ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5230/2004

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5230/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Fiind investită cu

soluționarea acțiunii reclamantului P.M. continuată de moștenitorii P.F.,

P.A.F. și P.C.M., cauză trimisă spre rejudecare de Curtea de Apel Craiova de la

Tribunalul Olt, Judecătoria Slatina a pronunțat sentința nr. 161 din 11

decembrie 2003, prin care a admis acțiunea reclamanților împotriva pârâtei

C.E.C., sucursala Slatina și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de

250.000.000 lei aflată în depozit din luna mai 2002. S-a precizat în

dispozitivul sentinței instanței de fond că suma se va reactualiza la data

plății efective, în funcție de indicele de inflație și s-a acordat reclamantei

și dobânda legală de la aceeași dată, respectiv mai 2002 și până la plata

efectivă, cu 17.155.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că între reclamantul P.M. și pârâta C.E.C.

Slatina Agenția Balș, s-a încheiat la 4 noiembrie 2002 un contract de depozit

pentru suma de 250.000.000 lei, cu termen și dobândă de 18 %/an, iar pârâta a

refuzat în mod nejustificat restituirea acestei sume, susținând că în

contabilitatea pârâtei nu s-a evidențiat suma ce face obiectul acțiunii de

către funcționara care i-a încasat.

Împotriva hotărârii

pronunțată de instanța de fond, pârâta C.E.C. SA București, sucursala Slatina a

declarat apel, și a susținut că în mod greșit agenția C.E.C. a fost obligată la

plată, întrucât salariata sa D.E.M. s-a aflat în concediu la consemnarea

depozitului și nu poate interveni răspunderea comitentului pentru faptele

prepusului, întrucât nu exista raport de prepușenie. Funcționara, fiind în

concediu, s-a folosit de contractele de depozit cu sigla C.E.C. pe care le-a

sustras și nu le-a mai înregistrat apoi în evidențele C.E.C., însușindu-și

banii.

Prin decizia nr. 254 din 4

iunie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins, ca nefondat,

apelul pârâtei, reținând că respectiva salariată s-a prezentat la serviciu în

data de 4 noiembrie 2003, a întocmit acte, a efectuat operațiuni în cadrul

sarcinilor de serviciu încredințate de sucursala C.E.C., dovedindu-se astfel

existența raportului de prepușenie în raport cu C.E.C.

Pârâta a declarat recurs

împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel, a solicitat admiterea lui

și modificarea acestei hotărâri, iar pe fond respingerea acțiunii ce s-a

formulat împotriva C.E.C.

În motivarea recursului său,

pârâta a susținut că situația de fapt reținută în considerentele hotărârii

recurate, în sensul prezenței la serviciu a fostei sale salariate D.E.M. care a

întocmit actele de depozit ce fac obiectul acțiunii, nu este dovedită. A precizat

că împotriva acestei salariate a formulat plângere penală și că C.E.C. a

despăgubit toți clienții prejudiciați de D. atunci când înșelăciunea s-a produs

în cadrul raportului de subordonare prepus-comitent, ceea ce nu există în

prezenta cauză. A susținut că temeiul raportului de prepușenie nu îl constituie

contractul de muncă ci existența raportului de subordonare a prepusului față de

comitent, raport ce trebuie să existe în momentul săvârșirii faptei.

Recursul pârâtei este

nefondat.

La pronunțarea hotărârii

recurate, instanța de apel a reținut faptul că din punctul de vedere al

deponentului-reclamant s-a apreciat corect de către instanța de fond că prin

încheierea contractului de depozit la termen din 4 noiembrie 2002 însoțit de

chitanța seria MB nr. 4173873 s-a angajat răspunderea pârâtei C.E.C. față de

deponent în temeiul art. 1000 alin. (3) C. civ.

Potrivit art. 969 C. civ.,

convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

Contractul de depozit din 4 noiembrie 2002 s-a încheiat între deponent și

C.E.C. angajându-se astfel răspunderea C.E.C. care a rămas obligată de lege să

restituie deponentului, la cerere, depozitul, cum corect s-a reținut de

instanța de apel.

Din examinarea motivelor

recursului pârâtei nu rezultă existența unor situații de natura celor prevăzute

la art. 304 pct. 1 - 10 C. proc. civ. care, pentru motive de nelegalitate, să

conducă la modificarea sau casarea acestei hotărâri, așa încât recursul pârâtei

apare ca fiind nefondat și se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta C.E.C. SA, sucursala Slatina, împotriva deciziei

nr. 254 din 4 iunie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 2 decembrie 2004.