ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1664/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1664/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 9 februarie 2004, C.V., fost D., a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Evidență Informatizată și Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei a județului Iași, solicitând: - anularea actului administrativ nr. 112/1/197239 din 19 ianuarie 2004, emis de primul pârât, prin care i s-a comunicat menținerea măsurii restrictive de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului, dispusă de pârâtul secund, pe o perioadă de 5 ani; - recunoașterea dreptului său de folosire a pașaportului pentru stabilirea domiciliului în Republica Moldova; În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în luna martie 2003 se afla în Germania și în urma unui control de rutină al poliției a fost returnat în România.
După revenirea în România și suspendarea dreptului de folosire a pașaportului a cunoscut-o pe C.T., din Republica Moldova, iar la 13 august 2003 s-au căsătorit. A precizat că intenționează să-și stabilească domiciliul în această din urmă țară, dar în lipsa unui pașaport eliberat pe noul său nume, nu a reușit până în prezent să-și urmeze soția. În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 2 alin. (1) și art. 2, art. 15 alin. (3) din O.G. nr. 65/1997 privind regimul pașapoartelor, art. 1 și 5 din Legea nr. 29/1990. Prin sentința civilă nr. 46/CA din 7 aprilie 2004, Curtea de Apel Iași a admis în parte acțiunea, obligând pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei a județului Iași să elibereze reclamantului, un pașaport simplu, în vederea stabilirii domiciliului în Republica Moldova.
Instanța a reținut că soluția respectivă se impune, ținând seama de faptul că reclamantul s-a căsătorit la 13 august 2003, cu C.N., domiciliată în Republica Moldova, unde amândoi intenționează să se stabilească. De asemenea, au fost invocate dispozițiile art. 25 alin. (1) ale Constituției României și art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 65/1997, cu modificările ulterioare, apreciindu-se că situația de fapt a reclamantului poate fi încadrată în noțiunea de caz „temeinic justificat”, în vederea eliberării unui nou pașaport simplu, pentru stabilirea domiciliului pe teritoriul Republicii Moldova. Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Evidență Informatizată și Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei.
Recurentul a susținut că prima instanță a considerat în mod eronat că reclamantul C.V. îndeplinește cerințele art. 25 alin. (1) din Constituție și art. 13 din O.G. nr. 65/1007, deși cu probele administrate s-a dovedit că pentru nerespectarea condițiilor legale de călătorie în statele ce alcătuiesc spațiul Schengen, a fost returnat din Germania și s-a luat față de el, măsura de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului. Că, dispozițiile din ordonanță referitoare la posibilitatea eliberării celui de al doilea pașaport, nu-i sunt aplicabile reclamantului, căruia i-a fost suspendat dreptul de folosire al pașaportului și nu există nici o reglementare legală care să emită emiterea de pașapoarte valabile doar pentru anumite țări.
Critica este întemeiată. Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor din dosar, capătul de cerere privind anularea actului administrativ, prin care s-a menținut măsura restrictivă de suspendare a dreptului reclamantului C.V., de folosire a pașaportului, a fost respins de curtea de apel, care a reținut că măsura respectivă a fost corect aplicată. Ea se justifică, având în vedere repetatele returnări ale reclamantului din state ale Europei occidentale (Franța, Germania), precum și dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997 privind regimul pașapoartelor. C.V. nu a declarat recurs împotriva acestei hotărâri. Pe de altă parte, nu există în legislația actuală, o reglementare legală care să permită eliberarea de pașapoarte valabile, numai pentru anumite state.
Suspendarea dreptului de folosire a pașaportului implică, în mod automat și suspendarea dreptului titularului de a călători în străinătate, indiferent dacă este sau nu, vorba de state ce compun spațiul Schengen, pentru o perioadă egală cu cea de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului. În condițiile în care prima instanță a confirmat legalitatea actului administrativ de suspendare a acestui drept, nu se justifică rezolvarea dată capătului de cerere subsecvent, având ca obiect pretenția reclamantului la eliberarea unui pașaport simplu pentru stabilirea domiciliului în Republica Moldova. Față de considerentele expuse în cele ce preced și apreciind că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 13 din O.G.
nr. 65/1997, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul. Pe cale de consecință, se va modifica sentința, iar în fond urmează a fi respinsă acțiunea introdusă de reclamant, ca neîntemeiată. Văzând și dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 15 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei împotriva sentinței civile nr. 46/CA din 7 aprilie 2004 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ. Modifică sentința atacată și în fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul C.V. (fost D.), ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2005.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.