ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1145/2011

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

178 din 24 noiembrie 2010, Tribunalul Vâlcea, în baza art. 174 alin. (1)

raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. și

art. 109 C. pen., a fost condamnat inculpatul minor Z.N.G., la 12 ani

închisoare.

I-au fost aplicate

dispozițiile art. 57 alin. (3) C. pen.

În baza art. 71 alin.

(1) și (2) C. pen., i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen. și art. 350 C. pen., a fost computată arestarea preventivă începând cu 29

iunie 2010 și menține arestarea.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unu cuțit, tip briceag, cu

lama rabatabilă în lungime de 12 cm.

În baza art. 113 alin.

(1) și (3) C. pen., a obligat inculpatul să se prezinte regulat la tratament

medical până la însănătoșire.

În baza art. 14 C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile

civilmente Z.D., și Z.R., la 10.000 lei daune materiale și la 150.000 lei daune

morale, față de părțile civile T.N. și T.M.

S-a dispus plata

taxei de expertiză medico-legală în cuantum de 337 lei conform facturilor cu

seria INML 10 nr. 4917 din 12 noiembrie 2010 și seria INML 10 nr. 4991 din 17

noiembrie 2010 emise de Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici

București din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 191 alin.

(1) și (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile

responsabile civilmente la 2500 lei cheltuieli judiciare față de stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele aspecte: Inculpatul și

victima T.M.M., minori, aveau domiciliul în aceeași localitate. În ziua de 28

iunie 2010, inculpatul s-a întâlnit cu victima și alți prieteni, martorii V.G.A.,

M.N.D. și B.A. și au mers în satul N. din comuna T. pentru a se întâlni cu 2

fete care erau împreună cu martorii M.C., M.M. și F.A. După întâlnirea tuturor între

inculpat și martorul M.N.D. a apărut un conflict generat de refuzul inculpatului

de a restitui un inel de aur, care s-a aplanat rapid prin despărțirea grupului,

fiecare din membrii acestuia îndreptându-se spre casa lui. Victima T.M. a ajuns

în stația de autobuz unde se mai aflau V.G.A., P.M.A. și P.B. La puțin timp în

stația de autobuz a ajuns și inculpatul și fără să le spună ceva celor trei

care au fost găsiți acolo, s-a îndreptat către P.B. pe care l-a lovit,

intenționând inițial să îl lovească pe V.G.A., însă acesta reușind să fugă nu a

fost prins de inculpat. Inculpatul s-a reîntors în stația de autobuz unde i-a găsit

pe victimă și martorul M.A., cei doi cerându-i explicații față de gestul pe

care îl făcuse față de V.G. Văzându-l iritat pe inculpat și pus pe scandal,

victima și celălalt martor au părăsit stația de autobuz însă inculpatul a urmărit-o

pe victimă pe care a prins-o și cu ajutorul unui briceag pe care îl avea asupra

sa i-a secționat gâtul.

Moartea victimei a fost

violentă și s-a datorat hemoragiei externe consecutive unei plăgi tăiate

înțepate la nivelul gâtului, cu secțiune de arteră carotidă comună stângă și

venă jugulară stângă.

Deși în faza de

urmărire penală s-a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice asupra

inculpatului minor, s-a mai efectuat una și în faza de judecată , în condițiile

art. 117 alin. (2) C. proc. pen., în condiții de internare. Raportul de

expertiză medico-legală psihiatrică, întocmit la nivelul Institutului Național

de Medicină Legală „Prof. Mina Minovici” București și avizat de Comisia de

control , a concluzionat că inculpatul minor are „discernământul păstrat,

suferind de tulburare de personalitate, de tip instabil-impulsiv, cu

manifestări antisociale” recomandându-se a se lua și măsura de siguranță a

obligării la tratament medical prevăzută de art. 113 C. pen.

La stabilirea daunelor

materiale s-au avut în vedere depozițiile martorilor M.V. și M.C. din care

rezultă că partea civilă T.N., tatăl victimei, a împrumutat bani de la M.C., în

jur de 2000 lei, că monumentul funerar constând în două cruci au costat 7-800

lei, că s-a cheltuit cu transportul victimei la Spitalul Bălcești pentru autopsie 40-50 lei, că la înmormântare și la pomana organizată

ulterior au participat circa 150-200 persoane.

Inculpatul a fost

obligat și la 150.000 lei daune morale față de părțile civile, ce reprezintă pe

lângă suferința psihică încercată de părinții și fratele inculpatului și veniturile

de care au fost privați părinții victimei din partea acesteia dacă ar fi trăit,

precum și ajutorul material și moral ce l-ar fi primit aceștia de la victimă

având în vedere că aceasta era tânără, manifesta afecțiune față de părinți, îi

ajuta în gospodărie la diferite treburi și presta chiar munci din care realiza

venituri ce le aducea în gospodăria părinților.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel inculpatul Z.N.G., care a criticat-o pentru

netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei.

Instanța de apel a

reținut să individualizarea pedepsei realizată de către prima instanță respectă

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere gradul ridicat de pericol

social al faptei, iar pentru aplicarea art. 74 C. pen. nu sunt îndeplinite

condițiile legale.

În consecință, Curtea

de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin

decizia penală nr. 1/A din 6 ianuarie 2011 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul Z.N.G., invocat cazurile

de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 9, 14 și 20 C. proc. pen.,

arătând că hotărârea nu este motivată, pedeapsa este greșit individualizată,

putând fi reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante (atitudine

sinceră, regret față de fapta săvârșită, inculpatul este cel care a anunțat

serviciul de ambulanță) și, de asemenea, ar putea face în cauză aplicarea art.

320

1

C. proc. pen., întrucât acest text de lege se aplică tuturor

celor care își recunosc vinovăția, în toate fazele procesuale.

Recursul este

neîntemeiat.

Înalta Curte,

analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de

recurent, cât și în conformitate cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Susținerea apărării

inculpatului, formulată în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 20 C. proc. pen., în sensul că art. 320

1

C. proc. pen. se

aplică tuturor celor care își recunosc vinovăția, în toate fazele procesuale,

nu este fondată.

Dispozițiile invocate

au fost introduse în Codul de procedură penală prin Legea nr. 202/2010, intrată

în vigoare la 25 noiembrie 2010 (ulterior judecății prezentei cauze în primă

instanță), și pentru aplicarea acestora, așa cum se arată expres în alin. (1)

al art. 320

1

C. proc. pen., este necesar ca recunoașterea faptei de

către inculpat să fi avut loc, până la începerea cercetării judecătorești. În

această situație judecata are loc numai în baza probelor administrate în faza

de urmărire penală.

În speță, întreaga

cercetare judecătorească a fost efectuată în cadrul procedurii comune, cu

readministrarea probatoriilor din faza urmăririi penale și administrarea de

probe noi, iar inclusiv hotărârea a fost pronunțată anterior intrării în

vigoare a modificărilor Codul de procedură penală, astfel că dispozițiile art.

320

1

C. proc. pen. nu-și găsesc aplicare.

Nici critica

formulată de inculpat în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen. nu este fondată, Înalta Curte constatând că hotărârea

instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, apelul

declarat de inculpat fiind analizat atât asupra criticii acestuia privind

individualizarea pedepsei, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin.

(2) C. proc. pen.

Înalta Curte

apreciază ca nefondat și motivul de casare referitor la individualizarea

pedepsei (art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.).

Inculpatului i s-a

aplicat, într-adevăr, o pedeapsă orientată spre maxim (în condițiile art. 99 și

art. 109 C. pen.), dar aceasta corespunde gradului ridicat de pericol social al

faptei, naturii valorilor ocrotite de norma incriminatoare, precum și

consecința acesteia (decesul victimei minore) și modalității de acțiune

(inculpatul a secționat gâtul victimei cu un briceag).

În aceste condiții,

lipsa antecedentelor penale și sinceritatea pe parcursul procesului nu pot

contrabalansa gravitatea faptei și nu se constituie, automat, în circumstanțe

atenuante, cu atât mai mult cu cât raportul de expertiză medico-legală

psihiatrică evidențiază un temperament instabil-impulsiv, cu manifestări

antisociale.

Apreciind că în cauză

s-a procedat la o individualizare justă a pedepsei și reținând și netemeinicia

celorlalte critici formulate, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpat.

Conform art. 385

16

,

art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce prevenția la zi pentru

inculpat.

În baza art. 192 alin.

(2) C. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat,

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea avocatului

ales, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.N.G. împotriva deciziei penale

nr. 1A din 6 ianuarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Deduce

din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 29 iunie 2010, la 23

martie 2011.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru

apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 23 martie 2011.