ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7990/2011

Asupra cererii de față, constată următoarele: Prin cererea introdusă la Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 27 iunie 2011, petenta N.A.C., prin procurator I.M., a formulat cerere de completare a dispozitivului Deciziei nr. 4171 din 18 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în Dosarul nr. 22080/1/2005. În motivarea cererii, petenta a susținut că instanța s-a pronunțat fără drept asupra recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 2782 din 7 martie 2002, respingându-l; s-a pronunțat asupra inexistenței recursului declarat împotriva Încheierii din 13 noiembrie 2003, respingându-l; nu s-a pronunțat, deși avea obligația procedurală, asupra nulității recursului, tardiv declarat de N.D., la data de 28 mai 2002; nu s-a pronunțat, deși avea obligația procedurală, asupra nulității de ordine publică a Încheierii din 27 mai 2004, pronunțată de un complet nelegal constituit.

Cererea nu a fost motivată în drept. Examinând cererea formulată, prin raportare la dispozițiile legale relevante, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente: Prin Decizia civilă nr. 4171 din 18 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în Dosarul nr. 22080/1/2005, a fost respins recursul declarat de reclamanta N.A.C., prin procurator I.M., împotriva Încheierii de ședință din 27 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și împotriva Sentinței civile nr. 2782 din 7 martie 2002 a Judecătoriei sectorului 2 București. Pentru a adopta această soluție, instanța a reținut, în esență, că recursul exercitat în cauză vizează hotărâri irevocabile, nesusceptibile a fi reformate prin intermediul căii de atac exercitate, în condițiile încălcării principiilor ierarhiei și legalității căilor de atac.

În drept, potrivit art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond, după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.

Din interpretarea acestui text legal, rezultă că încuviințarea unei cereri de completare a unei hotărâri judecătorești este admisibilă exclusiv, atunci când instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind expresia consacrării dreptului de acces la un tribunal independent și imparțial, cu plenitudine de jurisdicție, care trebuie să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestit, prin efectul introducerii cererii de chemare în judecată (a se vedea, sub aspectul încălcării art. 6 parag.

1 din Convenție, cauza Rotaru împotriva României, Hotărârea din 29 martie 2000). În același sens, din întreaga reglementare a acestei proceduri, rezultă că este aplicabilă, în principiu, în cazul judecății în primă instanță, când instanța are a se pronunța asupra cererilor principale, accesorii, conexe sau incidentale cu care a fost învestită, precum și în cazul judecății în fond, după casarea cu reținere, respectiv după anularea sentinței în apel. Or, se poate observa, că petenta reproșează instanței de recurs, în absența oricăror argumente valide, fundamentate juridic, chiar faptul că s-a pronunțat, „fără drept”, asupra recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 2782 din 7 martie 2002 a Judecătoriei sectorului 2 București și asupra celui declarat împotriva Încheierii din 13 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ceea ce nu poate intra sub incidența procedurii reglementate de art. 281 2 C. proc.

civ. Tot astfel, nici faptul că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra nulității recursului, tardiv declarat de N.D., astfel cum pretinde petenta, și asupra nulității de ordine publică a Încheierii din 27 mai 2004 nu reprezintă temeiuri care să poată declanșa procedura reglementată de dispozițiile art. 281 2 C. proc. civ., câtă vreme instanța era învestită cu un recurs exercitat împotriva Încheierii de ședință din 27 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și a Sentinței civile nr. 2782 din 7 martie 2002 a Judecătoriei sectorului 2 București, irevocabilă, care a fost apreciat ca inadmisibil, prin prisma faptului că cele două hotărâri, în sens larg, erau irevocabile și, împotriva lor, nu putea fi exercitată calea de atac a recursului, conform principiilor ierarhiei și legalității căilor de atac.

Astfel, instanța apreciază că, în cadrul unui recurs inadmisibil, neregular introdus, nu poate fi analizată nicio excepție procesuală, fie ea chiar și de ordine publică. În acest sens, se reține că petenta N.A.C., prin intermediul cererii sale, întemeiate pe dispozițiile art. 281 2 C. proc. civ., invocă aspecte ce exced acestei proceduri, tinzând spre o veritabilă redeschidere a procedurii, fiind nemulțumită de o hotărâre irevocabilă, al cărui dispozitiv nu poate fi completat, întrucât instanța a analizat recursul în integralitatea sa, respingându-l ca inadmisibil. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 4171 din 18 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în Dosarul nr. 22080/1/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea formulată de reclamanta N.A.C., prin procurator I.M., privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 4171 din 18 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 noiembrie 2011.