ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 672/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 103 CC din 22 octombrie 2010, Curtea de Apel București, se cția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a stabilit în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București competența de soluționare a cauzei prin care reclamanta S.A.G.A., în contradictoriu cu pârâtele SC S.C. SA București și Brigada de Poliție Rutieră, solicita anularea procesului-verbal seria CC nr. 3132844 din 08 septembrie 2009, anularea sancțiunilor stabilite în cuprinsul acestuia și obligarea SC S.C. SA la restituirea sumei de 523,60 lei achitată la data de 05 septembrie 2009, reprezentând taxele de ridicare, transport și depozitare auto.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004, întrucât reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, nu a solicitat anularea niciunui act administrativ presupus vătămător, solicitând restituirea sumei de 523,60 lei, achitată la data de 05 septembrie 2009, reprezentând taxele de ridicare, transport și depozitare auto, ca o consecință a anulării procesului-verbal de contravenție, ce constituie obiectul principal al acțiunii. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta SC S.C. SA București, arătând, în esență, că soluționarea litigiului este de competența Tribunalului București, ca instanță de contencios administrativ, întrucât reclamanta, prin cererea de restituire a sumei de bani menționate, tinde la contestarea dispoziției de ridicare a autovehiculului, act care are natură administrativă.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Astfel, prin acțiunea formulată în cauză, reclamanta a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție seria CC nr. 3132844 din 08 septembrie 2009 și a sancțiunilor stabilite în cuprinsul acestuia, precum și obligarea SC S.C. SA la restituirea sumei de 523,60 lei achitată la data de 05 septembrie 2009, reprezentând taxele de ridicare, transport și depozitare auto.

La termenul de judecată din data de 28 ianuarie 2010, reprezentantul reclamantei a precizat, în mod expres, în fața instanței sesizate, Judecătoria Sectorului 2 București, că solicită restituirea sumei de 523,60 lei ca o consecință a anulării procesului-verbal de contravenție contestat și nu înțelege să formuleze o acțiune în contencios administrativ de anulare a unui act administrativ. Față de această precizare a obiectului acțiunii și cum capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri este accesoriu celui principal, urmând acestuia inclusiv sub aspectul competenței de judecată, se va reține că în mod corect, prin sentința atacată, a fost stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, în raport de dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art. 10 pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora competența de judecată a plângerii formulate împotriva procesului- verbal de contravenție aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Pentru considerentele arătate, în raport de obiectul acțiunii, astfel cum acesta a fost precizat de reclamantă, cum în speță nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004, invocate de recurentă, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de pârâta SC S.C. SA București împotriva sentinței nr. 103 CC din 22 octombrie 2010 a Curții de Apel București, s ecția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2011.