ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1057/2011

Asupra cererii

de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea

de revizuire înregistrată la data de 22 octombrie 2010 pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, C.A., M.C.R.

și D.E.M. au formulat cerere de revizuire cu privire la decizia nr. 1144/R-CONT

din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal.

Revizuenții au

invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

In motivarea cererii, revizuenții arată

următoarele:

Prin sentința

nr. 724 din 13 aprilie 2010, pronunțată în dosarul nr. 854/90/2010,

Tribunalul Vâlcea a admis în parte acțiunea

formulată de C.A., M.C.R.

și D.E.M., prin care au fost anulate 4 acte

administrative prin care li se luase retroactiv sporul de mobilitate de 15%.

Prin decizia

nr. 1144/R-CONT din 21 septembrie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat

de Ministerul Finanțelor Publice pentru D.G.F.P. Vâlcea împotriva sentinței nr.

724 din 13 aprilie 2010 a Tribunalului Vâlcea, pe care a

modificat-o în sensul respingerii acțiunii

reclamanților C.A., M.C.R.

și D.E.M.

Revizuenții

susțin că decizia nr. 1144/R-CONT din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, încalcă

autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 529/R-C din 13 iulie 2006 a Curții

de Apel Pitești în ceea ce îi privește pe C.A. și M.C.R., respectiv a decizia

nr. 1181/R-C din 19 decembrie 2008 a aceleiași instanțe în ceea ce o privește

pe D.E.M., prin care li s-a recunoscut sporul de mobilitate și pentru viitor în

procent de 15%.

Astfel fiind,

susțin revizuenții că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute

de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât există hotărâri definitive

potrivnice pronunțate de Curtea de Apel Pitești, ca instanță de recurs, în una

și aceeași pricină

(drepturi salariale),

între aceleași persoane (consilieri juridici) și angajatorul - D.G.F.P.

Vâlcea.

Intimatul Ministerul Finanțelor Publice a depus

întâmpinare prin care a solicitat

respingerea cererii de revizuire, ca

inadmisibilă, pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de

art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și, în subsidiar, ca nefondată.

Analizând

cauza, prin prisma susținerilor părților, în raport cu dispozițiile art. 322

pct. 7 și art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de revizuire

este inadmisibilă, pentru considerentele arătate în continuare:

Așa cum

rezultă din expunerea anterioară, revizuenții au formulat cerere de revizuire,

în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cu privire la decizia nr. 1144/R-CONT

din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă irevocabil

acțiunea formulată de C.A., M.C.R. și D.E.M., în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Finanțelor Publice pentru D.G.F.P. Vâlcea, având ca obiect

recunoașterea dreptului reclamanților -

consilieri

juridic - de a beneficia de sporul de mobilitate de 15% din salariul de bază,

susținând

că este potrivnică deciziei nr. 529/R-C din 13 iulie 2006 a Curții de Apel

Pitești,

prin care dreptul respectiv a fost

recunoscut în favoarea numiților C.A. și

M.C.R., în contradictoriu cu

pârâții D.G.F.P. Dolj, Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Vâlcea,

respectiv deciziei nr. 1181/R-C din 19 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești,

prin care

același drept a fost recunoscut

numitei D.E., în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Economiei și

Finanțelor, D.G.F.P. Vâlcea și Consiliul Național pentru Combaterea

Discriminării.

Conform art. 322

pct. 7 C. proc. civ., invocat drept temei de către revizuenți, „revizuirea unei

hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a

unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate

cere [...] dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de

același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când

hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs".

Pentru a fi

admisibilă cererea de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., este necesar ca, în privința hotărârilor potențial potrivnice, să fie

întrunite condițiile existenței autorității de lucru judecat, adică să existe

identitate de părți, de cauză și de obiect.

În cauză,

însă, Curtea reține că în privința hotărârilor potrivnice în opinia revizuenților,

nu este îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză, deoarece:

- în cele trei

litigii soluționate prin deciziile menționate, nu figurează aceeași

reclamanți și aceiași pârâți, așa cum rezultă

atât din cele expuse anterior, cât și din cele

arătate în continuare;

- prin decizia

nr. 1144/R-CONT din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost soluționată

acțiunea reclamanților C.A., M.C.R. și D.E.M. având ca obiect recunoașterea

dreptului la sporul de mobilitate și anularea deciziilor

nr. 162, 163 și 164 din 25 ianuarie 2010 și a

deciziei nr. 168 din 2 februarie 2010 emise

de pârâta D.G.F.P. Vâlcea;

- prin decizia

nr. 529/R-C din 13 iulie 2006 a Curții de Apel Pitești a fost soluționată

irevocabil acțiunea reclamanților C.A., M.C.R. și alții având mai multe capete

de cerere, prin care și unul referitor la acordarea sporului de mobilitate;

- prin decizia

nr. 1181/R-C din 19 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești a fost soluționată

irevocabil acțiunea reclamantei D.E. având ca

obiect obligarea pârâților la plata despăgubirii egale cu prejudiciul suferit

ca urmare a neacordării sporului de 30%

din indemnizația de încadrare

lunară pentru perioada 01 martie 2004 și până la zi, actualizată cu rata

inflației până la data plății efective, precum și pentru viitor, reprezentând

sporul de mobilitate și sporul de confidențialitate în cuantum de 15%.

Pe cale de

consecință, chiar dacă hotărârile judecătorești invocate de revizuenți ar fi

contradictorii sub aspectul dreptului de a beneficia de sporul de mobilitate,

această împrejurare nu echivalează cu ipoteza hotărârilor potrivnice în sensul

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., atâta timp cât în privința celor

două litigii nu este întrunită tripla identitate în sensul existenței

autorității de lucru judecat, astfel că remediul judiciar în privința

hotărârilor contradictorii îl reprezintă mecanismele procedurale de unificare a

jurisprudenței, iar nicidecum cererea de revizuire formulată în temeiul

dispozițiilor menționate.

Pentru considerentele arătate, în raport cu

dispozițiile art. 322 pct. 7 cu referire la

art. 326 alin. (3) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de C.A., M.C.R. și D.E.M.

cu privire la decizia nr. 1144/R-CONT din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de revizuire formulată de C.A., M.C.R.

și D.E.M. cu privire la decizia nr. 1144/R-CONT din 21 septembrie 2010 a Curții

de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22

februarie 2011.