ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1409/2010

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții C.S.M.,

H.D., M.L., G.D., B.A. și N.Ș. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Procurorul

Șef al D.N.A., suspendarea executării deciziei nr. 207 din 07 iulie 2009.

În motivarea cererii reclamanții

au arătat că, prin actul atacat s-a dispus suspendarea deciziei nr. 84 din 09

martie 2009 prin care se acordase sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică

de 50%.

Pârâtul a formulat întâmpinare,

prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând prevederile

O.U.G. nr. 75/2008. A fost invocată excepția lipsei calității procesuale active

a reclamanților C.S.M., H.D. și M.L., întrucât aceștia au calitatea de procurori.

Prin sentința civilă

nr. 3341 din 20 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților

C.S.M., H.D. și M.L. A admis cererea formulată de reclamanții B.A. și N.Ș., în contradictoriu

cu pârâtul Procurorul Șef al D.N.A. și a suspendat decizia nr. 207 din 07 iulie

2009, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că în ceea ce îi privește pe primii trei reclamanți, aceștia

au calitatea de procurori, iar actul atacat nu se referă la această categorie profesională

ci la salarizarea personalului auxiliar de specialitate și personalului conex din

cadrul D.N.A.

Referitor la cererea de

suspendare Curtea de Apel București a constatat că pentru suspendarea executării

actului administrativ trebuie îndeplinite cele două condiții cumulative prevăzute

de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și anume cazul bine justificat și necesitatea

prevenirii unei pagube iminente. A mai reținut prima instanță că o astfel de cerere

de suspendare poate fi formulată de orice persoană vătămată prin actul administrativ,

iar suspendarea se dispune în raport de un element obiectiv (cazul bine justificat)

și de un element subiectiv (paguba iminentă).

În speță, s-a constatat

că ambele condiții necesare pentru suspendarea actului atacat sunt îndeplinite.

S-a reținut că în motivarea

actului, a cărui suspendare se solicită, s-au invocat dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009,

însă dispozițiile acestei ordonanțe nu pot fi interpretate în sensul că s-ar referi

la suspendarea plății unor drepturi viitoare, ci, prin această ordonanță s-a reglementat

procedura de plată a unor drepturi restante, stabilite prin hotărâri judecătorești

definitive și irevocabile, neconținând nici o prevedere cu privire la modul de efectuare

a plăților curente, această situație putând fi considerată un caz bine justificat,

în accepțiunea Legii nr. 554/2004.

În ceea ce privește paguba

iminentă s-a apreciat că actul atacat are consecințe patrimoniale negative asupra

reclamanților, producându-le lună de lună o diminuare a drepturilor salariale.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs reclamanții C.S.M., H.D., M.L., G.D. și pârâta D.N.A. prin Procurorul

Șef al D.N.A.

Prin cererea de recurs

recurenta G.D. susține nelegalitatea și netemeinicia sentinței recurate arătând

că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii sale privind suspendarea

executării deciziei nr. 207/2009.

Recurenții C.S.M., H.D.,

M.L., aduc critici sentinței recurate în ceea ce privește greșita admitere a excepției

lipsei calității procesuale active. Se arată că instanța de fond a interpretat greșit

actul dedus judecății și a respins acțiunea întrucât, deși nu au indicat în cuprinsul

acțiunii și Ordinului nr. 206/2009, corespunzător deciziei procurorului șef ce privea

salarizarea procurorilor din cadrul D.N.A., era evident din cuprinsul acțiunii că

se solicita inclusiv suspendarea acestui ordin, manifestarea de voință fiind fără

echivoc în acest sens.

În cererea de recurs se

aduc argumente în ceea ce privește suspendarea executării atât a deciziei nr. 207/2009

cât și a Ordinului nr. 206/2009, arătându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute

art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la existența cazului bine justificat

și iminenta producerii unei pagube.

Recurenta D.N.A., invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., aduce, în esență, critici sentinței

recurate în sensul că în mod greșit s-a apreciat în lipsa unor dovezi concrete că

există împrejurări de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității actului.

De asemenea, în opinia acestei recurente în mod greșit au fost interpretate dispozițiile

O.U.G. nr. 71/2009 care a prevăzut suspendarea plății drepturilor restante. În baza

acestui act normativ a fost emisă decizia nr. 207 din 7 iulie 2009 prin care s-a

dispus ca, începând cu 1 iunie 2009, să se suspende aplicarea deciziei nr. 84 din

9 martie 2009 a Procurorului Șef al D.N.A. prin care s-a acordat sporul de risc

și suprasolicitare neuropsihică de 50% personalului auxiliar de specialitate și

personalului conex acestuia din cadrul D.N.A.

Se conchide arătându-se

că Ordinul nr. 206 din 7 iulie 2009 și decizia nr. 207 din 7 iulie 2009 prin care

s-a dispus ca începând cu 1 iunie să se suspende aplicarea Ordinului nr. 83 din

9 martie 2009 și a deciziei nr. 84 din 9 martie 2009 de acordare a sporului de 50%

menționat au fost emise în deplină legalitate, avându-se în vedere O.U.G. nr. 71/2009,

astfel că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004.

Înalta Curte de Casație

și Justiție analizând recursurile în raport de criticile formulate, de înscrisurile

care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente cât și de prevederile

art. 304

1

din C. proc. civ. apreciază că acestea sunt fondate pentru

următoarele considerente ce urmează a fi expuse.

Critica care vizează nesoluționarea

acțiunii în ceea ce o privește pe reclamanta G.D. este fondată întrucât, așa cum

se constată din dispozitivul sentinței recurate, instanța de fond nu s-a pronunțat

și asupra cererii de suspendare formulată de această recurentă-reclamantă care figurează

ca parte reclamantă în cererea de chemare în judecată, fapt care conduce la nelegalitatea

hotărârii pronunțate.

Critica referitoare la

greșita soluționare a excepției privind calitatea procesuală activă a unor reclamanți

este fondată.

Este adevărat că recurenții-reclamanți

C.S.M., H.D., M.L. nu au indicat expres Ordinul nr. 206/2009 emis de Procurorul

Șef al D.N.A. prin care începând cu 1 iunie 2009 s-a dispus suspendarea acordării

sporului de 50% procurorilor din cadrul D.N.A., însă din cuprinsul acțiunii este

evidentă manifestarea de voință a acestor reclamanți în sensul suspendării acestui

ordin, cu atât mai mult cu cât plângerea prealabilă, adresată de aceștia D.N.A.

și înregistrată la nr. 1022 din 21 august 2009, viza Ordinul nr. 206 din 7

iulie 2009. De asemenea, în cererea de recurs recurenta-pârâtă a făcut aprecieri

și cu privire la Ordinul nr. 206/2009, fapt ce conduce la concluzia că s-a înțeles

că obiectul cererii de suspendare viza și acest ordin.

Mai mult, excepția lipsei

calității procesuale active a recurenților invocată de recurenta D.N.A. prin întâmpinare

nu a fost adusă la cunoștința reclamanților și nici nu a fost pusă în discuția acestora

pentru a-și exercita dreptul la apărare în raport de aceasta.

În acest context instanța

de fond, în raport cu dispozițiile art. 129 alin. (5) din C. proc. civ., avea îndatorirea

să stăruie, pentru stabilirea cadrului procesual corect și complet, prin toate mijloacele

legale pentru a preveni orice greșeală pentru aflarea adevărului în cauză, pe baza

stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei

hotărâri temeinice și legale.

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I coroborat cu art. 313 din C. proc.

civ. instanța de recurs, în interesul bunei administrări a justiției va admite recursurile

formulate, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de reclamanții C.S.M., H.D., M.L., G.D. și pârâtul Procurorul Șef al D.N.A., împotriva

sentinței civile nr. 3341 din 20 octombrie 2009 a Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 martie 2010.