ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5111/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1853 din 21 aprilie 2010, a admis

acțiunea formulată de reclamanții P.

V., P.G., P.C., I.D., G.P., S.N., D.T., P.I.,

B.C., S.D., M.I., B.C., T.C., D.P., P.D., M.B., G.M. și I.I., în contradictoriu

cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus, pe cale de

consecință, suspendarea executării deciziei nr. 18 din 5 februarie 2010 emisă, de

pârât, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

În acest sens, s-a reținut

că reclamanții au făcut dovada formulării plângerii prealabile, conform art. 7

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și împrejurarea că, prin decizia contestată,

emisă în baza Ordinului nr. GG/2010 s-a dispus suspendarea aplicării deciziei

nr. 89/2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,

începând cu data de 1 iunie 2009, potrivit căreia personalul auxiliar de specialitate

beneficiază de un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.

Instanța a apreciat că,

în speță, sunt îndeplinite condițiile, cumulativ, cerute de art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, în sensul că reprezintă o îndoială puternică asupra prezumției

de legalitate a actului administrativ contestat, împrejurarea că acesta retroactivează,

precum și faptul că dispozițiile Legii nr. 304/2004, invocate de pârât, nu conțin

nicio referire la posibilitatea emitentului de suspendare a acordării drepturilor

salariale.

Cu privire la a doua cerință

a textului de lege menționat, s-a apreciat că, prin diminuarea retroactivă a drepturilor

salariale s-a produs un prejudiciu previzibil reclamanților care aveau o speranță

legitimă cu privire la valoarea patrimonială ce urmau s-o primească pentru activitățile

prestate.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâtul, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304

pct. 4, 8 și 9 C. proc. civ.

Recurentul a susținut

că soluția este netemeinică și nelegală având în vedere dispozițiile Legii nr. 330/2009

care nu prevăd în cuprinsul lor nicio dispoziție referitoare la acordarea acestui

spor, precum și pe cele ale Legii nr. 567/2004 care prevede categoriile cuprinse

în noțiunea de personal auxiliar, fără a include personalul conex; în același sens

au fost invocate și dispozițiile Legii nr. 330/2009.

S-a mai susținut că noțiunea

de neretroactivitate a deciziei atacate trebuie raportată la data de scadență a

drepturilor bănești și prin urmare instanța de fond a reținut în mod netemeinic

și nelegal, că decizia contestată are caracter retroactiv, ca și împrejurarea că,

prin decizia atacată a avut loc o diminuare a drepturilor salariale, ele fiind stabilite

potrivit legii; pe cale de consecință, în speță, nu sunt îndeplinite cerințele

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Recursul este nefondat

și urmează a fi respins.

Astfel, susținerea recurentului

privind netemeinicia și nelegalitatea hotărârii instanței de fond, în raport de

prevederile Legii nr. 330/2009, nu poate fi primită având în vedere faptul că legalitatea

actelor administrative contestate se verifică la momentul emiterii lor și nu poate

fi validată de reglementări emise sau adoptate la un moment ulterior.

În ceea ce privește îndeplinirea,

cumulativ, a condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, se constată că,

în speță, suntem în prezența unui caz bine justificat, în raport de următoarele

argumente:

În primul rând, așa cum

a reținut și prima instanță, prin actul administrativ analizat, emis la data de

3 iulie 2009, recurentul a intervenit în mod retroactiv în plata drepturilor bănești

cuvenite intimaților pe luna iunie 2009.

Prin această măsură, Înalta

Curte poate aprecia că există indicii în sensul că recurentul a încălcat principiul

neretroactivității, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituția României, care

prevede că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale

mai favorabile.

În acest sens, se impune

a preciza că securitatea juridică impune neaplicarea regulilor de drept unor situații

existente înainte de momentul emiterii actului.

În jurisprudența instanțelor

de contencios administrativ, neretroactivitatea a fost recunoscută ca un principiu

general de drept, ceea ce i-a permis să se impună și actelor administrative.

Trebuie precizat, de asemenea,

că interdicția retroactivității actelor administrative nu este numai un principiu

interpretativ, ci condiționează însăși legalitatea acestor acte.

În cauza de față, Înalta

Curte consideră că există un argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea

actului administrativ aflat în litigiu, în sensul unei aplicări retroactive a prevederilor

art. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2009, care este o normă cu putere

de lege.

În ceea ce privește noțiunea

de pagubă iminentă, art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, modificată,

o definește ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Această condiție legală

este, de asemenea, îndeplinită în speță, fiind vorba de diminuarea unor drepturi

salariale; acest prejudiciu material este viitor și previzibil cu evidență, în contextul

derulării raporturilor de serviciu dintre intimați și stat.

Față de cele arătate,

apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut că, în cauză, sunt întrunite

condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea actelor administrative, Înalta Curte,

în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârât, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței civile

nr. 1853 din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 noiembrie 2010.