ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1730/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 187 din 20 iulie 2000,

Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și

Industrie a României a admis acțiunea reclamantei SC P.III SRL București

formulată împotriva pârâtei SC N.I. SRL București, și în consecință a obligat

pârâta să plătească reclamantei sumele de: 102.599.007 ROL reprezentând preț

produse tipografice, 60.328.212 ROL - penalități de întârziere la plata

prețului și 6.658.544 ROL - cheltuieli de arbitrare.

Împotriva acestei

sentințe, SC N.I. SRL București a formulat acțiune în anulare, cauza fiind

declinată în temeiul dispozițiilor art. 365 C. proc. civ. în favoarea Curții de

Apel București, secția comercială, prin Sentința civilă nr. 8415 din 15

decembrie 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Prin Încheierea de

ședință din 18 septembrie 2001, Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 2 C. proc. civ., a suspendat

judecarea cauzei până la soluționarea plângerii penale formulată împotriva

numitului B.E.

Prin rezoluția din

data de 25 mai 2010, din oficiu, s-a acordat termen la data de 7 septembrie

2010 pentru a se verifica subzistența motivelor vizând măsura suspendării

cauzei, petenta SC N.I. SRL fiind citată la mai multe termene, consecutiv,

respectiv 5 octombrie 2010, 9 noiembrie 2010 și 7 decembrie 2010, cu mențiunea

de a depune relații concrete privind modul de soluționare a plângerii penale

formulată împotriva numitului B.E., sub sancțiunea dispozițiilor art. 155

1

C. proc. civ.

La termenul de

judecată din data de 7 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, în baza art. 155

1

C. proc. civ., a suspendat judecarea

cauzei pentru că SC N.I. SRL București nu s-a conformat dispozițiilor stabilite

prin Încheierea de ședință de la 9 noiembrie 2010.

Împotriva acestei

încheieri, SC N.I. SRL București a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului.

În motivarea

recursului, se susține că printr-o greșită aplicare a legii, instanța a dispus

suspendarea art. 155

1

C. proc. civ., în loc de art. 244 pct. 2 din

același cod.

Astfel, recurenta

arată că s-a conformat dispoziției instanței pentru termenul din data de 7

septembrie 2010, la dosarul cauzei fiind depuse mai multe înscrisuri, ce se

regăsesc la și care denotă faptul că și-a îndeplinit obligațiile dispuse de

instanță. La termenul de judecată din 5 octombrie 2010 instanța i-a pus în

vedere, în plus față de demersurile dovedite prin înscrisuri, să facă dovada

stadiului soluționării plângerii penale.

În acest sens,

recurenta arată că a emis o adresă către Parchetul de pe lângă Judecătoria

Sector 1 București pentru a i se comunica relații privind stadiul soluționării

plângerii penale, îndeplinind și de această dată obligațiile dispuse de

instanță. Motivat de faptul că nu a primit niciun răspuns la această adresă, la

termenul din 9 noiembrie 2010 a solicitat instanței să emită o adresă în

vederea comunicării relațiilor necesare soluționării cauzei, însă la termenul

din 7 decembrie 2010, instanța a suspendat cauza, în temeiul dispozițiilor art.

155

1

C. proc. civ.

Se apreciază de către

recurentă că, această soluție este netemeinică și nelegală, întrucât în cauză a

fost făcută dovada că cercetarea penală a continuat, prin înscrisurile de la dosar,

motiv pentru care instanța ar fi trebuit să țină seama de demersurile sale

pertinente și legale, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 155

1

C. proc. civ.

Analizând încheierea

atacată prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte, constată că măsura

suspendării dispusă este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor

art. 1551 C. proc. civ., pentru motivele care urmează a fi relevate.

Astfel, suspendarea

cursului judecății în temeiul dispozițiilor art. 155

1

C. proc. civ.

poate interveni numai în cazul în care instanța constată că desfășurarea

normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin

neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege sau stabilite în cursul

judecății.

Conform acestui text

legal, instanța va opri cursul judecății numai dacă neîndeplinirea obligațiilor

de către reclamantă afectează desfășurarea normală a procesului.

În cauză, se constată

că instanța de fond în mod greșit a dispus măsura suspendării cauzei în baza art.

155

1

C. proc. civ., având în vedere că din înscrisurile aflate la

dosarul cauzei rezultă că reclamanta SC N.I. SRL București s-a conformat

dispozițiilor instanței, în sensul de a depune relații concrete cu privire la

stadiul soluționării plângerii penale formulată împotriva numitului B.E:,

astfel că nu i se poate imputa reclamantei starea de pasivitate și

neîndeplinirea obligației impuse.

Se observă că

reclamanta a stăruit în îndeplinirea obligațiilor, având în vedere că la

termenul de judecată din data de 5 octombrie 2010, au fost depuse la dosar

înscrisuri ce au legătura cu plângerea penală formulată împotriva numitului B.E..

La termenul de judecată din data de 9 noiembrie 2010, reclamanta a depus la

dosar o copie a Adresei nr. 457 din 15 octombrie 2010 emisă către Parchetul de

pe lângă Judecătoria Sector 1 București din care rezultă faptul că s-a dispus

redeschiderea urmăririi penale privind pe numitul B.E. și trimiterea cauzei la

Secția 1 Poliție în vederea completării probatoriului, instanța acordând un nou

termen de judecată la data de 7 decembrie 2010 pentru ca reclamanta să facă

demersuri și să depună înscrisuri concrete cu privire la stadiul soluționării

plângerii penale, dată la care pricina a fost suspendată.

Așadar, se constată

că, prin Adresa nr. 457 din 15 octombrie 2010 emisă către Parchetul de pe lângă

Judecătoria Sector 1 București, reclamanta a făcut demersurile necesare în

vederea aflării stadiului soluționării plângerii penale formulată împotriva

numitului B.E., iar faptul că Parchetul nu a răspuns solicitării reclamantei nu

constituie un motiv care să-i fie imputabil reclamantei, astfel că nu poate fi

reținută culpa acesteia.

În concluzie,

instanța de apel în mod eronat a dispus că se impune măsura suspendării

pricinii în baza dispozițiilor art. 155

1

C. proc. civ., având în

vedere că recurenta-reclamantă SC N.I. SRL București s-a conformat măsurilor

dispuse de instanță, motiv pentru care pricina va fi trimisă aceleiași instanțe

în vederea pronunțării asupra incidenței în speță a dispozițiilor art. 244 C.

proc. civ.

Distinct de aceste

considerente, se constată că instanța de apel nu a dat eficiență dispozițiilor art.

720

6

C. proc. civ. potrivit cărora litigiile în materie comerciale

se judecă într-un termen rezonabil, instanța fiind obligată să asigure

realizarea drepturilor și obligațiilor procesuale ale părților, precum și

desfășurarea cu celeritate a procesului. Din acest punct de vedere, se constată

că măsura suspendării judecății pricinii a fost dispusă în anul 2001, ceea ce

este de natură să constituie o încălcare a art. 6 din paragraful I din

Convenția Europeană.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte va admite recursul declarat de SC N.I. SRL București, va casa

Încheierea de ședință din data de 7 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția

a VI-a comercială, cauza urmând a fi trimisă aceleiași instanțe, în vederea

continuării judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de SC N.I. SRL București împotriva Încheierii din 7 decembrie 2010 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Casează încheierea

atacată, și trimite cauza pentru continuarea judecății la Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 mai 2011.