ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 822/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea înregistrată sub nr. 649/45/2010 a Curții de Apel Iași, reclamanta R.E. a formulat contestație împotriva Deciziei emise de D.G.F.P. Iași din 31 august 2010 și a procesului-verbal de control din 23 iulie 2010 prin care i-a fost imputată suma de 1.447,46 RON din care 767 RON reprezentând cheltuieli diurnă și 680,46 RON majorări delegații efectuate în perioada 2007 - 2009. În motivarea cererii s-a arătat că nu s-a ținut seama, la emiterea actelor contestate, de datele înscrise în ordinele de deplasare.

2. Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 133/2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte contestația formulată, anulată în parte Decizia nr. 108 din 31 august 2010 în ceea ce privește suma de 728 RON reprezentând cheltuieli diurnă aferentă deplasărilor efectuate în interesul serviciului în perioada 2007 - 2009 și majorările aferente acestei sume. În motivarea soluției au fost indicate dispozițiile art. 9, 11, 18 și 46 din H.G. nr. 1860 din 21 decembrie 2006 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în alte localități și s-a precizat că din cuprinsul Ordinelor de deplasare anexate nr. 56/2007, nr. 63/2007 și nr. 87/2007 acestea nu respectă prevederile menționate pentru că durata deplasării a fost mai mică de 12 ore.

Pentru celelalte ordine de deplasare s-a constatat că au fost întocmite cu respectarea acestor prevederi, iar organul de control nu poate face aprecieri sub aspectul duratei necesare reclamantei rezolvării sarcinilor de serviciu și nici nu poate impune includerea unor elemente care nu sunt prevăzute de art. 46 din H.G. nr. 1860/2006, iar suma de 728 RON a fost încasată corect. Cât privește susținerea reclamantei potrivit căreia deplasările s-ar fi făcut la mai multe instituții în aceeași zi, Curtea a reținut că nu are relevanță, funcționarul public putând beneficia de o singură diurnă indiferent la câte instituții se deplasează și doar sub condiția ca durata deplasării să fie de minim 12 ore.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D.G.F.P. Iași și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza pe fond să se dispună respingerea acțiunii în întregime, cu mențiunea Deciziei nr. 108 din 31 august 2010 și a procesului-verbal de control din 23 iulie 2010 emise de recurentă. În motivele de recurs se arată că din ordinele de deplasare rezultă că durata deplasării a fost de o zi, iar deplasarea s-a făcut la o singură instituție cu o problemă punctată care nu a necesitat un timp atât de mare care să justifice acordarea diurnei în temeiul art. 9 și 11 din H.G. nr. 1860/2006.

Susținerile reclamantei potrivit cărora ar fi rezolvat mai multe probleme la mai multe instituții din Iași se consideră că nu pot fi primite pentru că această împrejurare nu rezultă din mențiunile din ordinele de deplasare, iar pe unele ordine de deplasare este aplicată o ștampilă dreptunghiulară sau pătrată care nu este a instituției la care s-a făcut deplasarea și o semnătură oarecare și au fost încălcate astfel dispozițiile art. 46 din H.G. nr. 1860/2006. Având în vedere reglementările legale și faptul că deplasările s-au făcut cu automobilul proprietate personală, pentru care s-au acordat cheltuielile de transport, pentru delegațiile de o singură zi durata deplasărilor nu poate depăși cele 12 ore care să justifice diurna pentru că deplasarea s-a făcut pentru unele sarcini punctuale.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. 4. Soluția instanței de fond După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Prin procesul-verbal de constatare din 23 iulie 2010 întocmit de D.G.F.P. Iași, în baza prevederilor O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, cu modificările ulterioare, s-a stabilit că în perioada 2007 - 2009 reclamanta R.E. a încasat venituri diurnă în sumă de 767 RON, iar majorările de întârziere sunt de 680,46 RON. Acest proces-verbal a fost contestat de recurentă, iar prin Decizia nr. 108 din 31 august 2010 a D.G.F.P.

Iași a fost respinsă contestația ca neîntemeiată cu motivarea că nu s-a făcut dovada că deplasarea a fost de 12 ore pentru a se putea beneficia de diurnă. Art. 9 din H.G.

nr. 1860/2006 prevede că "Persoana aflată în delegare sau detașare într-o localitate situată la o distanță mai mare de 5 km de localitatea în care își are locul permanent de muncă primește o indemnizație zilnică de delegare sau de detașare de 13 RON, indiferent de funcția pe care o îndeplinește și de autoritatea sau instituția publică în care își desfășoară activitatea", iar în art. 11 din același act normativ, se prevede că "Pentru delegarea cu o durată de o singură zi, precum și pentru ultima zi, în cazul delegării de mai multe zile, indemnizația se acordă numai dacă durata delegării este de cel puțin 12 ore". Pe ordinele de deplasare depuse la dosar apare mențiunea că sosirea la o instituție publică și plecarea s-a făcut la o anumită oră, mențiuni care sunt certificate printr-o semnătură și prin aplicarea ștampilei.

Nu pot fi reținute susținerile recurentei că pe o parte din aceste ordine de deplasare s-ar fi aplicat o ștampilă dreptunghiulară și o semnătură oarecare, cu încălcarea art. 46 din H.G. nr. 1860/2006. Potrivit art. 46 din H.G. nr. 1860/2006 "Persoana trimisă în delegare sau detașare este obligată să obțină pe ordinul de serviciu, de la unitatea la care se deplasează, viza și ștampila conducătorului unității sau înlocuitorului acestuia, indicând data și ora sosirii și a plecării". Din analiza acestor ordine pe care au fost aplicare ștampilele dreptunghiulare rezultă că și acestea aparțin instituțiilor publice unde recurenta s-a deplasat și dacă se aprecia că numai acestea ar fi nelegal întocmite, calculul trebuia efectuat numai în raport cu acestea și nu și cu cele care poartă sigiliul instituțiilor publice.

În condițiile în care persoanele însărcinate cu aplicarea ștampilelor și a semnăturilor din cadrul instituțiilor publice nu au contestat veridicitatea orelor înscrise în ordinele de deplasare, nu se poate reține încălcarea art. 46 din H.G. nr. 1860/2006. Nimic nu împiedica acele persoane, dacă orele erau indicate greșit, să procedeze la corectarea lor, dar niciunul din ordine nu conține vreo corectură. Referitor la durata deplasării, care a fost apreciată de organele de control mai mică de 12 ore cât prevede legea pentru acordarea diurnei, se constată că s-a avut în vedere numai data și ora sosirii și data și ora plecării de la instituțiile publice, or, pentru stabilirea duratei deplasării trebuie avut în vedere și faptul că deplasarea s-a făcut dintr-o comună aflată la o distanță de 100 km depărtare de municipiul Iași unde se află majoritatea instituțiilor unde s-a făcut deplasarea.

Pe ordinele de deplasare apare înscris pe verso ziua și ora plecării și ziua și ora sosirii, iar din calcule rezultă că durata totală a deplasării a fost de 12 ore și se putea beneficia de diurnă de către reclamantă. Mai mult, trebuie observat faptul că toate ordinele de deplasare ce o vizează pe reclamantă au fost semnate de conducătorul unității atunci când a fost întocmit, dar și în cazul în care s-a aprobat plata cheltuielilor de transport și a diurnei și a fost și avizat de controlul financiar preventiv. De altfel, se observă că recurenta nu se referă în motivele de recurs la soluția instanței de fond ci la susținerile reclamantei, dar arată că hotărârea este nelegală. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc.

civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Iași împotriva Sentinței civile nr. 133 din 11 aprilie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2012. Procesat de GGC - AA