ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 68/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 23 iunie 2004, reclamantul C.I. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei București și Inspectoratul General al Poliției județului Iași, solicitând obligarea acestora să-i comunice datele de identificare ale ofițerului de poliție care i-a perforat toate filele pașaportului seria 03063008, inclusiv pe cea purtând viza de intrare în Statele Unite ale Americii, cu valabilitate până în mai 2008. În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că datorită neglijenței angajatului Serviciului Pașapoarte al Inspectoratului General de Poliție Județean Iași, a fost nevoit să facă alte demersuri pentru obținerea unei noi vize de intrare în Statele Unite ale Americii.

Deși a solicitat datele de identificare ale acestui angajat, pentru a putea promova o acțiune în recuperarea daunelor, pârâții au refuzat nejustificat. Prin sentința civilă nr. 155 din 27 septembrie 2004, Curtea de Apel Iași a respins acțiunea, reținând că în cauză, reclamantul nu a făcut dovada unui drept vătămat și mai mult, că datele solicitate intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 677/2001, neputând fi făcute publice, decât cu acordul persoanei vizate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul C.I., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. Recurentul a susținut că în mod greșit s-au invocat dispozițiile Legii nr. 677/2001, fără a se observa că în conformitate cu art. 5 alin. (2) lit. e), orice prelucrare de date cu caracter personal poate fi efectuată, fără consimțământul persoanei vizate.

Refuzul comunicării acestor date, motivat de inexistența vinovăției angajatului Serviciului Pașapoarte, este în opinia recurentului, nefondat, acest aspect nefiind relevant în speță, în raport cu obiectul său. Recursul este întemeiat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente: În condițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, reclamantul C.I.

a sesizat instanța de contencios administrativ, solicitând să se constate refuzul autorităților pârâte, de a-i comunica datele de identificare ale angajatului Serviciului Pașapoarte din cadrul Inspectoratul General al Poliției județului Iași, dovedind vătămarea produsă de acest refuz, atât interesului, cât și dreptului său de a avea acces la justiție, în sensul chemării în judecată, a acelor persoane vinovate de producerea daunelor . Astfel fiind, motivarea refuzului, prin caracterul secret al datelor solicitate, conform dispozițiilor Legii nr. 677/2001, pentru protecția persoanelor, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, este nefondată, dispozițiile art. 5 alin. (2) din actul normativ menționat, permițând această prelucrare, fără consimțământul persoanei vizate, dacă sunt necesare în vederea realizării unui interes legitim al terțului, cu condiția ca acest interes să nu prejudicieze drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei vizate.

Nefondată este și motivarea Curții de Apel Iași, referitoare la inexistența dovezilor legate de vinovăția angajatului Serviciului Pașapoarte, precum și la lipsa de diligență a reclamantului, de a încunoștiința despre existența vizei de intrare în Statele Unite ale Americii, aceste aspecte fiind nerelevante pentru soluționarea cauzei ce face obiectul acestui dosar, ele urmând eventual să fie analizate în cadrul unei acțiuni în răspundere delictuală. Față de aceste considerente, se apreciază că soluția pronunțată de Curtea de Apel Iași, este nelegală și netemeinică și în conformitate cu dispozițiile art. 313 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.I., împotriva sentinței civile nr. 155 din 27 septembrie 2004, a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, admite acțiunea reclamantului. Constată refuzul nejustificat al pârâților. Obligă pârâții să comunice reclamantului, datele solicitate prin petiția nr. P100 din 18 februarie 2004. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2005.