ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1145/2011

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 178 din 24 noiembrie 2010, Tribunalul Vâlcea, în baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. și art. 109 C. pen., a fost condamnat inculpatul minor Z.N.G., la 12 ani închisoare. I-au fost aplicate dispozițiile art. 57 alin. (3) C. pen. În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. pen., a fost computată arestarea preventivă începând cu 29 iunie 2010 și menține arestarea.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unu cuțit, tip briceag, cu lama rabatabilă în lungime de 12 cm. În baza art. 113 alin. (1) și (3) C. pen., a obligat inculpatul să se prezinte regulat la tratament medical până la însănătoșire. În baza art. 14 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente Z.D., și Z.R., la 10.000 lei daune materiale și la 150.000 lei daune morale, față de părțile civile T.N. și T.M. S-a dispus plata taxei de expertiză medico-legală în cuantum de 337 lei conform facturilor cu seria INML 10 nr. 4917 din 12 noiembrie 2010 și seria INML 10 nr. 4991 din 17 noiembrie 2010 emise de Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici București din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente la 2500 lei cheltuieli judiciare față de stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele aspecte: Inculpatul și victima T.M.M., minori, aveau domiciliul în aceeași localitate. În ziua de 28 iunie 2010, inculpatul s-a întâlnit cu victima și alți prieteni, martorii V.G.A., M.N.D. și B.A. și au mers în satul N. din comuna T. pentru a se întâlni cu 2 fete care erau împreună cu martorii M.C., M.M. și F.A. După întâlnirea tuturor între inculpat și martorul M.N.D. a apărut un conflict generat de refuzul inculpatului de a restitui un inel de aur, care s-a aplanat rapid prin despărțirea grupului, fiecare din membrii acestuia îndreptându-se spre casa lui.

Victima T.M. a ajuns în stația de autobuz unde se mai aflau V.G.A., P.M.A. și P.B. La puțin timp în stația de autobuz a ajuns și inculpatul și fără să le spună ceva celor trei care au fost găsiți acolo, s-a îndreptat către P.B. pe care l-a lovit, intenționând inițial să îl lovească pe V.G.A., însă acesta reușind să fugă nu a fost prins de inculpat. Inculpatul s-a reîntors în stația de autobuz unde i-a găsit pe victimă și martorul M.A., cei doi cerându-i explicații față de gestul pe care îl făcuse față de V.G. Văzându-l iritat pe inculpat și pus pe scandal, victima și celălalt martor au părăsit stația de autobuz însă inculpatul a urmărit-o pe victimă pe care a prins-o și cu ajutorul unui briceag pe care îl avea asupra sa i-a secționat gâtul.

Moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe consecutive unei plăgi tăiate înțepate la nivelul gâtului, cu secțiune de arteră carotidă comună stângă și venă jugulară stângă. Deși în faza de urmărire penală s-a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice asupra inculpatului minor, s-a mai efectuat una și în faza de judecată , în condițiile art. 117 alin. (2) C. proc. pen., în condiții de internare. Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, întocmit la nivelul Institutului Național de Medicină Legală „Prof. Mina Minovici” București și avizat de Comisia de control , a concluzionat că inculpatul minor are „discernământul păstrat, suferind de tulburare de personalitate, de tip instabil-impulsiv, cu manifestări antisociale” recomandându-se a se lua și măsura de siguranță a obligării la tratament medical prevăzută de art. 113 C. pen.

La stabilirea daunelor materiale s-au avut în vedere depozițiile martorilor M.V. și M.C. din care rezultă că partea civilă T.N., tatăl victimei, a împrumutat bani de la M.C., în jur de 2000 lei, că monumentul funerar constând în două cruci au costat 7-800 lei, că s-a cheltuit cu transportul victimei la Spitalul Bălcești pentru autopsie 40-50 lei, că la înmormântare și la pomana organizată ulterior au participat circa 150-200 persoane.

Inculpatul a fost obligat și la 150.000 lei daune morale față de părțile civile, ce reprezintă pe lângă suferința psihică încercată de părinții și fratele inculpatului și veniturile de care au fost privați părinții victimei din partea acesteia dacă ar fi trăit, precum și ajutorul material și moral ce l-ar fi primit aceștia de la victimă având în vedere că aceasta era tânără, manifesta afecțiune față de părinți, îi ajuta în gospodărie la diferite treburi și presta chiar munci din care realiza venituri ce le aducea în gospodăria părinților. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul Z.N.G., care a criticat-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei. Instanța de apel a reținut să individualizarea pedepsei realizată de către prima instanță respectă criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, iar pentru aplicarea art. 74 C. pen.

nu sunt îndeplinite condițiile legale. În consecință, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 1/A din 6 ianuarie 2011 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul Z.N.G., invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9, 14 și 20 C. proc. pen., arătând că hotărârea nu este motivată, pedeapsa este greșit individualizată, putând fi reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante (atitudine sinceră, regret față de fapta săvârșită, inculpatul este cel care a anunțat serviciul de ambulanță) și, de asemenea, ar putea face în cauză aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen., întrucât acest text de lege se aplică tuturor celor care își recunosc vinovăția, în toate fazele procesuale. Recursul este neîntemeiat. Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și în conformitate cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. Susținerea apărării inculpatului, formulată în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 20 C. proc. pen., în sensul că art. 320 1 C. proc. pen. se aplică tuturor celor care își recunosc vinovăția, în toate fazele procesuale, nu este fondată. Dispozițiile invocate au fost introduse în Codul de procedură penală prin Legea nr. 202/2010, intrată în vigoare la 25 noiembrie 2010 (ulterior judecății prezentei cauze în primă instanță), și pentru aplicarea acestora, așa cum se arată expres în alin. (1) al art. 320 1 C. proc.

pen., este necesar ca recunoașterea faptei de către inculpat să fi avut loc, până la începerea cercetării judecătorești. În această situație judecata are loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În speță, întreaga cercetare judecătorească a fost efectuată în cadrul procedurii comune, cu readministrarea probatoriilor din faza urmăririi penale și administrarea de probe noi, iar inclusiv hotărârea a fost pronunțată anterior intrării în vigoare a modificărilor Codul de procedură penală, astfel că dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. nu-și găsesc aplicare. Nici critica formulată de inculpat în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen.

nu este fondată, Înalta Curte constatând că hotărârea instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, apelul declarat de inculpat fiind analizat atât asupra criticii acestuia privind individualizarea pedepsei, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen. Înalta Curte apreciază ca nefondat și motivul de casare referitor la individualizarea pedepsei (art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.). Inculpatului i s-a aplicat, într-adevăr, o pedeapsă orientată spre maxim (în condițiile art. 99 și art. 109 C. pen.), dar aceasta corespunde gradului ridicat de pericol social al faptei, naturii valorilor ocrotite de norma incriminatoare, precum și consecința acesteia (decesul victimei minore) și modalității de acțiune (inculpatul a secționat gâtul victimei cu un briceag).

În aceste condiții, lipsa antecedentelor penale și sinceritatea pe parcursul procesului nu pot contrabalansa gravitatea faptei și nu se constituie, automat, în circumstanțe atenuante, cu atât mai mult cu cât raportul de expertiză medico-legală psihiatrică evidențiază un temperament instabil-impulsiv, cu manifestări antisociale. Apreciind că în cauză s-a procedat la o individualizare justă a pedepsei și reținând și netemeinicia celorlalte critici formulate, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Conform art. 385 16 , art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce prevenția la zi pentru inculpat. În baza art. 192 alin. (2) C. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea avocatului ales, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.N.G. împotriva deciziei penale nr. 1A din 6 ianuarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 29 iunie 2010, la 23 martie 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2011.