ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5111/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5111/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1853 din 21 aprilie 2010, a admis
acțiunea formulată de reclamanții P.
V., P.G., P.C., I.D., G.P., S.N., D.T., P.I.,
B.C., S.D., M.I., B.C., T.C., D.P., P.D., M.B., G.M. și I.I., în contradictoriu
cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus, pe cale de
consecință, suspendarea executării deciziei nr. 18 din 5 februarie 2010 emisă, de
pârât, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
În acest sens, s-a reținut
că reclamanții au făcut dovada formulării plângerii prealabile, conform art. 7
alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și împrejurarea că, prin decizia contestată,
emisă în baza Ordinului nr. GG/2010 s-a dispus suspendarea aplicării deciziei
nr. 89/2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,
începând cu data de 1 iunie 2009, potrivit căreia personalul auxiliar de specialitate
beneficiază de un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Instanța a apreciat că,
în speță, sunt îndeplinite condițiile, cumulativ, cerute de art. 14 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004, în sensul că reprezintă o îndoială puternică asupra prezumției
de legalitate a actului administrativ contestat, împrejurarea că acesta retroactivează,
precum și faptul că dispozițiile Legii nr. 304/2004, invocate de pârât, nu conțin
nicio referire la posibilitatea emitentului de suspendare a acordării drepturilor
salariale.
Cu privire la a doua cerință
a textului de lege menționat, s-a apreciat că, prin diminuarea retroactivă a drepturilor
salariale s-a produs un prejudiciu previzibil reclamanților care aveau o speranță
legitimă cu privire la valoarea patrimonială ce urmau s-o primească pentru activitățile
prestate.
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs pârâtul, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304
pct. 4, 8 și 9 C. proc. civ.
Recurentul a susținut
că soluția este netemeinică și nelegală având în vedere dispozițiile Legii nr. 330/2009
care nu prevăd în cuprinsul lor nicio dispoziție referitoare la acordarea acestui
spor, precum și pe cele ale Legii nr. 567/2004 care prevede categoriile cuprinse
în noțiunea de personal auxiliar, fără a include personalul conex; în același sens
au fost invocate și dispozițiile Legii nr. 330/2009.
S-a mai susținut că noțiunea
de neretroactivitate a deciziei atacate trebuie raportată la data de scadență a
drepturilor bănești și prin urmare instanța de fond a reținut în mod netemeinic
și nelegal, că decizia contestată are caracter retroactiv, ca și împrejurarea că,
prin decizia atacată a avut loc o diminuare a drepturilor salariale, ele fiind stabilite
potrivit legii; pe cale de consecință, în speță, nu sunt îndeplinite cerințele
art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Recursul este nefondat
și urmează a fi respins.
Astfel, susținerea recurentului
privind netemeinicia și nelegalitatea hotărârii instanței de fond, în raport de
prevederile Legii nr. 330/2009, nu poate fi primită având în vedere faptul că legalitatea
actelor administrative contestate se verifică la momentul emiterii lor și nu poate
fi validată de reglementări emise sau adoptate la un moment ulterior.
În ceea ce privește îndeplinirea,
cumulativ, a condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, se constată că,
în speță, suntem în prezența unui caz bine justificat, în raport de următoarele
argumente:
În primul rând, așa cum
a reținut și prima instanță, prin actul administrativ analizat, emis la data de
3 iulie 2009, recurentul a intervenit în mod retroactiv în plata drepturilor bănești
cuvenite intimaților pe luna iunie 2009.
Prin această măsură, Înalta
Curte poate aprecia că există indicii în sensul că recurentul a încălcat principiul
neretroactivității, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituția României, care
prevede că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale
mai favorabile.
În acest sens, se impune
a preciza că securitatea juridică impune neaplicarea regulilor de drept unor situații
existente înainte de momentul emiterii actului.
În jurisprudența instanțelor
de contencios administrativ, neretroactivitatea a fost recunoscută ca un principiu
general de drept, ceea ce i-a permis să se impună și actelor administrative.
Trebuie precizat, de asemenea,
că interdicția retroactivității actelor administrative nu este numai un principiu
interpretativ, ci condiționează însăși legalitatea acestor acte.
În cauza de față, Înalta
Curte consideră că există un argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea
actului administrativ aflat în litigiu, în sensul unei aplicări retroactive a prevederilor
art. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2009, care este o normă cu putere
de lege.
În ceea ce privește noțiunea
de pagubă iminentă, art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, modificată,
o definește ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea
previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Această condiție legală
este, de asemenea, îndeplinită în speță, fiind vorba de diminuarea unor drepturi
salariale; acest prejudiciu material este viitor și previzibil cu evidență, în contextul
derulării raporturilor de serviciu dintre intimați și stat.
Față de cele arătate,
apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut că, în cauză, sunt întrunite
condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea actelor administrative, Înalta Curte,
în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârât, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței civile
nr. 1853 din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 noiembrie 2010.