ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1409/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții C.S.M., H.D., M.L., G.D., B.A. și N.Ș. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Procurorul Șef al D.N.A., suspendarea executării deciziei nr. 207 din 07 iulie 2009. În motivarea cererii reclamanții au arătat că, prin actul atacat s-a dispus suspendarea deciziei nr. 84 din 09 martie 2009 prin care se acordase sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%. Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând prevederile O.U.G. nr. 75/2008.

A fost invocată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților C.S.M., H.D. și M.L., întrucât aceștia au calitatea de procurori. Prin sentința civilă nr. 3341 din 20 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților C.S.M., H.D. și M.L. A admis cererea formulată de reclamanții B.A. și N.Ș., în contradictoriu cu pârâtul Procurorul Șef al D.N.A. și a suspendat decizia nr. 207 din 07 iulie 2009, până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în ceea ce îi privește pe primii trei reclamanți, aceștia au calitatea de procurori, iar actul atacat nu se referă la această categorie profesională ci la salarizarea personalului auxiliar de specialitate și personalului conex din cadrul D.N.A.

Referitor la cererea de suspendare Curtea de Apel București a constatat că pentru suspendarea executării actului administrativ trebuie îndeplinite cele două condiții cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și anume cazul bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente. A mai reținut prima instanță că o astfel de cerere de suspendare poate fi formulată de orice persoană vătămată prin actul administrativ, iar suspendarea se dispune în raport de un element obiectiv (cazul bine justificat) și de un element subiectiv (paguba iminentă). În speță, s-a constatat că ambele condiții necesare pentru suspendarea actului atacat sunt îndeplinite. S-a reținut că în motivarea actului, a cărui suspendare se solicită, s-au invocat dispozițiile O.U.G.

nr. 71/2009, însă dispozițiile acestei ordonanțe nu pot fi interpretate în sensul că s-ar referi la suspendarea plății unor drepturi viitoare, ci, prin această ordonanță s-a reglementat procedura de plată a unor drepturi restante, stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, neconținând nici o prevedere cu privire la modul de efectuare a plăților curente, această situație putând fi considerată un caz bine justificat, în accepțiunea Legii nr. 554/2004. În ceea ce privește paguba iminentă s-a apreciat că actul atacat are consecințe patrimoniale negative asupra reclamanților, producându-le lună de lună o diminuare a drepturilor salariale. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții C.S.M., H.D., M.L., G.D.

și pârâta D.N.A. prin Procurorul Șef al D.N.A. Prin cererea de recurs recurenta G.D. susține nelegalitatea și netemeinicia sentinței recurate arătând că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii sale privind suspendarea executării deciziei nr. 207/2009. Recurenții C.S.M., H.D., M.L., aduc critici sentinței recurate în ceea ce privește greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale active. Se arată că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății și a respins acțiunea întrucât, deși nu au indicat în cuprinsul acțiunii și Ordinului nr. 206/2009, corespunzător deciziei procurorului șef ce privea salarizarea procurorilor din cadrul D.N.A., era evident din cuprinsul acțiunii că se solicita inclusiv suspendarea acestui ordin, manifestarea de voință fiind fără echivoc în acest sens.

În cererea de recurs se aduc argumente în ceea ce privește suspendarea executării atât a deciziei nr. 207/2009 cât și a Ordinului nr. 206/2009, arătându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la existența cazului bine justificat și iminenta producerii unei pagube. Recurenta D.N.A., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., aduce, în esență, critici sentinței recurate în sensul că în mod greșit s-a apreciat în lipsa unor dovezi concrete că există împrejurări de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității actului. De asemenea, în opinia acestei recurente în mod greșit au fost interpretate dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009 care a prevăzut suspendarea plății drepturilor restante.

În baza acestui act normativ a fost emisă decizia nr. 207 din 7 iulie 2009 prin care s-a dispus ca, începând cu 1 iunie 2009, să se suspende aplicarea deciziei nr. 84 din 9 martie 2009 a Procurorului Șef al D.N.A. prin care s-a acordat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% personalului auxiliar de specialitate și personalului conex acestuia din cadrul D.N.A. Se conchide arătându-se că Ordinul nr. 206 din 7 iulie 2009 și decizia nr. 207 din 7 iulie 2009 prin care s-a dispus ca începând cu 1 iunie să se suspende aplicarea Ordinului nr. 83 din 9 martie 2009 și a deciziei nr. 84 din 9 martie 2009 de acordare a sporului de 50% menționat au fost emise în deplină legalitate, avându-se în vedere O.U.G.

nr. 71/2009, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Înalta Curte de Casație și Justiție analizând recursurile în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente cât și de prevederile art. 304 1 din C. proc. civ. apreciază că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente ce urmează a fi expuse. Critica care vizează nesoluționarea acțiunii în ceea ce o privește pe reclamanta G.D. este fondată întrucât, așa cum se constată din dispozitivul sentinței recurate, instanța de fond nu s-a pronunțat și asupra cererii de suspendare formulată de această recurentă-reclamantă care figurează ca parte reclamantă în cererea de chemare în judecată, fapt care conduce la nelegalitatea hotărârii pronunțate.

Critica referitoare la greșita soluționare a excepției privind calitatea procesuală activă a unor reclamanți este fondată. Este adevărat că recurenții-reclamanți C.S.M., H.D., M.L. nu au indicat expres Ordinul nr. 206/2009 emis de Procurorul Șef al D.N.A. prin care începând cu 1 iunie 2009 s-a dispus suspendarea acordării sporului de 50% procurorilor din cadrul D.N.A., însă din cuprinsul acțiunii este evidentă manifestarea de voință a acestor reclamanți în sensul suspendării acestui ordin, cu atât mai mult cu cât plângerea prealabilă, adresată de aceștia D.N.A. și înregistrată la nr. 1022 din 21 august 2009, viza Ordinul nr. 206 din 7 iulie 2009. De asemenea, în cererea de recurs recurenta-pârâtă a făcut aprecieri și cu privire la Ordinul nr. 206/2009, fapt ce conduce la concluzia că s-a înțeles că obiectul cererii de suspendare viza și acest ordin.

Mai mult, excepția lipsei calității procesuale active a recurenților invocată de recurenta D.N.A. prin întâmpinare nu a fost adusă la cunoștința reclamanților și nici nu a fost pusă în discuția acestora pentru a-și exercita dreptul la apărare în raport de aceasta. În acest context instanța de fond, în raport cu dispozițiile art. 129 alin. (5) din C. proc. civ., avea îndatorirea să stăruie, pentru stabilirea cadrului procesual corect și complet, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală pentru aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I coroborat cu art. 313 din C. proc.

civ. instanța de recurs, în interesul bunei administrări a justiției va admite recursurile formulate, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanții C.S.M., H.D., M.L., G.D. și pârâtul Procurorul Șef al D.N.A., împotriva sentinței civile nr. 3341 din 20 octombrie 2009 a Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2010.