ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1180/2011

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 3769 din 29 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a anulat ca netimbrată contestația în anulare formulată de către P.I. în nume propriu și în calitate de reprezentant al minorei A.I.P., împotriva deciziei nr. 3498 din 18 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. În motivarea acestei decizii, Înalta Curte a reținut că, deși contestatorii au fost citați cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 10 RON și timbru judiciar 0,3 RON, conform dovezii anexate la dosar, aceștia nu și-au îndeplinit această obligație legală.

Prin decizia civilă nr. 1853 din 14 aprilie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca tardivă contestația în anulare formulată de către P.I. în nume propriu și în calitate de reprezentant al minorei A.I.P., împotriva deciziei nr. 3769 din 29 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. Împotriva acestor decizii a formulat contestație în anulare P.I. În motivarea cererii, contestatorul a susținut că deciziile menționate nu au o bază legală, nu sunt motivate, sunt potrivnice legilor existente, că procedura de citare a părților nu a fost legal îndeplinită, criticând și modul de desfășurare al judecății cauzei.

Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, precum și argumentele contestatorului, constată că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă și o va respinge ca atare, pentru considerentele următoare. Înalta Curte constată că, în cauză, așa cum a afirmat și contestatorul în ședința publică, obiectul contestației îl reprezintă, în esență, decizia nr. 3769 din 29 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, decizie ce a făcut deja obiectul unei contestații în anulare, respinsă irevocabil prin decizia civilă nr. 1853 din 14 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Potrivit dispozițiilor art. 321 C. proc.

civ. „ Nu se poate face o nouă contestație pentru motive ce au existat la data celei dintâi”. Or, examinând cererile contestatorului, Înalta Curte constată că, în cadrul noii contestații, nu au fost invocate motive noi de nulitate a deciziei a cărei anulare se cere, iar, pe de altă parte, argumentele contestatorului privind aspecte pretins nevalorificate pe calea contestației anterioare nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 317 sau 318 C. proc. civ. De altfel, legea procedurală nici nu ar permite contestarea succesivă a unor decizii având ca obiect soluționarea unor contestații în anulare formulate, succesiv și repetat, în aceeași cauză, exercitarea căii extraordinare de atac de această manieră excedând scopului prevăzut de către legiuitor.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de către P.I. împotriva deciziei civile nr. 3769 din 29 octombrie 2008 și a deciziei civile nr. 1853 din 14 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2011.