ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1238/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin notificarea formulată la 24 mai 2001, B.A.C. și B.C., au solicitat Primăriei Municipiului București, prin Primar General, restituirea în natură a imobilului proprietatea lor situat în București, sector 2 (construcție și teren aferent în suprafață de 400 mp) preluat abuziv de stat în baza Decretului nr. 111/1951. La 14 noiembrie 2002, notificatoarele au solicitat entității investite suspendarea procedurii administrative începută în baza Legii nr. 10/2001, până la soluționarea acțiunilor în anularea contractelor de vânzare-cumpărare, prin care mai multe spații din imobilul notificat, au fost înstrăinate.

Ulterior, după soluționarea acestor acțiuni, cererea persoanelor îndreptățite de reluare a procedurii de restituire a rămas fără răspuns, situație în care acestea s-au adresat instanței solicitând, la 12 martie 2009, obligarea pârâtului Municipiul București, prin Primar General la restituirea în natură a imobilului, în legătură cu care s-a formulat notificarea. Investit în primă instanță, Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 1132 din 12 octombrie 2009, a admis cererea și în consecință l-a obligat pe pârât să-i restituie reclamantei, în natură, imobilul din București, sector 2, mai puțin partea din imobilul – construcție și teren deja restituită prin procesul verbal de punere în posesie nr. 207/din 4 martie 2008, încheiat cu RA A.P.P.S.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că dreptului reclamantei de formulare a notificării îi corespunde obligația legală a pârâtului de a soluționa această notificare, obligație pe care acesta din urmă nu și-a îndeplinit-o în condițiile în care până la data introducerii acțiunii nu s-a emis nici o dispoziție, deși reclamanta a obținut hotărâri irevocabile de anulare a actelor de înstrăinare încheiate de pârât pentru imobilul în litigiu, împrejurare care generase suspendarea procedurii administrative. Tot astfel, se arată, în contextul în care reclamanta a făcut dovada calității sale de moștenitoare a foștilor proprietari, B.T. și B.C., a formulării în termenul legal a notificării și a anulării, prin hotărâri judecătorești irevocabile, a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în legătură cu unele spații din imobil, cererea acesteia de restituire în natură a nemișcătorului este îndreptățită.

Soluția a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, care, prin decizia nr. 273/A din 19 aprilie 2010 a respins, ca nefondat, în esență cu aceeași motivare, apelul pârâtului. În cauză, a declarat recurs în termen legal pârâtul Municipiul București, prin Primar General care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârea din apel susținând în esență că reclamanta nu a atașat notificării, actele doveditoare ale dreptului său de proprietate sau ale calității de moștenitor după foștii proprietari ai imobilului.

Tot astfel, se mai arată, întinderea dreptului de proprietate, stabilirea suprafețelor libere sau ocupate de utilități publice, precum și apartamentele ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, nu se puteau stabili decât printr-un raport de expertiză ce nu s-a efectuat în cauză, faptul că imobilul a făcut obiect al unor alte litigii neputând avea relevanță întrucât, pe de o parte aceste litigii vizau părți din imobil iar, pe de altă parte, nu s-a pus în discuția părților excepția autorității lucrului judecat pentru ca acestea să-și formuleze apărări ori să susțină sau să combată o astfel de excepție. De asemenea, conchide recurenta, deși imobilul a făcut obiect al unui decret emis de Consiliul de Stat, nu s-a stabilit dacă reclamanta a primit sau nu despăgubiri, la data preluării.

Recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed. Potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 în redactarea ulterioară modificărilor operate prin Legea nr. 247/2005, actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate … și orice alte înscrisuri necesare dovedirii pretențiilor de restituire, decurgând din acest act normativ, pot fi depuse până la data soluționării notificării.

Sintagma nu vizează și etapa contencioasă a atacării deciziei sau dispoziției în fața instanței judecătorești, din nicio dispoziție a legii nerezultând că persoana îndreptățită, în combaterea deciziei de respingere a notificării sau, în situația refuzului entității investite de a se pronunța asupra acesteia, nu ar putea depune acte noi în instanță, din care să rezulte calitatea sa de proprietar sau de moștenitor al fostului proprietar al imobilului ce face obiect al cererii de restituire. În speță, așa cum corect au reținut instanțele, reclamanta a făcut dovada calității sale de moștenitoare a foștilor proprietari B.T. și B.C., care au dobândit dreptul de proprietate asupra nemișcătorului prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 28983/1944, și figurau înscriși atât în registrul de inscripțiuni și transcripțiuni nr. 8060 din 8 decembrie 1944, cât și în cartea funciară.

Ulterior dobândirii imobilului de către autorii reclamantei, printr-o succesiune de acte administrative abuzive (emise între anii 1953 – 1963) aceștia au fost deposedați pe rând de anumite părți din construcție și teren, până la preluarea în întregime a acestora, prin decizia nr. 1185/1963, emisă în aplicarea Decretului nr. 224/1951.

În condițiile în care toate aspectele utile cauzei (legate de respectarea procedurii prealabile instituită prin dispozițiile Legii nr. 10/2001, dovedirea calității de moștenitor al foștilor proprietari și cele referitoare la situația juridică actuală a imobilului, ca efect al anulării de către instanță a celor trei contracte de vânzare-cumpărare, vizând înstrăinarea în baza Legii nr. 112/1995, unor apartamente către foștii chiriași) au fost pe deplin lămurite, efectuarea unei expertize de specialitate nu apare ca fiind necesară soluționării judicioase a pricinii, proba nefiind de altfel solicitată de niciuna din părți, în condițiile art. 201 alin. (1) C. proc. civ.

Tot astfel, în situația în care dreptul de proprietate al notificatoarei a fost analizat și în cadrul litigiilor anterioare, având ca obiect anularea celor trei contracte de vânzare-cumpărare, în mod corect a reținut instanța de control judiciar, ca fiind stabilită cu autoritate de lucru judecat, calitatea procesuală activă a reclamantei, justificată de poziția sa de proprietar al imobilului, preluat fără titlu valabil, abuziv, de către Statul Român. Cât privește critica vizând, necercetarea de către instanțe a chestiunii de fond referitoare la eventualitatea achitării vreunor despăgubiri se constată că aceasta a fost formulată omisso medio , fără a face obiect al apelului declarat de pârât împotriva hotărârii primei instanțe.

Așa fiind, față de cele ce preced, recursul urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul general împotriva deciziei civile nr. 273 A din 19 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2011.