ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6084/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, anularea, în parte, a procesului-verbal de control din 23 iulie 2010, precum și a deciziei din 31 august 2010, prin care s-a dispus respingerea contestației formulată împotriva măsurii imputării sumei totale de 6.267,27 RON. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că fără nici o justificare, nu s-a ținut cont de datele înscrise pe ordinele de deplasare emise, de unde rezultă cu claritate că deplasarea a fost efectuată în intervalele de 12 ore și că acesta a fost verificat de către șeful unității, care și-a asumat răspunderea în momentul aplicării ștampilei pe ordinul de deplasare.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași a solicitat respingerea acțiunii, întrucât din ordinele de deplasare verificate, reiese că durata deplasării a fost de o singură zi, că s-a făcut la o singură instituție pentru rezolvarea unei probleme punctuale, ce nu a necesitat un timp atât de îndelungat, care să justifice acordarea diurnei prevăzute de art. 9 și 11 din H.G. nr. 1860/2006, în condițiile în care pe unele documente s-a aplicat o ștampilă dreptunghiulară, iar deplasarea s-a făcut întotdeauna cu autoturismul proprietate personală, a celui în cauză. 2. Hotărârea instanței de fond Curtea de Apel Iași, prin sentința nr. 95/2011 pronunțată în data de 7 martie 2011, a respins acțiunea formulată de reclamantul A.G., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, ca neîntemeiată.

3. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței Instanța a reținut că în mod justificat organul de control nu a recunoscut valoarea de document justificativ a ordinelor de serviciu, în baza cărora s-a plătit suma totală de 3.797 RON, cu titlu de diurnă, și că neregularitățile sunt suficiente pentru a se aprecia că intervalul orar, în cadrul căruia reclamantul a pretins că a „rezolvat problemele comunității”, nu se confirmă, în condiții de opozabilitate, a fi cel real, el nefiind altceva decât o transpunere a programului de lucru al instituțiilor publice. 4. Calea de atac formulată Împotriva acestei sentințe a declarat recursul reclamantul A.G., pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 din C. proc.

civ. 4.1. Recurentul consideră că aprecierile primei instanțe în ceea ce privește deplasările în interes de serviciu sunt nefondate. Deplasările s-au efectuat în interesul serviciului și au constat în următoarele: a fost delegat pentru depunerea documentației necesare obținerii de fonduri europene în realizarea proiectelor pentru modernizarea comunei, respectiv pentru edificarea de poduri și podețe, modernizare școli, etc.; a participat la diverse instruiri organizate la nivel de Prefectură; s-a deplasat la Instituția Prefectului, Comisia Județeană de Fond Funciar în calitate de președinte al Comisiei locale de fond funciar. 4.2.

În ceea ce privește referatul făcut pe verso documentului, acesta se rezumă doar la mențiunea că deplasarea s-a făcut în interes de serviciu, întrucât nu este loc suficient pentru a face și alte precizări detaliate cu privire la activitățile întreprinse pe întreaga durată a delegării, mai ales în cazul în care în aceeași zi s-a deplasat la mai multe unități. Instanța de fond nu a putut constata în mod direct și nemijlocit aspecte referitoare la persoana care a completat ordinul de serviciu. 4.3. S-a procedat în conformitate cu dispozițiile art. 46 din H.G. nr. 1860/2006, pe ordinele de serviciu existând viza și ștampila conducătorului unității, data și ora sosirii și a plecării. Organul de control nu poate face aprecieri sub aspectul duratei necesare rezolvării sarcinilor de serviciu și nu poate impune existența în cuprinsul ordinelor de deplasare a altor elemente în afara celor expres stipulate de art. 46 sus-menționat.

Durata delegării se calculează nu numai din perspectiva timpului de deplasare și de soluționare a problemelor, cât și din perspectiva unor factori obiectivi și subiectivi care au determinat întârzierea (incidente în trafic, timpul acordat așteptării la instituțiile respective). 4.4. Instanța de fond nu a apreciat corect probele administrate în cauză, deoarece în spețe similare, pentru salariații Primăriei comunei S., județul Iași, s-au dat soluții favorabile acestora și s-a anulat actul administrativ. II. Considerentele Înaltei Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată 1. Recursul este nefondat. 1.1. Deplasările și motivul acestora, pentru a fi dovedite, trebuie trecute în ordinele de deplasare, care cuprind rubrici în acest sens, fiind loc suficient pentru a se face mențiuni detaliate pentru întreaga durată a deplasării.

Nu este nevoie ca instanța de judecată să constate direct și nemijlocit aspecte referitoare la persoana care a completat ordinul de serviciu. La o primă vedere se observă că aceeași persoană a completat atât ora plecării, cât și ora sosirii de la instituția publică la care recurentul ar fi fost delegat. 1.2. Nu au fost solicitate alte elemente în afara celor stipulate expres de art. 46 din H.G. nr. 1860/2006, iar aprecierile legate de durata necesară rezolvării sarcinilor de serviciu s-a făcut în contextul completării necorespunzătoare a ordinelor de deplasare și a nedovedirii celor înscrise în cuprinsul acestora. 1.3. Jurisprudența în dreptul românesc nu este izvor de drept. Soluțiile favorabile obținute de alți salariați nu pot fi analizate în prezenta cauză, ordinele de deplasare sunt diferite, precum și situațiile analizate.

2. Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul A.G. împotriva sentinței civile nr. 95/2011 din data de 7 martie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2011.