ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2049/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 187 din 28 ianuarie 2010, Curtea de Apel Craiova a admis atât recursul declarat de recurentul-reclamant C.V. cât și recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Prin aceeași decizie Curtea de Apel Craiova a respins cererea formulată de recurentul C.V. de sesizare a Curții Constituționale ci excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 și art. 12 din H.G. nr. 11/2006 și a normelor subsecvente și a art. 25 din H.G.

nr 753/1998. Pentru a pronunța această soluție Curtea Apel Craiova a reținut în esență următoarele: Conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, pot face obiectul controlului de constituționalitate legile, ordonanțele Guvernului, tratatele internaționale la care România este parte și regulamentele Parlamentului, fiind stabilită competența Curții Constituționale în mod expres și limitativ de lege, neputând fi extinsă la alte categorii de acte normative. Având în vedere că în speța s-a invocat neconstituționalitatea unor dispoziții din hotărâri ale Guvernului, ceea ce excede competenței Curții Constituționale, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca fiind inadmisibilă.

În ceea ce privește fondul recursului, Curtea de Apel Craiova a constatat că instanța de fond, în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Instituției Prefectului Olt – Comisia de aplicare a Legii nr. 290/2003, în contextul în care a fost investită cu cenzurarea Hotărârii nr. 188 din 26 martie 2008 emisă de această instituție. Pentru aceste considerente, instanța a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul – reclamant C.V., criticând soluția pronunțată. În cererea de recurs se aduc critici sentinței recurate în sensul că în mod greșit a fost respinsă cererea referitoare la sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Se susține că dispozițiile din hotărârile Guvernului menționate sunt neconstituționale, creând o situație discriminatorie în ceea ce privește acordarea despăgubirilor conform Legii nr. 290/2003 față de cele ale Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul formulat în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia”.

În raport de aceste dispoziții, coroborat cu cele ale art. 2 alin. (1) din aceeași lege, în mod corect instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 11 și art. 12 din H.G. nr. 1120/2006 precum și art. 25 din H.G. nr. 753/1998 nu intră în competența Curții Constituționale în ceea ce privește controlului de constituționalitate, care este limitat la legi și ordonanțe sau dispoziții din cuprinsul acestora. Ori, în cauză fiind vorba de dispoziții din hotărâri ale Guvernului, soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate este corectă. Aceasta cu atât mai mult cu cât potrivit art. 723 alin. (1) coroborat cu art. 129 alin. (1) C. proc.

civ., drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, astfel că recurentul era îndreptățit în a formula cerere de sesizare a Curții Constituționale numai în limitele prevăzute de lege, referitoare la obiectul acesteia, prevăzut de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurentul C.V. împotriva Deciziei nr. 187 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2010.