ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2677/2011

Deliberând

asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul

cauzei a constatat următoarele:

I. Curtea

de Apel Timișoara, secția penală, prin încheierea de ședință nr. 1101.1/59/2010

din 1 iunie 2011 în cursul judecații in prima instanța – prealabil începerii cercetării

judecătorești - a dispus amânarea cauzei din motive de ordin procedural la data

de 22 iunie 2011, interval de timp in care a menținut arestarea preventiva a

inculpatului B.P. in conformitate cu dispozițiile art. 300

2

raportat

la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. [cu consecința implicita

a respingerii cererii in sens contrar formulata de inculpat privind revocarea

ori înlocuirea măsurii preventive amintite cu aceea a obligării de a nu părăsi

localitatea sau țara prevăzuta de art. 139 alin. (1) și (2) C. proc. pen.].

Dispunând

astfel, judecătorul cauzei a constatat ca prin rechizitoriul nr. 157/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, inculpatul B.P. - alături de

alți coinculpați - a fot trimis in judecata in stare de arest preventiv pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.; art.

291 C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 C. pen.; art. 286 C. pen. cu aplic. art.

41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.; art. 287 C. pen. cu aplic. art. 41-42

C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.; art. 292 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C.

pen. și art. 75 lit. a) C. pen.; art. 31 alin. (1) C. pen. rap la art. 248

1

cu aplic. art. 41-42 C. pen.; art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la art. 289 C. pen

și art. 41 - 42 C. pen.; art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 C.

pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen. ce se pretinde a fi fost

comise prin aceea că a întocmit în fals două dispoziții de restituire teren,

aparținând Primarului Municipiului Timișoara, precum și documentațiile

cadastrale anexe, care au fost prezentate spre intabulare, cu ajutorul unei

procuri judiciare deasemenea false întocmite în Ungaria, reușindu-se astfel

intabularea nelegala a terenurilor ce formau obiectul dispozițiilor de

restituire care au fost ulterior parțial înstrăinate, in ceea ce privește

acelea formând obiectul dispoziției de restituire cu nr. 2456 din 04 noiembrie

2005 [ in ceea ce privește înstrăinarea terenurilor formând obiectul

dispoziției de restituire false nr. 2447 din 04 noiembrie 2005 fapta fiind

descoperită în faza de tentativă].

In considerarea

învinuirilor amintite instanța a apreciat ca este justificata menținerea

arestării preventive si la momentul procesual sus-menționat in conformitate cu

dispozițiile art. 143, art. 148 alin. (1) lit. f) rap. la art. 300

2

raportat

la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. si art. 5 paragraf 1

lit. c) din CEDO.

Persistenta

pericolului concret pentru ordinea publică prin lăsarea in libertate a

inculpatului a fost justificată de instanța cu referire la natura și gravitatea

faptelor imputate (asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, fals material în

înscrisuri oficiale, uz de fals, falsificarea de instrumente oficiale,

folosirea de instrumente oficiale false, fals în declarații, participație

improprie la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit

de grave, participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals

intelectual), numărul mare de persoane implicate în activitatea ilicită

reținută actul de sesizare, nivelul prejudiciului (care a atras și încadrarea

juridică a faptei de înșelăciune), rezonanța socială pe care o are comiterea

unui număr mare de infracțiuni de către un număr mare de persoane.

În

privința termenului rezonabil al duratei arestării preventive, aceeași instanța

a avut in vedere complexitatea cauzei (numărul mare al persoanelor trimise în

judecată și al faptelor imputate), comportamentul procesual al părților (la

termenul de judecată din 10 ianuarie 2011 s-a formulat o cerere de recuzare a

președintelui completului de judecată, unul din cele două motive invocate fiind

anterior analizat cu ocazia soluționării cererii de abținere a aceluiași

judecător, deja respinsă la momentul formulării cererii de recuzare) la

termenul de judecată din 06 aprilie 2011, unul dintre inculpați a solicitat

judecarea sa după procedura prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.,

iar soluționarea cauzei a suferit amânarea pentru ca și inculpatul cetățean

maghiar să poată comunica instanței, după consultarea cu apărătorul din oficiu

prin interpret, dacă înțelege să se prevaleze și el de dispozițiile amintite;

la termenul de judecată din 01 iunie 2011 au lipsit din motive medicale

inculpatul S.I. și apărătorul ales al inculpatului, K.F.), precum și miza

procesului (pedepsele prevăzute de lege pentru faptele de care sunt acuzați

inculpații fiind mari).

In

contextul procesual si procedural sus-menționat s-a concluzionat că lăsarea

inculpatului în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor

imputate prin actul de sesizare a instanței atât de către inculpați, cât și de

către alte persoane ce ar percepe lăsarea în libertate a făptuitorilor ca pe o

lipsă de reacție corespunzătoare a autorităților, apreciindu-se astfel ca

neîntemeiata cererile inculpatului privind revocarea măsurii preventive

amintite or înlocuirea acesteia cu aceea a obligării de a nu părăsi tara sau

localitatea prevăzute de art. 160

b

alin. (2) si art. 136 C. proc.

pen.

In acest

sens s-a avut in vedere si faptul că inculpatul B.P. a fost adus în fața

autorităților judiciare române în urma executării de către autoritățile

maghiare a unui mandat european de arestare emis în acest sens, cercetarea

judecătorească nu a început astfel încât punerea inculpatului în libertate ar

împiedica soluționarea cu celeritate in condiții legale a cauzei penale.

2.

Recursul în termen legal împotriva încheierii amintite, declarat de inculpatul

B.P. este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit

dispozițiilor art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc.

pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este

datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării

preventive, dispunând, prin încheiere motivată, fie revocarea arestării

preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă instanța

constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au

determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice

privarea de libertate [alin. (3)], fie menținerea arestării preventive, când

constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de

libertate [alin. (2)].

În speță,

din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală rezultă indicii

temeinice ce justifică bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit

infracțiunile referitor la care a fost dispusa trimiterea sa in judecata prin

rechizitoriu prin aceea ca a întocmit în fals două dispoziții de restituire

teren, aparținând Primarului Municipiului Timișoara, precum și documentațiile

cadastrale anexe, care au fost prezentate spre intabulare, cu ajutorul unei

procuri judiciare deasemenea false întocmite în Ungaria, reușindu-se astfel

intabularea nelegala a terenurilor ce formau obiectul dispozițiilor de

restituire care au fost ulterior parțial înstrăinate, in ceea ce privește

acelea formând obiectul dispoziției de restituire cu nr. 2456 din 04 noiembrie

2005 [ in ceea ce privește înstrăinarea terenurilor formând obiectul

dispoziției de restituire false nr. 2447 din 04 noiembrie 2005 fapta fiind

descoperită în faza de tentativă].

Pericolul

social concret pentru ordinea publică pe care l-ar crea lăsarea în stare de

libertate a inculpatului rezultă din natura și gravitatea faptelor imputate

(asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, fals material în înscrisuri

oficiale, uz de fals, falsificarea de instrumente oficiale, folosirea de

instrumente oficiale false, fals în declarații, participație improprie la

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave,

participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual), numărul

mare de persoane implicate în activitatea ilicită reținută actul de sesizare

(inclusiv al inculpaților), nivelul prejudiciului (care a atras și încadrarea

juridică a faptei de înșelăciune), rezonanța socială pe care o are comiterea

unui număr mare de infracțiuni de către un număr mare de persoane.

Așadar temeiurile

care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.

Termenul

rezonabil al duratei arestării preventive nu este depășit in cauza - astfel cum

in mod corect a apreciat Curtea - avându-se in vedere miza procesului și

complexitatea cauzei(numărul mare al persoanelor trimise în judecată și al

faptelor imputate), comportamentul procesual al părților (la termenul de

judecată din 10 ianuarie 2011 s-a formulat o cerere de recuzare a președintelui

completului de judecată, unul din cele două motive invocate fiind anterior

analizat cu ocazia soluționării cererii de abținere a aceluiași judecător, deja

respinsă la momentul formulării cererii de recuzare) la termenul de judecată

din 06 aprilie 2011, unul dintre inculpați a solicitat judecarea sa după

procedura prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., iar soluționarea

cauzei a suferit amânarea la termenul din 01 iunie 2011 pentru ca și inculpatul

cetățean maghiar să poată comunica instanței, după consultarea cu apărătorul

din oficiu prin interpret, dacă înțelege să se prevaleze și el de dispozițiile

amintite, precum si împrejurarea ca la același termen de judecata au lipsit din

motive medicale inculpatul S.I. și apărătorul ales al inculpatului K.F.).

Din lucrările

dosarului rezulta de asemenea că inculpatul B.P. a fost adus în fața

autorităților judiciare române în urma executării de către autoritățile

maghiare a unui mandat european de arestare emis în acest sens.

Ca atare încheierea

atacata este legala si temeinica, iar reformarea sa nu se justifica.

Conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P.

împotriva

încheierii din 01 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală,

pronunțată în dosarul nr. 1101.1/59/2010.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul

pentru interpretul de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 06 iulie 2011.