ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1664/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1664/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
La data de 9 februarie 2004,
C.V., fost D., a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor -
Direcția Generală de Evidență Informatizată și Serviciul de Evidență
Informatizată a Persoanei a județului Iași, solicitând:
- anularea actului
administrativ nr. 112/1/197239 din 19 ianuarie 2004, emis de primul pârât, prin
care i s-a comunicat menținerea măsurii restrictive de suspendare temporară a dreptului
de folosire a pașaportului, dispusă de pârâtul secund, pe o perioadă de 5 ani;
- recunoașterea dreptului său
de folosire a pașaportului pentru stabilirea domiciliului în Republica Moldova;
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat că în luna martie 2003 se afla în Germania și în urma unui
control de rutină al poliției a fost returnat în România.
După revenirea în România și
suspendarea dreptului de folosire a pașaportului a cunoscut-o pe C.T., din
Republica Moldova, iar la 13 august 2003 s-au căsătorit.
A precizat că intenționează
să-și stabilească domiciliul în această din urmă țară, dar în lipsa unui
pașaport eliberat pe noul său nume, nu a reușit până în prezent să-și urmeze
soția.
În drept, reclamantul a
invocat prevederile art. 2 alin. (1) și art. 2, art. 15 alin. (3) din O.G. nr. 65/1997
privind regimul pașapoartelor, art. 1 și 5 din Legea nr. 29/1990.
Prin sentința civilă nr. 46/CA
din 7 aprilie 2004, Curtea de Apel Iași a admis în parte acțiunea, obligând
pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Serviciul de Evidență Informatizată
a Persoanei a județului Iași să elibereze reclamantului, un pașaport simplu, în
vederea stabilirii domiciliului în Republica Moldova.
Instanța a reținut că soluția
respectivă se impune, ținând seama de faptul că reclamantul s-a căsătorit la 13
august 2003, cu C.N., domiciliată în Republica Moldova, unde amândoi intenționează
să se stabilească.
De asemenea, au fost
invocate dispozițiile art. 25 alin. (1) ale Constituției României și art. 13 alin.
(1) din O.G. nr. 65/1997, cu modificările ulterioare, apreciindu-se că situația
de fapt a reclamantului poate fi încadrată în noțiunea de caz „temeinic
justificat”, în vederea eliberării unui nou pașaport simplu, pentru stabilirea
domiciliului pe teritoriul Republicii Moldova.
Împotriva sentinței a
declarat recurs, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Direcția
Generală de Evidență Informatizată și Serviciul de Evidență Informatizată a
Persoanei.
Recurentul a susținut că
prima instanță a considerat în mod eronat că reclamantul C.V. îndeplinește
cerințele art. 25 alin. (1) din Constituție și art. 13 din O.G. nr. 65/1007,
deși cu probele administrate s-a dovedit că pentru nerespectarea condițiilor
legale de călătorie în statele ce alcătuiesc spațiul Schengen, a fost returnat
din Germania și s-a luat față de el, măsura de suspendare temporară a dreptului
de folosire a pașaportului. Că, dispozițiile din ordonanță referitoare la
posibilitatea eliberării celui de al doilea pașaport, nu-i sunt aplicabile
reclamantului, căruia i-a fost suspendat dreptul de folosire al pașaportului și
nu există nici o reglementare legală care să emită emiterea de pașapoarte
valabile doar pentru anumite țări.
Critica este întemeiată.
Așa cum rezultă din
expunerea rezumativă a lucrărilor din dosar, capătul de cerere privind anularea
actului administrativ, prin care s-a menținut măsura restrictivă de suspendare
a dreptului reclamantului C.V., de folosire a pașaportului, a fost respins de curtea
de apel, care a reținut că măsura respectivă a fost corect aplicată. Ea se
justifică, având în vedere repetatele returnări ale reclamantului din state ale
Europei occidentale (Franța, Germania), precum și dispozițiile art. 14 alin.
(1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997 privind regimul pașapoartelor.
C.V. nu a declarat recurs
împotriva acestei hotărâri.
Pe de altă parte, nu există
în legislația actuală, o reglementare legală care să permită eliberarea de
pașapoarte valabile, numai pentru anumite state.
Suspendarea dreptului de folosire
a pașaportului implică, în mod automat și suspendarea dreptului titularului de a
călători în străinătate, indiferent dacă este sau nu, vorba de state ce compun
spațiul Schengen, pentru o perioadă egală cu cea de suspendare a dreptului de folosire
a pașaportului.
În condițiile în care prima
instanță a confirmat legalitatea actului administrativ de suspendare a acestui
drept, nu se justifică rezolvarea dată capătului de cerere subsecvent, având ca
obiect pretenția reclamantului la eliberarea unui pașaport simplu pentru
stabilirea domiciliului în Republica Moldova.
Față de considerentele
expuse în cele ce preced și apreciind că instanța de fond a făcut o aplicare
greșită a prevederilor art. 13 din O.G. nr. 65/1997, cu modificările și
completările ulterioare, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul.
Pe cale de consecință, se va
modifica sentința, iar în fond urmează a fi respinsă acțiunea introdusă de
reclamant, ca neîntemeiată.
Văzând și dispozițiile art. 304
pct. 9 C. proc. civ., art. 15 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul
administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
pârâta Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Evidență
Informatizată a Persoanei împotriva sentinței civile nr. 46/CA din 7 aprilie
2004 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ.
Modifică sentința atacată și
în fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul C.V. (fost D.), ca
neîntemeiată.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 martie 2005.