ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1664/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 9 februarie 2004,

C.V., fost D., a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor -

Direcția Generală de Evidență Informatizată și Serviciul de Evidență

Informatizată a Persoanei a județului Iași, solicitând:

- anularea actului

administrativ nr. 112/1/197239 din 19 ianuarie 2004, emis de primul pârât, prin

care i s-a comunicat menținerea măsurii restrictive de suspendare temporară a dreptului

de folosire a pașaportului, dispusă de pârâtul secund, pe o perioadă de 5 ani;

- recunoașterea dreptului său

de folosire a pașaportului pentru stabilirea domiciliului în Republica Moldova;

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că în luna martie 2003 se afla în Germania și în urma unui

control de rutină al poliției a fost returnat în România.

După revenirea în România și

suspendarea dreptului de folosire a pașaportului a cunoscut-o pe C.T., din

Republica Moldova, iar la 13 august 2003 s-au căsătorit.

A precizat că intenționează

să-și stabilească domiciliul în această din urmă țară, dar în lipsa unui

pașaport eliberat pe noul său nume, nu a reușit până în prezent să-și urmeze

soția.

În drept, reclamantul a

invocat prevederile art. 2 alin. (1) și art. 2, art. 15 alin. (3) din O.G. nr. 65/1997

privind regimul pașapoartelor, art. 1 și 5 din Legea nr. 29/1990.

Prin sentința civilă nr. 46/CA

din 7 aprilie 2004, Curtea de Apel Iași a admis în parte acțiunea, obligând

pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Serviciul de Evidență Informatizată

a Persoanei a județului Iași să elibereze reclamantului, un pașaport simplu, în

vederea stabilirii domiciliului în Republica Moldova.

Instanța a reținut că soluția

respectivă se impune, ținând seama de faptul că reclamantul s-a căsătorit la 13

august 2003, cu C.N., domiciliată în Republica Moldova, unde amândoi intenționează

să se stabilească.

De asemenea, au fost

invocate dispozițiile art. 25 alin. (1) ale Constituției României și art. 13 alin.

(1) din O.G. nr. 65/1997, cu modificările ulterioare, apreciindu-se că situația

de fapt a reclamantului poate fi încadrată în noțiunea de caz „temeinic

justificat”, în vederea eliberării unui nou pașaport simplu, pentru stabilirea

domiciliului pe teritoriul Republicii Moldova.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Direcția

Generală de Evidență Informatizată și Serviciul de Evidență Informatizată a

Persoanei.

Recurentul a susținut că

prima instanță a considerat în mod eronat că reclamantul C.V. îndeplinește

cerințele art. 25 alin. (1) din Constituție și art. 13 din O.G. nr. 65/1007,

deși cu probele administrate s-a dovedit că pentru nerespectarea condițiilor

legale de călătorie în statele ce alcătuiesc spațiul Schengen, a fost returnat

din Germania și s-a luat față de el, măsura de suspendare temporară a dreptului

de folosire a pașaportului. Că, dispozițiile din ordonanță referitoare la

posibilitatea eliberării celui de al doilea pașaport, nu-i sunt aplicabile

reclamantului, căruia i-a fost suspendat dreptul de folosire al pașaportului și

nu există nici o reglementare legală care să emită emiterea de pașapoarte

valabile doar pentru anumite țări.

Critica este întemeiată.

Așa cum rezultă din

expunerea rezumativă a lucrărilor din dosar, capătul de cerere privind anularea

actului administrativ, prin care s-a menținut măsura restrictivă de suspendare

a dreptului reclamantului C.V., de folosire a pașaportului, a fost respins de curtea

de apel, care a reținut că măsura respectivă a fost corect aplicată. Ea se

justifică, având în vedere repetatele returnări ale reclamantului din state ale

Europei occidentale (Franța, Germania), precum și dispozițiile art. 14 alin.

(1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997 privind regimul pașapoartelor.

C.V. nu a declarat recurs

împotriva acestei hotărâri.

Pe de altă parte, nu există

în legislația actuală, o reglementare legală care să permită eliberarea de

pașapoarte valabile, numai pentru anumite state.

Suspendarea dreptului de folosire

a pașaportului implică, în mod automat și suspendarea dreptului titularului de a

călători în străinătate, indiferent dacă este sau nu, vorba de state ce compun

spațiul Schengen, pentru o perioadă egală cu cea de suspendare a dreptului de folosire

a pașaportului.

În condițiile în care prima

instanță a confirmat legalitatea actului administrativ de suspendare a acestui

drept, nu se justifică rezolvarea dată capătului de cerere subsecvent, având ca

obiect pretenția reclamantului la eliberarea unui pașaport simplu pentru

stabilirea domiciliului în Republica Moldova.

Față de considerentele

expuse în cele ce preced și apreciind că instanța de fond a făcut o aplicare

greșită a prevederilor art. 13 din O.G. nr. 65/1997, cu modificările și

completările ulterioare, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul.

Pe cale de consecință, se va

modifica sentința, iar în fond urmează a fi respinsă acțiunea introdusă de

reclamant, ca neîntemeiată.

Văzând și dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., art. 15 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul

administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Evidență

Informatizată a Persoanei împotriva sentinței civile nr. 46/CA din 7 aprilie

2004 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și

în fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul C.V. (fost D.), ca

neîntemeiată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2005.