ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3302/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 15327 din 11 decembrie 2009 a Judecătoriei Sectorului 1 București a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței, declinându-se competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul Partidul Social Democrat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Afacerilor Externe, Autoritatea Electorală Permanentă, Biroul Electoral Central pentru Alegerea Președintelui României din Anul 2009 și Pentru Referendumul Național din 22 Noiembrie, respectiv Serviciul de Telecomunicații Speciale, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că potrivit prevederii art. 581 alin. (2) C. proc. civ., cererea de ordonanță președințială se introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului litigiului, fondul, în cauza de față, în speță suspendarea efectelor juridice ale unui act administrativ al unei autorități publice centrale, intrând în competența instanței de contencios administrativ. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, care prin sentința civilă nr. 68 din 6 ianuarie 2010 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

S-a constatat de asemenea ivit conflictul negativ de competență, cauza fiind înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

S-a reținut în soluționarea cauzei că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București reclamantul Partidul Social Democrat a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Afacerilor Externe, Autoritatea Electorală Permanentă, Biroul Electoral Central pentru Alegerea Președintelui României din Anul 2009 și Pentru Referendumul Național din 22 Noiembrie, respectiv Serviciul de Telecomunicații Speciale să se dispună pe calea ordonanței președințiale obligarea pârâților să păstreze și să prezerve probele relevante în instrumentarea contestației depuse de reclamant la Curtea Constituțională prin care a solicitat anularea alegerilor prezidențiale desfășurate în anul 2009. A apreciat instanța că cererea formulată este una de asigurare dovezi, iar potrivit art. 236 C. proc.

civ., o atare cerere se îndreaptă, înainte de judecată la judecătoria în circumscripția căreia se află martorul sau obiectul cercetării, iar în timpul judecății, la instanța care judecă pricina. Cum asupra cererii de anulare a rezultatului alegerii președintelui României se pronunță numai Curtea Constituțională, instanța competentă să judece cererea de ordonanță președințială asigurare dovezi este, în raport cu prevederea art. 1 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 1 București. Înalta Curte de Casație și Justiție este sesizată cu soluționarea unui conflict negativ de competență( în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ.), în condițiile art.21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant se circumscrie dispozițiilor art. 236-238 C. proc.

civ. In conformitate cu dispozițiile art. 236 alin. (1) C. proc. civ., cererea se va îndrepta, înainte de judecată, la judecătoria în circumscripția căreia se află martorul sau obiectul cercetării, iar în timpul judecății, la instanța care judecă pricina. Potrivit reglementărilor cuprinse în Legea nr. 304/2004 și art. 126 din Constituția României, Curtea Constituțională nu face parte din categoria instanțelor judecătorești. Curtea Constituțională, conform art. 142 din Constituția României, este garantul supremației Constituției, iar îndeplinirea atribuțiilor acesteia este subsumată prevederilor art. 146 din Constituție raportate la dispozițiile art. 11 din Legea nr. 47/1992, competențele acestei autorități de jurisdicție constituțională fiind strict și limitativ prevăzute de lege.

In cauza dedusă judecății nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004, astfel încât chiar dacă cererea reclamantului este formulată în contradictoriu cu autorități publice, obiectul pricinii nu îl reprezintă cenzurarea legalității unui act administrativ, ci păstrarea și prezervarea unor probe, enumerate în cererea introductivă, situație în care competența de soluționare aparține, în conformitate cu dispozițiile art. 1 pct. 1. C. proc. civ., judecătoriei care judecă în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe. Față de cele arătate anterior, în cauza de față competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe Partidul Social Democrat și pe Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Afacerilor Externe, Autoritatea Electorală Permanentă, Biroul Electoral pentru Alegerea Președintelui României din Anul 2009 și Pentru Referendumul Național din 22 Decembrie, respectiv Serviciul de Telecomunicații Speciale în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2010.