ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5317/2010

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții

N.V., C.Ș., S.G., G.M., D.T., B.C., T.C., S.D., M.I., D.P., P.V., I.D., P.G., P.C.,

G.P., S.N., M.G., P.I., C.B., P.D., M.B., M.Ș., S.M., V.I., M.A., I.I., T.A.M.,

D.I., O.G., R.V., I.I., I.D., C.I., C.G., I.M., T.l., D.F., A.M., I.N., V.S.C.,

D.G., G.D., A.N., R.A., S.G. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București suspendarea actului administrativ intitulat

„decizie" emis de pârât, sub nr. 441 din 25 noiembrie 2009 și obligarea acestuia

la repararea pagubelor salariale pricinuite prin acest act.

În motivarea acțiunii,

s-a arătat că prin actul administrativ contestat pârâtul face interpretarea salarizării

personalului bugetar din subordine în temeiul Legii 330/2009, personalului conex

din subordine nefiindu-i recunoscut dreptul de a primi sporul de risc și suprasolicitare

neuropsihică de 25% și nici sporul de 5% pentru confidențialitate prevăzute la

art. 4 alin. (1) lit. a) și lit. b) și alin. (2) din Anexa nr. VI privind reglementări

specifice personalului din sistemul justiției a Legii cadru nr. 330/2009, așa cum

este acordat personalului auxiliar de specialitate prin aceeași decizie.

Au mai arătat

reclamanții că interpretarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este

greșită, întrucât în luna mai 2009 reclamanții aveau incluse în salariu aceste sporuri

potrivit deciziei nr. 89 din 4 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București.

Prin sentința

nr. 484 din 26 ianuarie 2010, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată

de reclamanții N.V., C.Ș., S.G., G.M., D.T., B.C., T.C., S.D., M.I., D.P., P.V.,

I.D., P.G., P.C., G.P., S.N., M.G., P.I., C.B., P.D., M.B., M.Ș., S.M., V.I., M.A.,

I.I., T.A.M., D.I., O.G., R.V., I.I., I.D., C.I., C.G., I.M., T.l., D.F., A.M.,

I.N., V.S.C., D.G., G.D., A.N., R.A., S.G. ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut următoarele.

Odată cu intrarea

în vigoare a Legii unice de salarizare nr. 330/2009, s-a stabilit o salarizare diferită

a personalului auxiliar de specialitate față de personalul conex, toate reglementările

anterioare de natură salarială încetându-și aplicabilitatea. Astfel, a considerat

instanța de fond că drepturile anterioare nu mai pot fi pretinse, întrucât cele

două categorii de personal nu se află în condiții identice de funcții, reglementările

noii legi privind acordarea sporurilor solicitate și în temeiul cărora a fost emis

actul administrativ contestat referindu-se doar la personalul auxiliar de specialitate

nu și cel conex.

A concluzionat

Curtea că reclamanții contestă un act administrativ care nu li se adresează și care

nu îi vatămă și a cărui suspendare nu le-ar ocroti nici un drept sau interes legitim.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond au declarat recurs N.V., C.Ș., S.G., G.M., D.T.,

B.C., T.C., S.D., M.I., D.P., P.V., I.D., P.G., P.C., G.P., S.N., M.G., P.I., C.B.,

P.D., M.B., M.Ș., S.M., V.I., M.A., I.I., T.A.M., D.I., O.G., R.V., I.I., I.D.,

C.I., C.G., I.M., T.l., D.F., A.M., I.N., V.S.C., D.G., G.D., A.N., R.A., S.G. solicitând

admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii

așa cum a fost formulată.

Examinând actele

dosarului, Înalta Curte a constatat că subzistă în cauză motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat din oficiu în condițiile art. 306

alin. (2) C. proc. civ., pentru considerentele în continuare arătate.

În conformitate

cu dispozițiile art. 312 alin. (3) teza a II-a, corelate cu cele ale art. 304

pct. 3 C. proc. civ. , se pronunță casarea unei hotărâri atunci când s-a dat cu

încălcarea competenței altei instanțe.

Potrivit art.

10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise

sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc

taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până

la 5 miliarde RON, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale,

iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale

și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde RON, se soluționează, în fond,

de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege specială nu se prevede altfel".

Deci, în privința

competenței materiale, legea stabilește două tipuri de competență, în raport cu

natura juridică a actului administrativ atacat, mai exact dacă actul are sau nu

ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora

sau, cu alte cuvinte, dacă este sau nu vorba de un act administrativ fiscal.

Astfel, dacă nu

este vorba de un act administrativ fiscal, competența materială se stabilește în

raport cu rangul local sau central al autorității emitente, potrivit prevederilor

art. 2 și 3 C. proc. civ., litigiul urmând să fie soluționat de instanța de contencios

administrativ a tribunalului, când actul atacat aparține unui organ sau instituții

locale și respectiv, instanței de contencios administrativ a Curții de Apel, când

actul atacat aparține unui organ sau instituții centrale, cu competență națională.

În cauza de fată,

reclamanții contestă un act administrativ emis de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București, respectiv decizia nr. 441 din 25 noiembrie 2009.

Cum actul administrativ

a fost emis de o autoritate publică locală, se apreciază că făcând aplicarea

art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, tribunalul este competent a soluționa

cauza.

În consecință,

în temeiul art. 313, corelat cu art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., recursul

va fi admis, dispunându-se casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre competentă

soluționare Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de N.V., C.Ș., S.G., G.M., D.T., B.C., T.C., S.D., M.I., D.P., P.V., I.D.,

P.G., P.C., G.P., S.N., M.G., P.I., C.B., P.D., M.B., M.Ș., S.M., V.I., M.A., I.I.,

T.A.M., D.I., O.G., R.V., I.I., I.D., C.I., C.G., I.M., T.l., D.F., A.M., I.N.,

V.S.C., D.G., G.D., A.N., R.A., S.G. împotriva sentinței nr. 484 din 26 ianuarie

2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția

a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2010.