de rafinărie.

O asemenea plată, arată

prima instanță, SC J. SRL putea să o facă numai cu acordul expres SC A. SRL, pe

care însă nu l-a primit.

În aceste condiții,

menționează prima instanță, partea din sumă plătită rafinăriei cu titlu de taxă

M.T.R. urmează a fi scăzută din valoarea totală a prejudiciului, pentru că SC

A. SA nu era îndreptățită să încaseze această sumă și să o includă în prețul

datorat de SC S.P.M. SRL Ploiești.

S-a concluzionat că din

prejudiciul total cauzat de inculpat prin fapta sa urmează să se scadă suma de

130.000.000 lei plătită de SC J. SRL direct Ministerul Transportului Locuinței

și Publice, astfel că acesta urmează să plătească Ministerului Finanțelor prin

D.F.P. Prahova, cu titlu de despăgubiri, suma de 7.197.944.200 lei.

Împotriva acestei hotărâri,

sentința penală nr. 2/ F din 9 ianuarie 2004 a Tribunalului Ialomița, a

declarat apel inculpatul C.M.L., pe care a criticat-o cu privire la faptul că

în mod eronat s-a reținut că prejudiciul cauzat părții civile este de 7 miliarde

lei cu majorări și care reprezintă taxe M.T.R., în realitate prejudiciul real

fiind de numai 6 miliarde lei.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 223/ A din 25 martie 2004, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, pe care l-a obligat la plata

sumei de 400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În motivarea acestei

decizii, instanța de apel a arătat că „verificând actele și lucrările

dosarului, constată că prima instanță a analizat în mod juridios ansamblul

probator administrat în cauză, astfel că a fost aprofundat probatoriul și în

legătură cu evidențele contabile ale SC I.G. SRL și SC J. SRL, activități

contabile care au condus și sprijinit efectuarea expertizelor contabile și care

au concluzionat problema principală a cauzei și anume, că aceste două firme nu

aveau obligația să colecteze și să vireze taxe M.T.R.

A mai arătat instanța de

apel că „s-a făcut dovada prin aceleași mijloace de probă, în special

rapoartele de expertiză contabilă că singurele ilegalități în comercializarea

motorinei le-a comis numai inculpatul, iar valoarea reală și certă a

prejudiciului este de 7.197.944.200 lei și nu de 6.000.000.000 miliarde lei cum

susține acesta”.

Împotriva deciziei

pronunțată de curtea de apel a declarat recurs inculpatul C.M.L. pe care a

criticat-o referitor la:

- greșita reținere a

faptului că prejudiciul la care a fost obligat să-l plătească părții civile

Ministerul Finanțelor, este de 7 miliarde lei și nu de 6.000.964.054 lei, cum

s-a stabilit prin expertizele efectuate în cauză;

- omisiunea instanței de a

se pronunța cu privire la critica sa potrivit căreia, suma de bani la care a

fost obligat să o plătească cu titlu de prejudiciu se regăsește în patrimoniul

celor două societăți cu care a avut relații comerciale și anume SC J. SRL și SC

I.G. SRL Brașov, situație în care obligația sa de plată nu mai era justificată,

deoarece cele două societăți trebuiau să returneze sumele de bani datorate cu

titlu de M.T.S. pe care, de altfel, le-au încasat.

Recursul declarat de

inculpatul C.M.L. este nefondat.

Analizând criticile aduse

deciziei atacată, prin prisma celor două motive de casare, cât și din oficiu,

se constată că nu sunt fondate.

critică, în sensul că în mod eronat s-a reținut că prejudiciul cauzat statului

prin neplata M.T.S. este 7.197.944.200 lei și nu de 6.000.964.054 lei cum ar

rezulta din expertizele efectuate în cauză este de arătat că această cifră nu

rezultă din cuantumul menționatelor expertize. Dimpotrivă, acestea, inclusiv

suplimentul efectuat cu prilejul rejudecării, în urma verificărilor actelor

contabile existente și la cele două societăți comerciale cu care inculpatul a

avut relații contractuale, relevă faptul că, referitor la întreaga cantitate de

motorină livrată suma de bani ce se datora cu titlu de taxe M.T.R., este de

8.477.944.200 lei, dar având în vedere faptul că din acestea SC J. SRL a virat

în contul SC Rafinăria A. SA, cu titlu de taxă M.T.R. sumele de 1.150.000.000

lei, și respectiv de 130.000.000 lei acestea urmează a fi scăzute din

prejudiciul total, rămânând de plată doar suma de 7.197.944.200 lei și nu de

6.000.964.054 lei, cum susține inculpatul și cu privire la care nu arată în ce

modalitate a ajuns.

Prin urmare, neexistând

dubii cu privire la întinderea prejudiciului rămas de achitat, urmează a se

constata că susținerea inculpatului nu este justificată, acesta neproducând

dovezi prin care să contrazică actele de la dosar, care au stat la baza atât a

expertizei cât și a suplimentului de expertiză întocmit în cauză.

cea de a doua critică potrivit căreia instanța de apel nu a răspuns

obiecțiunilor sobre constând în aceea că suma de bani la care a fost obligat să

plătească cu titlu de despăgubiri s-ar regăsi în patrimoniul celor două

societăți comerciale și anume SC J. SRL și SC I.G. SRL cărora le-a vândut

motorina în discuție, deoarece se constată că suplimentul de expertiză efectuat

cu ocazia rejudecării în fond a laturii civile a cauzei, a avut ca obiectiv

tocmai acest aspect, și anume, să se constate dacă din actele contabile aflate

la cele două societăți comerciale rezultă că acestea și-au însușit și sumele de

bani care reprezentau taxe M.T.R.

Că, instanțele au verificat

acest aspect o dovedește însuși faptul că din prejudiciul inițial constatat s-a

scăzut cele două sume restituite de SC J. SRL și care reprezentau taxe M.T.R.,

fără însă a se stabili că în contabilitatea acestora s-ar mai regăsi și alte

asemenea sume și care ar trebui scăzute din prejudiciu ori care să ducă la

exonerarea inculpatului de plată a prejudiciului.

În consecință, întrucât

instanțele de fond și apel au pronunțat sub aspectele analizate hotărâri care

sunt în acord cu probele de la dosar și în special cu raportul de expertiză și

suplimentul la acesta, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul

C.M.L. este nefondat și a fi respins, ca atare, urmând a se dispune potrivit

dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.M.L. împotriva deciziei penale nr. 223/ A din

25 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 noiembrie 2004.