ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1650/2010

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 75/D din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul nr. 5565/62/2008 s-a dispus condamnarea inculpatului R.F.C. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 7 ani pedeapsă complementară prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzut de art. 174 C. proc. pen. A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 65 lit. a) teza I, b) și c) C. proc. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. proc. pen. S-a constatat că, față de acest inculpat, s-a dispus arestarea preventivă în lipsă, la data de 30 mai 2008. În baza art. 26 C. proc.

pen. raportat la art. 174 C. proc. pen. și art. 76 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului Z.A. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară prevăzut de art. 64 lit. a) teza I lit. d) și e) C. proc. civ. pentru menținerea infracțiunii de complicitate la omor prevăzut de art. 26 C. proc. pen. raportat la art. 174 C. proc. pen. A fost menținută starea de arest și în baza art. 88 C. proc. pen. a fost dedusă perioada arestului preventiv de la 29 mai 2008 la zi. S-a constatat că partea vătămată F.N. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. S-a dispus obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt următoarele: În noaptea de 27/28 mai 2008, inculpatul Z.A.

a consumat băuturi alcoolice împreună cu inculpatul R.C. și martorul M.O., inițial în locuința prietenei inculpatului Z.A., martora B.T. și mai apoi în barul în care aceasta lucrează. Martora B.T. i-a spus inculpatului Z.A. că victima F.G. i-a sustras, cu câteva zile în urmă, suma de 500.000 lei, hotărându-se să se deplaseze la locuința victimei dar nu cu scopul de a recupera banii ci de a continua să consume băuturi alcoolice. După ce au ajuns în locuința victimei, inculpatul R.F.C. i-a reproșat acesteia sustragerea banilor împrejurare în care inculpatul Z.A. i-a aplicat două palme peste față. Același lucru l-a făcut și inculpatul R.F.C. împrejurare în care victima, din dorința de a nu mai fi lovită a afirmat că va vinde lucruri din casă și va restituit banii.

Atitudinea victimei a fost apreciată de inculpatul Z.A. ca o recunoaștere a sustragerii banilor și în aceste împrejurări a început să o lovească din nou cu piciorul mesei. Victima s-a ferit iar inculpatul Z.A. a urcat în pat lovindu-l pe F.G. cu picioarele în zona spatelui. Inculpatul R.F.C. a lovit victima cu palma iar apoi cu piciorul în partea stângă a gâtului. Victima a căzut pe spate, s-a învinețit instantaneu, inculpatul R.F. cerându-i martorei P.M. să cheme salvarea. Cei doi inculpați au plecat apoi acasă avertizând martorii P. și M. să nu anunțe poliția. După plecarea celor doi inculpați, martorii P.M. și M.O., au încercat să resusciteze victima făcându-i masaj cardiac, respirație gură la gură, însă fără efect.

Martorii au făcut ordine în cameră și au plecat asigurând ușa cu cheia martorei P.M. De la locuința victimei, martorii s-au deplasat la SC V.C. SRL, unde la scurt timp au venit și cei doi inculpați, R.F.C. cerându-i cheile martorei P. pentru a merge la locuința victimei să verifice starea acesteia. Acesta a revenit în jurul orelor 5,30 spunându-le că victima a murit. În aceeași zi, în jurul orelor 17,30 inculpații s-au întâlnit la locuința martorei B.T. - aici locuia efectiv și inculpatul Z.A. - pentru a stabili ce anume să declare la organele de poliție. Potrivit Raportului de constatare medico-legală din 29 mai 2008 și completarea acestuia de către S.J.M.L. Brașov - acte medicale avizate de Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului de Medicină Legală M.M.

București - rezultă că moartea numitului F.G. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardiorespiratorii de origine centrală consecința unui traumatism cervico-occipital cu disjuncție atlanto-occipitală. Leziunile care au determinat decesul și anume disjuncția meningee, s-au putut produce prin lovire cu corp dur la nivelul regiunii cervicale latero-posterior, posibil lovitura cu piciorul. La necropsie s-au constatat și alte excoriații și echimoze care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure și corpuri cu margini tăioase, posibil cioburi de sticlă, două plăgi tăiate superficiale pe fața posterioară a umărului stâng ce au putut fi produse prin lovire cu corpuri cu margini tăioase, posibil cioburi de sticlă.

Se arată că leziunile de la punctul anterior nu au legătură de cauzalitate cu decesul și au fost produse cu puțin timp anterior decesului și anterior leziunii tanato-generatoare care a fost ultima aplicată și de intensitate mare,având în vedere faptul că între aplicarea acesteia și instalarea stării de comă și ulterior deces intervalul a fost de câteva minute. Prin completarea raportului de constatare medico-legal din 29 mai 2008, întocmită de S.J.M.L. Brașov, la data de 14 noiembrie 2008, se arată că data decesului nu poate fi stabilită cu certitudine și confirmă faptul că leziunea tanatogeneratoare este cea aplicată ultima de către inculpatul R.F.C., precum și faptul că celelalte leziuni nu au legătură de cauzalitate cu moartea victimei.

În raport de această stare de fapt și de probele administrate, instanța de fond a apreciat că faptele inculpaților R.F. și Z.A. realizează elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzut de art. 174 C. proc. pen., respectiv complicitate la omor prevăzut de art. 26 C. proc. pen., raportat la art. 174 C. proc. pen. Împotriva instanței de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații Z.A. respectiv R.F. Prin Decizia penală nr. 94/AP din 15 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. 556//62/2008 s-a dispus admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 75/S din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care a desființat-o cu privire la conținutul pedepselor complementare și accesorii aplicate inculpaților și cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 76 lit. a) C. pen.

în cazul inculpatului Z.A., și, pronunțând o nouă hotărâre: În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpaților R.F.C. și Z.A., ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. A interzis inculpatului R.F.C., ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. pe durata a 7 ani. A interzis inculpatului Z.A., ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. pe durata a 5 ani. A înlăturat dispozițiile art. 76 lit. a) C. pen., greșit reținute în cazul inculpatului Z.A. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

II. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații R.F.C. și Z.A. împotriva aceleiași sentințe. În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen. a fost adăugat timpul de arestare scurs de la data de 18 februarie 2009 la zi în privința inculpatului Z.A. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului Z.A. În baza art. 6 din Protocolul nr. 113928/2008 s-a dispus plata onorariului parțial în cuantum de 100 lei către apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul Z.A. Această sumă și suma de 50 lei acordată prin încheierea din data de 5 august 2009 a fost inclusă în cheltuielile judiciare avansate din fondurile M.J.L.C. A obligat pe apelanții-inculpați R.F.C.

și Z.A. să plătească statului suma de câte 400 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare. Celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia. Pentru a dispune astfel instanța de apel a reținut, în esență, că starea de fapt reținută este corectă, probele administrate în cauză confirmând existența faptelor imputate celor doi inculpați cât și săvârșirea acestora cu vinovăție. Au fost avute în vedere actele medicale, declarațiile martorilor dar și celelalte probe administrate în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească. Se reține că infracțiunile au fost săvârșite cu forma de vinovăție a intenției indirecte astfel încât nu poate fi însușită apărarea inculpaților în sensul că nu au urmărit suprimarea vieții victimei.

Este real faptul că victima a decedat în urma unei lovituri aplicate de inculpatul R.F.C., dar și inculpatul Z.A. a avut aceeași poziție subiectivă față de posibilitatea producerii rezultatului letal, din moment ce, în cursul agresiunii, a lovit victima cu pumnii și picioarele în zone vitale, iar la un moment dat chiar a aruncat o masă peste victimă. S-a constatat că hotărârea este criticabilă sub aspectul conținutului pedepselor complete complementare și accesorii respectiv greșita reținere a dispozițiilor art. 76 lit. a) C. proc. pen. În aceste condiții instanța de apel a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen.

ca pedeapsă complementară respectiv pedeapsă accesorie. Au fost înlăturate dispozițiile art. 76 lit. a) C. pen., greșit reținute față de inculpatul Z.A. Au fost respinse apelurile declarate de inculpații R.F. și Z.A., criticile acestora vizând greșita încadrare juridică respectiv greșita individualizare judiciară a pedepselor. De asemenea, nu a fost însușită nici critica parchetului cu privire la greșita individualizare judiciară a pedepselor. Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Apel Brașov și inculpații Z.A. respectiv R.F.C. Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând casarea ambelor hotărâri și în cadrul rejudecării majorarea pedepselor pentru ambii inculpați.

În motivele scrise și în susținerea orală procurorul a invocat gravitatea deosebită a faptelor dar și antecedentele penale pentru inculpatul R.F. respectiv împrejurarea că aceasta s-a sustras de la urmărirea penală și de la judecată. Recurentul inculpat Z.A. a invocat cazurile de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 9 și 18 C. proc. pen. În motivele scrise și în susținerea orală recurentul inculpat a criticat decizia instanței de apel pentru „superficialitatea motivării”, nefiind examinate de instanța de control judiciar toate criticile invocate. În subsidiar, prin prisma cazului de casare circumscris dispozițiilor art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. a solicitat casarea ambelor hotărâri și în cadrul rejudecării, achitarea inculpatului Z.A., întrucât lipsește latura subiectivă, acesta neavând intenția de a ucide victima ci doar de a o lovi.

Zonele și intensitatea loviturilor aplicate reflectă intenția inculpatului de a lovi victima, aspect confirmat de altfel și prin raportul medico-legal care atestă că leziunile produse de acest inculpat au necesitat 8-9 zile întârzieri medicale. În atare condiții, în sarcina inculpatului Z.A. poate fi reținută, cel mult, infracțiunea de lovire sau alte violențe. Recurentul inculpat R.F.C., prin apărătorul său a solicitat casarea hotărârilor și în cadrul rejudecării reducerea pedepsei. Inculpatul nu s-a deplasat la locuința victimei cu intenția de a ucide, conflictul fiind unul spontan iar la producerea rezultatului letal au contribuit, în aceeași măsură ambii inculpați. Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursurile prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., cu referite la art. 385 6 alin. (7) și art. 385 7 constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente: Din probele administrate la dosarul cauzei rezultă că în noaptea de 27/28 mai 2008 inculpații Z.A. și R.F.C. împreună cu martorul M.O. au consumat băuturi alcoolice. Aflând de la martora B.T. că victima F.G. i-a sustras suma de 500.000 lei s-au hotărât să se deplaseze la locuința acesteia pentru a lămuri situația. După ce au ajuns în locuința victimei - ora 3-3,30 - ușa fiind deschisă de martora P.M., aceasta a primit un telefon de la o colegă care i-a adus la cunoștință faptul că inculpatul Z.A., a venit să-l bată pe G.”. În acest context martora l-a rugat pe inculpatul Z.A.

să nu lovească victima, acesta dându-i asigurări că nu-i va da decât „două palme”. Inculpatul Z.A. a aplicat victimei două palme peste față, inculpatul R.F. a procedat în același mod iar la un moment dat victima le-a cerut celor doi să nu-l mai lovească întrucât va vinde lucruri din casă și va restituit banii martorei B.T. Inculpatul Z.A. s-a urcat în pat și a continuat să lovească victima cu picioarele în zona spatelui iar inculpatul R. a lovit-o cu palma. Același inculpat s-a ridicat de pe colțar și cu piciorul a aplicat victimei o lovitură în partea stângă a gâtului. Cei doi au părăsit locuința, iar în jurul orelor 5,30 inculpatul R.F.C. s-a reîntors constatând că aceasta a decedat. Din examinarea actelor medicale existente la dosarul cauzei rezultă că moartea victimei a fost violentă datorându-se insuficienței cardio respiratorii de origine centrală consecința unui traumatism cervico-occipital cu disjuncție atlanto-occipitală.

Leziunile care au determinat decesul și anume disjuncția meningee, s-au putut produce prin lovire cu corp dur la nivelul regiunii cervicale, latero posterior, posibil lovitura cu piciorul. La necropsie s-au constatat și alte leziuni dar acestea nu au legătură de cauzalitate cu decesul fiind produse cu puțin timp înaintea decesului și anterior leziunii tanato-generatoare care a fost ultima aplicată și de intensitate mare,având în vedere faptul că între aplicarea acesteia și instalarea stării de comă și ulterior deces intervalul a fost de câteva minute. Prin completarea raportului de expertiză, S.J.M.L. Brașov a arătat că leziunea tanato-generatoare a fost cea aplicată ultima de către inculpatul R.F.C., precum și faptul că celelalte leziuni nu au legătură de cauzalitate cu rezultatul produs și anume moartea victimei.

Starea de fapt rezultată din probele administrate, confirmă vinovăția celor doi inculpați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor respectiv complicitate la infracțiunea de omor. În ceea ce privește activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului Z.A., aceasta îmbracă forma complicității concomitente. Prin complicitate se înțelege, sprijinul dat de o persoană, în orice mod și prin orice mijloace, unei alte persoane, cu prilejul săvârșirii unei fapte ilicite. Contribuția complicelui se inserează în antecedența cauzală a faptei prevăzute de legea penală, ceea ce imprimă caracterul de realitate unică faptei realizată prin contribuția participanților și implicit a complicelui. Contribuția complicelui, la săvârșirea faptei prevăzută de legea penală, spre deosebire de contribuția autorului este o contribuție indirectă (mediată).

În timp ce autorul efectuează acte de executare care realizează, în mod nemijlocit, materialitatea faptei, complicele efectuează acte de sprijinire a activității autorului. Prin urmare complicele nu realizează fapta în mod nemijlocit, ci sprijină, înlesnește, ajută, realizarea acesteia de către autor. Pentru a se putea reține complicitatea legea cere îndeplinirea următoarelor condiții: a) - să se fi săvârșit în mod nemijlocit de către autor o faptă prevăzută de legea penală; b) - să se fi efectuat acte de natură să sprijine săvârșirea faptei prevăzute de legea penală comisă nemijlocit de un altul (condiție obiectivă). Actele de sprijinire pot consta într-o contribuție materială (fizică) care a înlesnit sau ajutat realizarea laturii obiective a faptei sau într-o contribuție imaterială (morală) care a înlesnit ori ajutat la realizarea laturii subiective a faptei săvârșite.

Orice contribuție materială are indirect și rolul de contribuție morală, fiind întărită hotărârea autorului de a săvârși fapta. c) - să existe vinovăție în forma intenției, adică contribuția celui care ajută, înlesnește la comiterea faptei să fie dată cu intenție. Condiția subiectivă este îndeplinită atât în ipoteza intenției directe cât și în ipoteza intenției indirecte. În speța dedusă judecății se constată ca fiind îndeplinite condițiile prezentate anterior. Astfel, rezultă cu certitudine că inculpatul Z.A., după ce a ajuns la locuința victimei a exercitat acte de violență asupra acesteia, aplicându-i mai multe lovituri cu palma, a fost prezent în momentul în care inculpatul R.F.C. a agresat victima, lovind-o inițial cu palma iar ulterior cu piciorul în partea stângă a gâtului, această lovitură producând la scurt timp decesul.

Atitudinea agresivă a inculpatului Z.A., prezența acestuia în imobilul victimei pe toată durata conflictului confirmă, fără dubiu, că acesta și-a dat seama că, prin actele sale, contribuie la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, înțelegând astfel că devine participant la infracțiunea săvârșită. Ca atare critica invocată de recurentul inculpat în sensul achitării sale pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor este nefondată. În ceea ce privește motivarea deciziei instanței de apel se constată că aceasta satisface exigențele cerute de lege examinându-se atât legalitatea sentinței pronunțate de instanța de fond cât și temeinicia acesteia. S-a apreciat că se impune reformarea hotărârii numai sub aspectul legalității acesteia, în sensul limitării pedepsei completatoare și accesorii respectiv înlăturarea dispozițiilor art. 76 lit. a) C. pen.

Nici critica ce vizează individualizarea judiciară de pedepsei - caz de casare invocat de procuror și de inculpatul R.F. - nu este fondată. Exigențele impuse de principiul legalității nu se rezumă doar la cerința ca individualizarea pedepsei să se facă în limitele stabilite prin norma de incriminare ci, pe lângă aceasta, este necesar ca individualizarea judiciară să se realizeze pe baza unor criterii de apreciere, determinate, de asemenea, de lege. Alegerea mijloacelor de individualizare a pedepsei și a modalității de executare nu se face în mod arbitrar, ci, dimpotrivă instanța este obligată să țină seama de anumite criterii prevăzute de lege. Aceste criterii sunt elemente de care instanța de judecată este obligată să țină seama în activitatea de individualizare a pedepsei.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizată în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale. În cauza de față, instanțele de fond și apel au evaluat în mod corect gradul de pericol social al faptei comise, au stabilit și au dat relevanța cuvenită contribuția fiecărui participant la comiterea infracțiunii, au evaluat judicios atitudinea procesuală a inculpaților. În atare condiții se apreciază că nici sub acest aspect nu se impune reformarea hotărârilor pronunțate în cauză. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 385 18 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., se respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpații Z.A.

respectiv R.F.C. În baza art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului Z.A., pedeapsa reținerii și arestării preventive de la 29 mai 2008 la zi. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpații Z.A. și R.F.C. împotriva Deciziei penale nr. 94/AP din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului Z.A., durata reținerii și arestării preventive de la 29 mai 2008 la 28 aprilie 2010. Obligă recurentul inculpat R.F.C. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Obligă recurentul inculpat Z.A. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 28 aprilie 2010.