ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5006/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5006/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 191 din 30 mai 2011

pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și

fiscal, s-a stabilit competența de soluționare a cererii de anulare a

procesului-verbal de constatare nr. B 614 din 24 august 2009 și de restituire a

sumei de 280 RON, încasată în baza facturii nr. 0407690 din 24 august 2009,

formulată de I.E., în contradictoriu cu Biroul Poliției Rutiere, din cadrul

Poliției Municipiului Iași și cu SC S.P. S.A. Iași, intervenient în interes

propriu și în interesul petentului fiind Cabinet avocat I.E., în favoarea

Tribunalului Iași, secția contencios administrativ.

Cu referire la

conflictul negativ de competență apărut între Tribunalul Iași și Judecătoria

Iași, s-au reținut următoarele, de către Curtea de Apel Iași, secția de

contencios administrativ și fiscal:

Prin cererea

înregistrată la Judecătoria Iași sub nr. 22719/245 din 10 septembrie 2009,

petentul I.E. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare seria B nr.

614 din 24 august 2009, încheiat de Biroul Poliției Rutiere Iași, împreună cu

Primăria Municipiului Iași - D.S.P.M. Iași, precum și restituirea sumei de 280

RON, încasată în baza facturii nr. 0407690 din 24 august 2009, cu chitanța nr.

175238 din 24 august 2009, acte emise de D.S.P.M. Iași, în cauză intervenind,

în interes propriu și alăturat petentului, Cabinet avocat "I.E.".

Prin Sentința nr.

3384 din 4 martie 2010, Judecătoria Iași și-a declinat competența de

soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Iași, secția contencios administrativ,

apreciind că procesul-verbal contestat este un act administrativ unilateral cu

caracter individual, emis de o autoritate publică, în vederea executării legii,

și că dispozițiile art. 31 - 35 din O.G. nr. 2/2001, pe care petentul și-a

întemeiat cererea, nu sunt aplicabile în cauză.

Tribunalul Iași, prin

Sentința nr. 683/CA din 4 mai 2011, și-a declinat, la rândul său, competența de

soluționare a plângerii formulată de reclamantul I.E., împotriva

procesului-verbal de constatare nr. B 614/2009, încheiat de Primăria Iași, în

favoarea Judecătoriei Iași, apreciind că operațiunea de ridicare și transport a

autoturismului proprietatea petentului, concretizată în procesul-verbal

contestat, reprezintă în fapt o operațiune materială subsecventă procesului-verbal

de contravenție seria CC nr. 4034742 din 24 august 2009, emis de I.P.J. Iași -

Serviciul Poliției Rutiere, și că legalitatea acestor operațiuni nu poate fi

analizată decât de instanța competentă să soluționeze plângerea

contravențională, dat fiind caracterul subsecvent al actului atacat.

Curtea de Apel Iași,

sesizată de Tribunalul Iași, în condițiile prevăzute de art. 21 din C. proc.

civ., cu soluționarea conflictului negativ de competența ivit între aceasta

instanță și Judecătoria Iași, a constatat că obiectul sesizării instanței îl

constituie cererea de anulare a actului denumit "Proces-verbal de

constatare nr. B 614", încheiat la data de 24 august 2009, de către

Poliția municipiului Iași - Biroul Poliției Rutiere, "în prezența reprezentantului

D.S.P.M. Iași", în cuprinsul căruia s-a consemnat că autoturismul

înmatriculat sub nr. IS-58-LEX "staționa neregulamentar pe strada S., din

municipiul Iași, constituind un obstacol pentru circulația publică", drept

pentru care, în baza art. 64 din O.U.G. nr. 195/2002 și a art. 10 și 25 din

Hotărârea Consiliului Local al municipiului Iași nr. 107/2005, s-a procedat la

"sigilarea, ridicarea, transportarea, cu auto-platformă și depozitarea

autovehiculului la D.S.P.M. Iași". A mai constatat curtea de apel că, separat

de procesul-verbal menționat, I.P.J. Iași - D.P.R. a întocmit un al doilea

proces-verbal, având seria CC și nr. 3034742, la data de 24 august 2009, prin

care I.E. a fost, sancționat contravențional cu amendă, că acest act a fost

atacat în procedura prevăzută de O.G. nr. 2/2001, la Judecătoria Iași, și că,

prin Sentința nr. 8898 din 2 iunie 2010, plângerea a fost admisă în parte,

dispunându-se înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea

"avertisment" și anularea punctelor de penalizare.

În raport de această

situație de fapt, Curtea de apel a reținut că, pentru faptul de fi staționat

neregulamentar, au fost încheiate două acte administrative, denumite

"proces-verbal", dintre care cel având nr. B 614 din data de 24

august 2009, a fost întocmit în prezența reprezentanților Poliției Rutiere și

ai Primăriei Iași, în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 și a Hotărârii Consiliului

Local al municipiului Iași nr. 107/2005, în timp ce cel de al doilea, prin care

s-a aplicat o sancțiune contravențională, a fost emis doar de Poliția Rutieră,

din cadrul I.P.J. Iași.

Din examinarea

conținutului celor două acte administrative, dar și a normelor ce au fost avute

în vedere la emiterea acestora, Curtea de Apel Iași a reținut că pentru fapta

de a staționa neregulamentar pe partea carosabilă, autoritățile de reglementare

au prevăzut atât măsuri de natură strict administrativă, cât și sancțiuni

contravenționale. împrejurarea că ambele tipuri de măsuri își au izvorul în

faptul încălcării normelor de utilizare a drumurilor publice nu poate conduce

la concluzia că ele se pot confunda, ori că măsurile administrative, constând

în ridicarea și depozitarea vehiculelor oprite sau staționate neregulamentar,

prevăzute în Regulamentul aprobat plin H.C.L. nr. 107/2005, sunt subsecvente

actului prin care s-a aplicat sancțiunea contravențională.

Natura lor diferită

și faptul că măsurile respective au regimuri juridice deosebite rezultă și din

faptul că activitatea desfășurată de D.S.P.M. Iași, pe care petentul a chemat-o

în judecată și de la care pretinde restituirea sumei de 280 RON, încasată

conform chitanței nr. 175238 din 24 august 2009, este calificată de autorul

reglementării locale ca fiind o prestare de servicii, natură ce exclude

activitatea respectivă din sfera răspunderii contravenționale, cu atât mai mult

cu cât este dreptul suveran al agentului constatator, în speță al Biroului

Poliției Rutiere Iași, de a aprecia dacă pentru abaterea constatată trebuie să

aplice sau nu o sancțiune contravențională, ori dacă este suficientă îndepărtarea

autovehiculului staționat neregulamentar, ce se constituia într-un obstacol

pentru circulația publică; cu atât mai mult cu cât nici una din reglementările

evocate nu permite a se stabili dacă procesul-verbal nr. B 614 din 24 august

2009 este sau nu subsecvent procesului-verbal nr. 4034742 din 24 august 2009.

Chiar dacă

procesul-verbal nr. B 614 din 24 august 2009 ar fi fost încheiat după

întocmirea procesului-verbal de contravenție, acest fapt, s-a reținut, nu poate

avea nici o consecință sau semnificație în ceea ce privește calificarea actului

și stabilirea regimului juridic căruia acesta se supune, măsurile de natură

strict administrativă, constând în îndepărtarea autovehiculului ce se

constituia într-un obstacol pentru circulația publică, neputând fi tratate ca

măsuri contravenționale complementare, în sensul dat acestui termen de art. 5

alin. (3) din O.G. nr. 2/2001.

Ca atare, având în

vedere natura total diferită a celor două acte administrative și faptul că nici

unul dintre acestea nu este condiționat, prin efectul legii, de existența

celuilalt, ele putând coexista independent unul față de celălalt, generând

raporturi juridice diferitei ce nu se pot confunda, Curtea de Apel Iași a

apreciat că, în măsura în care agentul constatator nu califică actul încheiat,

împreună cu reprezentantul autorității publice locale, ca fiind unul anexă la

procesul-verbal de sancționare contravențională, cel dintâi își păstrează

individualitatea proprie și natura strict administrativă, neputându-se extinde

aplicațiunea regulilor de procedură instituite prin O.G. nr. 2/2001 la acte

care nu sunt calificate de legiuitor ca fiind procese-verbale de constatare a

unei contravenții, cu atât mai mult cu cât raportul juridic născut din faptul

"depistării, sigilării, ridicării, transportării, și depozitării"

vehiculului apare, în viziunea emitentului H.C.L. nr. 107/2005, ca fiind o

prestare de servicii, decurgând din utilizarea necorespunzătoare a drumurilor

publice, ce fac parte din domeniul public al unității administrativ-teritoriale

respective.

Drept urmare, având

în vedere natura specială a actului contestat, efectele pe care acesta le

produce, în mod independent, și inadmisibilitatea de a-l asimila unui act

sancționator, în sensul O.G. nr. 2/2001, indiferent de legătura ce s-ar face cu

procesul-verbal de contravenție, Curtea de Apel Iași a statuat că controlul de

legalitate a acestui act nu se poate realiza decât în procedura prevăzută de

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, făcându-se astfel abstracție

de faptul că pentru oprirea sau staționarea neregulamentară s-a aplicat și o

sancțiune contravențională, cele două tipuri de măsuri putând coexista în mod

independent una față de cealaltă. Pentru considerentele mai sus arătate, s-a

stabilit în favoarea Tribunalului Iași competența de soluționare a cererii de

anulare a procesului-verbal nr. B 614 din 24 august 2009 și a cererii de

restituire, de către SC S.P. SA Iași, a sumei încasate în baza facturii nr.

0407690 din 24 august 2009.

Împotriva Sentinței

nr. 191 din 30 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția de contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamantul I.E.,

atât în nume propriu cât și în numele Cabinetului de Avocat "I.E.",

prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea

hotărârii atacate în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Iași.

Recurentul a

învederat, prin motivele de recurs, că aparține Judecătoriei Iași competența

soluționării plângerii îndreptate împotriva procesului-verbal de constatare nr.

B 614 din 24 august 2009, această instanță soluționând și plângerea formulată

împotriva procesului-verbal de contravenție. Plângerile împotriva celor două

procese-verbale contestate trebuie soluționate împreună, de aceeași instanță,

respectiv Judecătoria Iași, întrucât măsura dispusă prin actul menționat nu are

regimul juridic al unei sancțiuni de sine stătătoare, independente de regimul

contravențional incident în materia circulației publice pentru ca apoi să se

poată statua că actul ce conține stabilirea și executarea unei astfel de măsuri

să aibă regimul juridic distinct de actele încheiate în mod obișnuit în cadrul

tratamentului contravențional.

De altfel, regimul

juridic al acestei măsuri este circumscris dispozițiilor art. 97 alin. (1) lit.

d) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conform

căruia în cazurile prevăzute de ordonanța de urgență polițistul rutier dispune,

între altele, ca măsură tehnico-administrativă, ridicarea vehiculelor

staționate neregulamentar. Fapta constând în staționarea neregulamentară este

calificată de lege ca și contravenție și este sancționată ca atare conform

prevederilor art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002 iar

regimul juridic al ridicării autovehiculelor staționate neregulamentar pe

partea carosabilă este stabilit la art. 64 din același act normativ; - fapta de

a staționa neregulamentar este calificată ca faptă ilicită de natură

contravențională iar măsura tehnico-administrativă de ridicare și transport a

autovehiculului staționat neregulamentar este stabilită ca urmare a săvârșirii

unei astfel de contravenții, nefiind altceva decât o măsură de restabilire a

situației anterioare încălcării ordinii de drept prin contravenție; - se poate

susține cu temei că procesul-verbal de ridicare al autovehiculelor staționate

neregulamentar pe domeniul public al municipalității având ca premisă

săvârșirea unei fapte de natură contravențională nu poate fi detașat de regimul

de ansamblu al raportului juridic contravențional așa încât poate fi calificată

ca o măsură dispusă de organul constatator asociată celorlalte măsuri legale și

necesare care configurează regimul juridic al răspunderii contravenționale.

A concluzionat

recurentul că măsura de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar pe

domeniul public fiind calificată de lege ca măsură tehnico-administrativă nu

este susceptibilă de control judecătoresc direct pe calea contenciosului

administrativ de drept comun întrucât actul respectiv prin sine însuși nu

întrunește trăsăturile unui act administrativ tipic în sensul definiției date

de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) și nici celui atipic conform

prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ.

Recursul este fondat.

În condițiile art. 97

alin. (1) lit. d) din Capitolul VII Răspunderea contravențională din O.U.G. nr.

195/2002 privind circulația pe drumurile publice, polițistul rutier, în

cazurile prevăzute de ordonanța de urgență menționată, dispune, printre altele,

și măsura tehnico-administrativă a ridicării vehiculelor staționate

neregulamentar.

În acest sens, art.

64 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile

publice, cu modificările și completările ulterioare, prevede ca "(1)

Poliția rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar

pe partea carosabilă. Ridicarea și depozitarea vehiculelor în locuri special

amenajate se realizează de către administrațiile publice locale sau de către administratorul

drumului public, după caz. (2) Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea,

transportul și depozitarea vehiculului staționat neregulamentar se suportă de

către deținătorul acestuia".

În mod indiscutabil,

obiectul sesizării primei instanțe îl constituie cererea de anulare a actului

denumit "Proces-verbal de constatare nr. B 614", încheiat la data de

24 august 2009, de către Poliția municipiului Iași - Biroul Poliției Rutiere,

"în prezența reprezentantului Direcției de Servicii Publice Municipale Iași",

în cuprinsul căruia s-a consemnat că autoturismul înmatriculat sub nr.

IS-58-LEX "staționa neregulamentar pe strada S., din municipiul Iași,

constituind un obstacol pentru circulația publică", drept pentru care, în

baza art. 64 din O.U.G. nr. 195/2002 și a art. 10 și art. 25 din Hotărârea

Consiliului Local al Municipiului Iași nr. 107/2005, s-a procedat la

"sigilarea, ridicarea, transportarea, cu auto-platformă și depozitarea

autovehiculului la Direcția de Servicii Publice Municipale Iași". Separat

de procesul-verbal menționat, Inspectoratul de Poliție al Județului Iași -

Direcția Poliției Rutiere a întocmit un al doilea proces-verbal, având seria CC

nr. 3034742, la aceeași dată de 24 august 2009, prin care I.E. a fost

sancționat contravențional cu amendă. Acest act a fost atacat în procedura

prevăzută de O.G. nr. 2/2001, la Judecătoria Iași, iar prin Sentința nr. 8898

din 2 iunie 2010, plângerea a fost admisă în parte, dispunându-se înlocuirea

sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea "avertismentului"

și anularea punctelor de penalizare.

Competența

soluționării contestației formulate de reclamantul I.E., prin care a solicitat

anularea procesului-verbal de constatare seria B nr. 614 din 24 august 2009,

încheiat de Biroul Poliției Rutiere Iași, împreună cu Primăria Municipiului

Iași - Direcția de Servicii Publice Municipale Iași, precum și restituirea

sumei de 280 RON, încasată în baza facturii nr. 0407690 din 24 august 2009, cu

chitanța nr. 175238 din 24 august 2009, acte emise de Direcția de Servicii

Publice Municipale Iași, aparține Judecătoriei Iași, această instanță având și

competența judecării plângerii formulate de petent împotriva procesului-verbal

de constatare și sancționare a contravențiilor seria CC nr. 3034742 din 24

august 2009, care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de constatare

seria B nr. 614 din 24 august 2009.

Măsura dispusă prin

procesul-verbal de constatare seria B nr. 614 din 24 august 2009, contestat de

recurent, nu are regimul juridic al unei sancțiuni de sine stătătoare,

independente de regimul contravențional incident în materia circulației

publice, astfel că nu se poate susține rezonabil că actul ce conține stabilirea

și executarea unei astfel de măsuri, ca act accesoriu, are un regim juridic

distinct de regimul aplicabil actului principal, cu alte cuvinte

procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției constând în

fapta de a staționa neregulamentar.

Fapta constând în

staționarea neregulamentară este calificată de lege ca și contravenție și este

sancționată ca atare conform prevederilor art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din

O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și

completările ulterioare, iar regimul juridic al ridicării autovehiculelor

staționate neregulamentar pe partea carosabilă este stabilit la art. 64 din

același act normativ. Staționarea neregulamentară este calificată ca faptă

ilicită de natură contravențională iar măsura tehnico-administrativă de

ridicare și transport a autovehiculului staționat neregulamentar este stabilită

ca urmare a săvârșirii unei astfel de contravenții, nefiind altceva decât o

măsură de restabilire a situației anterioare încălcării ordinii de drept prin

contravenție. Prin urmare, procesul-verbal de ridicare al autovehiculelor staționate

neregulamentar pe domeniul public al municipalității având ca premisă

săvârșirea unei fapte de natură contravențională nu poate fi detașat de regimul

de ansamblu al raportului juridic contravențional.

În raport de cele mai

sus arătate, constatând că sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză

se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările

ulterioare, precum și ale prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) -

(3) C. proc. civ., admiterea recursului declarat de reclamantul I.E. și

modificarea Sentinței civile nr. 191 din 30 mai 2011 pronunțată de Curtea de

Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul stabilirii

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de I.E. împotriva Sentinței civile nr. 191 din 30 mai 2011 a Curții de

Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că stabilește competența de soluționare a cauzei, în favoarea

Judecătoriei Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 octombrie 2011.