ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 822/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 649/45/2010

a Curții de Apel Iași, reclamanta R.E. a formulat contestație împotriva

Deciziei emise de D.G.F.P. Iași din 31 august 2010 și a procesului-verbal de

control din 23 iulie 2010 prin care i-a fost imputată suma de 1.447,46 RON din

care 767 RON reprezentând cheltuieli diurnă și 680,46 RON majorări delegații

efectuate în perioada 2007 - 2009.

În motivarea cererii

s-a arătat că nu s-a ținut seama, la emiterea actelor contestate, de datele

înscrise în ordinele de deplasare.

de fond

Prin Sentința nr.

133/2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a

fost admisă în parte contestația formulată, anulată în parte Decizia nr. 108

din 31 august 2010 în ceea ce privește suma de 728 RON reprezentând cheltuieli

diurnă aferentă deplasărilor efectuate în interesul serviciului în perioada

2007 - 2009 și majorările aferente acestei sume.

În motivarea soluției

au fost indicate dispozițiile art. 9, 11, 18 și 46 din H.G. nr. 1860 din 21

decembrie 2006 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și

instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în alte localități și

s-a precizat că din cuprinsul Ordinelor de deplasare anexate nr. 56/2007, nr.

63/2007 și nr. 87/2007 acestea nu respectă prevederile menționate pentru că

durata deplasării a fost mai mică de 12 ore.

Pentru celelalte

ordine de deplasare s-a constatat că au fost întocmite cu respectarea acestor

prevederi, iar organul de control nu poate face aprecieri sub aspectul duratei

necesare reclamantei rezolvării sarcinilor de serviciu și nici nu poate impune

includerea unor elemente care nu sunt prevăzute de art. 46 din H.G. nr.

1860/2006, iar suma de 728 RON a fost încasată corect.

Cât privește

susținerea reclamantei potrivit căreia deplasările s-ar fi făcut la mai multe

instituții în aceeași zi, Curtea a reținut că nu are relevanță, funcționarul

public putând beneficia de o singură diurnă indiferent la câte instituții se

deplasează și doar sub condiția ca durata deplasării să fie de minim 12 ore.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs D.G.F.P. Iași și a solicitat admiterea recursului,

casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza pe fond să se dispună

respingerea acțiunii în întregime, cu mențiunea Deciziei nr. 108 din 31 august

2010 și a procesului-verbal de control din 23 iulie 2010 emise de recurentă.

În motivele de recurs

se arată că din ordinele de deplasare rezultă că durata deplasării a fost de o

zi, iar deplasarea s-a făcut la o singură instituție cu o problemă punctată

care nu a necesitat un timp atât de mare care să justifice acordarea diurnei în

temeiul art. 9 și 11 din H.G. nr. 1860/2006.

Susținerile

reclamantei potrivit cărora ar fi rezolvat mai multe probleme la mai multe

instituții din Iași se consideră că nu pot fi primite pentru că această

împrejurare nu rezultă din mențiunile din ordinele de deplasare, iar pe unele

ordine de deplasare este aplicată o ștampilă dreptunghiulară sau pătrată care

nu este a instituției la care s-a făcut deplasarea și o semnătură oarecare și

au fost încălcate astfel dispozițiile art. 46 din H.G. nr. 1860/2006.

Având în vedere

reglementările legale și faptul că deplasările s-au făcut cu automobilul

proprietate personală, pentru care s-au acordat cheltuielile de transport,

pentru delegațiile de o singură zi durata deplasărilor nu poate depăși cele 12

ore care să justifice diurna pentru că deplasarea s-a făcut pentru unele

sarcini punctuale.

În drept au fost

invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304

1

C.

proc. civ.

de fond

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Prin procesul-verbal

de constatare din 23 iulie 2010 întocmit de D.G.F.P. Iași, în baza prevederilor

O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, cu

modificările ulterioare, s-a stabilit că în perioada 2007 - 2009 reclamanta

R.E. a încasat venituri diurnă în sumă de 767 RON, iar majorările de întârziere

sunt de 680,46 RON.

Acest proces-verbal a

fost contestat de recurentă, iar prin Decizia nr. 108 din 31 august 2010 a

D.G.F.P. Iași a fost respinsă contestația ca neîntemeiată cu motivarea că nu

s-a făcut dovada că deplasarea a fost de 12 ore pentru a se putea beneficia de

diurnă.

Art. 9 din H.G. nr.

1860/2006 prevede că "Persoana aflată în delegare sau detașare într-o

localitate situată la o distanță mai mare de 5 km de localitatea în care își

are locul permanent de muncă primește o indemnizație zilnică de delegare sau de

detașare de 13 RON, indiferent de funcția pe care o îndeplinește și de

autoritatea sau instituția publică în care își desfășoară activitatea", iar

în art. 11 din același act normativ, se prevede că "Pentru delegarea cu o

durată de o singură zi, precum și pentru ultima zi, în cazul delegării de mai

multe zile, indemnizația se acordă numai dacă durata delegării este de cel

puțin 12 ore".

Pe ordinele de

deplasare depuse la dosar apare mențiunea că sosirea la o instituție publică și

plecarea s-a făcut la o anumită oră, mențiuni care sunt certificate printr-o

semnătură și prin aplicarea ștampilei.

Nu pot fi reținute

susținerile recurentei că pe o parte din aceste ordine de deplasare s-ar fi

aplicat o ștampilă dreptunghiulară și o semnătură oarecare, cu încălcarea art.

46 din H.G. nr. 1860/2006.

Potrivit art. 46 din

H.G. nr. 1860/2006 "Persoana trimisă în delegare sau detașare este

obligată să obțină pe ordinul de serviciu, de la unitatea la care se

deplasează, viza și ștampila conducătorului unității sau înlocuitorului

acestuia, indicând data și ora sosirii și a plecării".

Din analiza acestor

ordine pe care au fost aplicare ștampilele dreptunghiulare rezultă că și

acestea aparțin instituțiilor publice unde recurenta s-a deplasat și dacă se

aprecia că numai acestea ar fi nelegal întocmite, calculul trebuia efectuat

numai în raport cu acestea și nu și cu cele care poartă sigiliul instituțiilor

publice.

În condițiile în care

persoanele însărcinate cu aplicarea ștampilelor și a semnăturilor din cadrul

instituțiilor publice nu au contestat veridicitatea orelor înscrise în ordinele

de deplasare, nu se poate reține încălcarea art. 46 din H.G. nr. 1860/2006. Nimic

nu împiedica acele persoane, dacă orele erau indicate greșit, să procedeze la

corectarea lor, dar niciunul din ordine nu conține vreo corectură.

Referitor la durata

deplasării, care a fost apreciată de organele de control mai mică de 12 ore cât

prevede legea pentru acordarea diurnei, se constată că s-a avut în vedere numai

data și ora sosirii și data și ora plecării de la instituțiile publice, or,

pentru stabilirea duratei deplasării trebuie avut în vedere și faptul că

deplasarea s-a făcut dintr-o comună aflată la o distanță de 100 km depărtare de

municipiul Iași unde se află majoritatea instituțiilor unde s-a făcut

deplasarea.

Pe ordinele de

deplasare apare înscris pe verso ziua și ora plecării și ziua și ora sosirii,

iar din calcule rezultă că durata totală a deplasării a fost de 12 ore și se

putea beneficia de diurnă de către reclamantă.

Mai mult, trebuie

observat faptul că toate ordinele de deplasare ce o vizează pe reclamantă au

fost semnate de conducătorul unității atunci când a fost întocmit, dar și în

cazul în care s-a aprobat plata cheltuielilor de transport și a diurnei și a

fost și avizat de controlul financiar preventiv.

De altfel, se observă

că recurenta nu se referă în motivele de recurs la soluția instanței de fond ci

la susținerile reclamantei, dar arată că hotărârea este nelegală.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de D.G.F.P. Iași împotriva Sentinței civile nr. 133 din 11 aprilie

2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 februarie 2012.

Procesat de GGC - AA