ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3302/2010

Asupra conflictului negativ de

competență de față

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 15327 din 11

decembrie 2009 a Judecătoriei Sectorului 1 București a fost admisă excepția

necompetenței materiale a instanței, declinându-se competența de soluționare a

cererii formulate de reclamantul Partidul Social Democrat în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Afacerilor Externe,

Autoritatea Electorală Permanentă, Biroul Electoral Central pentru Alegerea

Președintelui României din Anul 2009 și Pentru Referendumul Național din 22

Noiembrie, respectiv Serviciul de Telecomunicații Speciale, în favoarea Curții

de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut, în esență, că potrivit prevederii art. 581 alin. (2) C.

proc. civ., cererea de ordonanță președințială se introduce la instanța

competentă să se pronunțe asupra fondului litigiului, fondul, în cauza de față,

în speță suspendarea efectelor juridice ale unui act administrativ al unei

autorități publice centrale, intrând în competența instanței de contencios

administrativ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal,

care prin sentința civilă nr. 68 din 6 ianuarie 2010 a admis excepția

necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. S-a constatat de asemenea ivit

conflictul negativ de competență, cauza fiind înaintată Înaltei Curți de Casație

și Justiție pentru soluționarea acestuia.

S-a reținut în soluționarea cauzei că

prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București

reclamantul Partidul Social Democrat a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Afacerilor Externe,

Autoritatea Electorală Permanentă, Biroul Electoral Central pentru Alegerea

Președintelui României din Anul 2009 și Pentru Referendumul Național din 22

Noiembrie, respectiv Serviciul de Telecomunicații Speciale să se dispună pe

calea ordonanței președințiale obligarea pârâților să păstreze și să prezerve

probele relevante în instrumentarea contestației depuse de reclamant la Curtea

Constituțională prin care a solicitat anularea alegerilor prezidențiale desfășurate

în anul 2009.

A apreciat instanța că cererea

formulată este una de asigurare dovezi, iar potrivit art. 236 C. proc. civ., o

atare cerere se îndreaptă, înainte de judecată la judecătoria în circumscripția

căreia se află martorul sau obiectul cercetării, iar în timpul judecății, la

instanța care judecă pricina.

Cum asupra cererii de anulare a

rezultatului alegerii președintelui României se pronunță numai Curtea

Constituțională, instanța competentă să judece cererea de ordonanță

președințială asigurare dovezi este, în raport cu prevederea art. 1 alin. (1) C.

proc. civ., Judecătoria Sectorului 1 București.

Înalta Curte de Casație și Justiție

este sesizată cu soluționarea unui conflict negativ de competență( în sensul

art. 20 pct. 2 C. proc. civ.), în condițiile art.21 și art. 22 alin. (3) C.

proc. civ.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că soluționarea cererii de chemare în judecată

formulată de reclamant se circumscrie dispozițiilor art. 236-238 C. proc. civ.

In conformitate cu dispozițiile art. 236

alin. (1) C. proc. civ., cererea se va îndrepta, înainte de judecată, la

judecătoria

în circumscripția căreia se

află martorul sau obiectul cercetării, iar în timpul

judecății, la

instanța care judecă pricina.

Potrivit reglementărilor cuprinse în

Legea nr. 304/2004 și art. 126 din Constituția României, Curtea Constituțională

nu face parte din categoria instanțelor judecătorești.

Curtea Constituțională, conform art.

142 din Constituția României, este garantul supremației Constituției, iar

îndeplinirea atribuțiilor acesteia este subsumată prevederilor art. 146 din

Constituție raportate la dispozițiile art. 11 din Legea nr. 47/1992,

competențele acestei autorități de jurisdicție constituțională fiind strict și

limitativ prevăzute de lege.

In cauza dedusă judecății nu sunt

incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004, astfel încât chiar dacă cererea

reclamantului este formulată în contradictoriu cu autorități publice, obiectul

pricinii nu îl reprezintă cenzurarea legalității unui act administrativ, ci

păstrarea și prezervarea unor probe, enumerate în cererea introductivă,

situație în care competența de soluționare aparține, în conformitate cu

dispozițiile art. 1 pct. 1. C. proc. civ., judecătoriei care judecă în primă

instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în

competența altor instanțe.

Față de cele arătate anterior, în

cauza de față competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei

Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabilește competența de soluționare a

cauzei privind pe Partidul Social Democrat și pe Ministerul Administrației și

Internelor, Ministerul Afacerilor Externe, Autoritatea Electorală Permanentă, Biroul

Electoral pentru Alegerea Președintelui României din Anul 2009 și Pentru

Referendumul Național din 22 Decembrie, respectiv Serviciul de Telecomunicații

Speciale în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

22 iunie 2010.