ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 333/2011

Asupra recursului penal de față:

Analizând actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin încheierea de la 19 ianuarie 2011, pronunțată în Dosarul

nr. 16384/63/2008, Curtea de Apel Craiova, în baza art. 300

2

C.

proc. pen. raportat la art. 160

b

C. proc. pen., a menținut starea de

arest a inculpatului B.I.

Pentru a dispune această măsură,

instanța de fond a reținut că prin încheierea din 5 septembrie 2008, pronunțată

de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 15486/63/2008, s-a dispus arestarea preventivă

a inculpatului B.I., apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.

148 lit. a), b) și f) C. proc. pen., fiind indicii temeinice că inculpatul împreună

cu B.S. și alte persoane s-au constituit în grup infracțional organizat, în

scopul de a obține în mod direct sau indirect sume de bani de la bănci prin

manopere frauduloase și prin folosirea de adeverințe de venituri și copii ale

unor carnete de muncă fictive.

Reține instanța de fond că nu s-au

schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive,

existând în continuare indicii temeinice în sensul săvârșirii de către inculpați

a faptelor pentru care este cercetat și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii

mai mare de 4 ani.

Având în vedere natura și gravitatea

faptelor comise, amploarea activității infracționale, apreciază instanță că

dacă inculpatul s-ar afla în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea

publică.

Împotriva acestei încheieri, în

termen legal, a declarat recurs inculpatul Bălașea Ion, solicitând judecarea sa

în stare de libertate arătând că este singurul aflat în stare de arest în cauză

și nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia

încheierii recurate în raport de motivele de recurs invocate, cât și în

conformitate cu disp. art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate celelalte

aspecte, apreciază Înalta Curte că recursul declarat de inculpat nu este fondat,

urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Soluția dispusă de instanța de fond,

de menținere a stării de arest este legală și temeinică, în mod corect

apreciind că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive, nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a

inculpatului.

Astfel, în cauză sunt îndeplinite

disp. art. 143 C. proc. pen., existând la dosar probe din care rezultă

presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele reținute în sarcina sa.

Și condițiile prev. de art. 148 lit.

a), b) și f) C. proc. pen., sunt îndeplinite în cauză și impun în continuare menținerea

acestei măsuri preventive.

Natura faptelor comise, gravitatea deosebită

a acestora, concretizată prin numărul mare de persoane implicate în activitatea

infracțională, perioada relativ mare de timp în care s-a desfășurat,

activitatea infracțională ca și cuantumul mare al prejudiciului justifică

măsura dispusă de instanța de fond, nefiind posibil, în acest moment procesual,

a fi dispusă o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.

Nu în ultimul rând, reține Înalta

Curte că prin sentința penală nr. 292 din 16 iulie 2010, Tribunalul Dolj a

dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni

închisoare, cauza aflându-se în prezent pe rolul Curții de Apel Craiova pentru

soluționarea recursurilor declarate de inculpați, însă deși nu este definitivă

impune în continuare privarea de libertate a inculpatului fără ca în acest mod

să fie încălcată prezumția de nevinovăție și nici termenul rezonabil prev. de art.

5 paragraful 3 din C.E.D.O., inculpatul fiind arestat la data de 29 decembrie

2009.

De altfel, durata termenului rezonabil

este necesar a fi analizată în raport de complexitatea deosebită a cauzei,

toate considerentele invocate justificând soluția adoptată de Curtea de Apel Craiova.

Față de considerentele arătate,

Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva

încheierii din 19 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova, sectia penală și

pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 16384/63/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 ianuarie 2011.