ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1730/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 187 din 20 iulie 2000, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis acțiunea reclamantei SC P.III SRL București formulată împotriva pârâtei SC N.I. SRL București, și în consecință a obligat pârâta să plătească reclamantei sumele de: 102.599.007 ROL reprezentând preț produse tipografice, 60.328.212 ROL - penalități de întârziere la plata prețului și 6.658.544 ROL - cheltuieli de arbitrare. Împotriva acestei sentințe, SC N.I. SRL București a formulat acțiune în anulare, cauza fiind declinată în temeiul dispozițiilor art. 365 C. proc.

civ. în favoarea Curții de Apel București, secția comercială, prin Sentința civilă nr. 8415 din 15 decembrie 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Prin Încheierea de ședință din 18 septembrie 2001, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea plângerii penale formulată împotriva numitului B.E. Prin rezoluția din data de 25 mai 2010, din oficiu, s-a acordat termen la data de 7 septembrie 2010 pentru a se verifica subzistența motivelor vizând măsura suspendării cauzei, petenta SC N.I.

SRL fiind citată la mai multe termene, consecutiv, respectiv 5 octombrie 2010, 9 noiembrie 2010 și 7 decembrie 2010, cu mențiunea de a depune relații concrete privind modul de soluționare a plângerii penale formulată împotriva numitului B.E., sub sancțiunea dispozițiilor art. 155 1 C. proc. civ. La termenul de judecată din data de 7 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, în baza art. 155 1 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei pentru că SC N.I. SRL București nu s-a conformat dispozițiilor stabilite prin Încheierea de ședință de la 9 noiembrie 2010. Împotriva acestei încheieri, SC N.I. SRL București a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului. În motivarea recursului, se susține că printr-o greșită aplicare a legii, instanța a dispus suspendarea art. 155 1 C. proc. civ., în loc de art. 244 pct. 2 din același cod. Astfel, recurenta arată că s-a conformat dispoziției instanței pentru termenul din data de 7 septembrie 2010, la dosarul cauzei fiind depuse mai multe înscrisuri, ce se regăsesc la și care denotă faptul că și-a îndeplinit obligațiile dispuse de instanță. La termenul de judecată din 5 octombrie 2010 instanța i-a pus în vedere, în plus față de demersurile dovedite prin înscrisuri, să facă dovada stadiului soluționării plângerii penale. În acest sens, recurenta arată că a emis o adresă către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București pentru a i se comunica relații privind stadiul soluționării plângerii penale, îndeplinind și de această dată obligațiile dispuse de instanță.

Motivat de faptul că nu a primit niciun răspuns la această adresă, la termenul din 9 noiembrie 2010 a solicitat instanței să emită o adresă în vederea comunicării relațiilor necesare soluționării cauzei, însă la termenul din 7 decembrie 2010, instanța a suspendat cauza, în temeiul dispozițiilor art. 155 1 C. proc. civ. Se apreciază de către recurentă că, această soluție este netemeinică și nelegală, întrucât în cauză a fost făcută dovada că cercetarea penală a continuat, prin înscrisurile de la dosar, motiv pentru care instanța ar fi trebuit să țină seama de demersurile sale pertinente și legale, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 155 1 C. proc. civ. Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte, constată că măsura suspendării dispusă este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 1551 C. proc.

civ., pentru motivele care urmează a fi relevate. Astfel, suspendarea cursului judecății în temeiul dispozițiilor art. 155 1 C. proc. civ. poate interveni numai în cazul în care instanța constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege sau stabilite în cursul judecății. Conform acestui text legal, instanța va opri cursul judecății numai dacă neîndeplinirea obligațiilor de către reclamantă afectează desfășurarea normală a procesului. În cauză, se constată că instanța de fond în mod greșit a dispus măsura suspendării cauzei în baza art. 155 1 C. proc. civ., având în vedere că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că reclamanta SC N.I.

SRL București s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul de a depune relații concrete cu privire la stadiul soluționării plângerii penale formulată împotriva numitului B.E:, astfel că nu i se poate imputa reclamantei starea de pasivitate și neîndeplinirea obligației impuse. Se observă că reclamanta a stăruit în îndeplinirea obligațiilor, având în vedere că la termenul de judecată din data de 5 octombrie 2010, au fost depuse la dosar înscrisuri ce au legătura cu plângerea penală formulată împotriva numitului B.E.. La termenul de judecată din data de 9 noiembrie 2010, reclamanta a depus la dosar o copie a Adresei nr. 457 din 15 octombrie 2010 emisă către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București din care rezultă faptul că s-a dispus redeschiderea urmăririi penale privind pe numitul B.E.

și trimiterea cauzei la Secția 1 Poliție în vederea completării probatoriului, instanța acordând un nou termen de judecată la data de 7 decembrie 2010 pentru ca reclamanta să facă demersuri și să depună înscrisuri concrete cu privire la stadiul soluționării plângerii penale, dată la care pricina a fost suspendată. Așadar, se constată că, prin Adresa nr. 457 din 15 octombrie 2010 emisă către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București, reclamanta a făcut demersurile necesare în vederea aflării stadiului soluționării plângerii penale formulată împotriva numitului B.E., iar faptul că Parchetul nu a răspuns solicitării reclamantei nu constituie un motiv care să-i fie imputabil reclamantei, astfel că nu poate fi reținută culpa acesteia.

În concluzie, instanța de apel în mod eronat a dispus că se impune măsura suspendării pricinii în baza dispozițiilor art. 155 1 C. proc. civ., având în vedere că recurenta-reclamantă SC N.I. SRL București s-a conformat măsurilor dispuse de instanță, motiv pentru care pricina va fi trimisă aceleiași instanțe în vederea pronunțării asupra incidenței în speță a dispozițiilor art. 244 C. proc. civ. Distinct de aceste considerente, se constată că instanța de apel nu a dat eficiență dispozițiilor art. 720 6 C. proc. civ. potrivit cărora litigiile în materie comerciale se judecă într-un termen rezonabil, instanța fiind obligată să asigure realizarea drepturilor și obligațiilor procesuale ale părților, precum și desfășurarea cu celeritate a procesului.

Din acest punct de vedere, se constată că măsura suspendării judecății pricinii a fost dispusă în anul 2001, ceea ce este de natură să constituie o încălcare a art. 6 din paragraful I din Convenția Europeană. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de SC N.I. SRL București, va casa Încheierea de ședință din data de 7 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, cauza urmând a fi trimisă aceleiași instanțe, în vederea continuării judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de SC N.I. SRL București împotriva Încheierii din 7 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Casează încheierea atacată, și trimite cauza pentru continuarea judecății la Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2011.