ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 84/2011

Asupra recursului penal de față;

Pe baza lucrărilor din dosar, constată:

Prin sentința penală nr. 64/PI din 01 februarie 2010 pronunțată în dosarul nr. 2255/30/2009, Tribunalul Timiș a respins cererea formulată de inculpata P.D.R., de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

În baza art. 20 C. pen., raportat la art.174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. a condamnat pe inculpata P.D.R., la 12 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), d), e) C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., art. 175 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe durata de 4 ani, pedeapsă ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 14, art. 17, art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 C. civ. a obligat inculpata la echivalentul în lei a sumei de 50.000 Euro, daune morale pe seama minorei B.K.E.C., prin reprezentantul legal Președintele Consiliului Județean Timiș, partea civilă R.L.D.

A obligat inculpata la 48.899,78 lei cheltuieli de spitalizare, cu dobânda legală aferentă, față de Spitalul Clinic de Urgentă pentru Copii „Louis Țurcanu” Timișoara, constatând totodată că Spitalul Municipal Lugoj nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpata la 1000 lei cheltuieli judiciare față de stat.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Minora B.K.E. a fost încredințată spre creștere și educare mamei G.G.C., ca urmare a desfacerii căsătoriei dintre aceasta și B.S. prin sentința civilă nr. 1989 din 22 iunie 2006 a Judecătoriei Lugoj. De menționat că, celălalt minor B.A.R. rezultat din căsătorie, a fost încredințat tatălui.

În luna mai 2007, mama minorei, numita G.C. a plecat în Germania, fetița rămânând în grija unei anume „C.”. În această perioadă, inculpata P.D.R., bunica maternă a fetiței ( deși afirmă că a luat telefonic legătura cu fiica sa, aflată în Germania), nu a știut unde se găsește minora. Ulterior, la insistențele mamei minorei, care a aflat că starea fetiței s-a înrăutățit, inculpata a hotărât să o ia spre creștere și îngrijire pe minoră, până la întoarcerea mamei minorei în țară.

Prin dispoziția primarului municipiului Lugoj nr. 2024 din 12 octombrie 2007, s-a instituit măsura curatelei pe seama minorei la martorul P.I.C. (soțul bunicii materne) în vederea îngrijirii ei, reprezentării în actele juridice, gestionării veniturilor și apărării intereselor minorei.

În data de 06 iunie 2008, Dispeceratul IPJ Timiș a fost sesizat de către medicul de gardă al Spitalului de Copii ” Louis Țurcanu” din municipiul Timișoara cu privire la faptul că la secția de Terapie Intensivă a unității medicale susmenționate a fost internată o minoră în vârstă de 3 ani, adusă cu ambulanța de la Spitalul Municipiului Lugoj, victimă a unei agresiuni. Cercetările întreprinse au relevat că minora agresată era B.K.E., atunci în vârstă de 3 ani.

Cu privire la producerea leziunilor constatate pe corpul minorei, probele dosarului dovedesc că au fost produse de bunica maternă a minorei - inculpata P.D.R., care o avea în grijă pe minoră până seara, când se întorcea acasă curatorul.

Astfel, în declarația dată, inculpata a arătat că în data de 01 iunie 2008, pe fondul oboselii și a pierderii recente a unei sarcini în urma unui avort spontan, a aplicat cu palma mai multe lovituri minorei (fără a preciza pe ce parte a corpului) din cauză că aceasta își făcea necesitățile fiziologice pe ea. Apoi a dus-o în baie pe minoră, a dezbrăcat-o să o spele și a pus-o sub duș, când i-a mai aplicat o palmă. Atunci minora s-a dezechilibrat și a căzut între vană ( vană scundă de duș, de cca 25 de cm. înălțime la margine) și toaletă. Inculpata susține că a ridicat-o pe minoră trăgând-o de ambele mâini, a spălat-o, a liniștit-o din plâns și a pus-o în pat să se culce. Mai declară că fetița a acuzat dureri, dar la modul general, fără a preciza ce anume o doare. Când a venit acasă soțul inculpatei, aceasta i-a explicat ce s-a întâmplat. Martorul P.I.C. i-a reproșat inculpatei că a bătut fetița, dar amândoi au decis să o toaleteze empiric, cu comprese și bandaje. Peste câteva zile, cum starea minorei s-a înrăutățit, aceasta a fost adusă cu ambulanța la Spitalul municipal Lugoj, în stare de inconștiență fiind ulterior transportată în 06 iunie 2008 la Spitalul „Louis Țurcanu” din Timișoara și internată cu diagnosticul: osteomelită cronică pandiafizară scapulo-humerală dreaptă, scapulo-humerală stângă, fractură cu osteită calviculară stângă, osteomelită de radius drept, osteomelită coxo-femurală stângă, politraumatism prin agresiune, etc.

Din examinarea medico-legală efectuată asupra corpului minorei a reieșit că aceasta a prezentat următoarele leziuni: 1.palpebral superior intern stâng echimoză violacee de2/0,7 cm; 2. frontal stâng excoriație de 0,4/0,2 cm, acoperită de crustă maronie; 3. parietal posterior stâng excoriație de 1,8/1 cm, acoperită de crustă maronie; 4. hemifacies stâng, peribucal 2 hiperpigmentări de 0,3/0,3 cm și 0,5/0,5 cm; 5. pe roșul buzei inferioare, pericomisural bilateral, labiomentonier și mentonier, arsură gr. II de 6/5 cm., acoperită de crustă maronie pe cale de detașare; 6. pe umărul stâng excoriație de 171 cm acoperită de crustă maronie; 7. fractură claviculară 1/3 medie stângă; 8. letero-cervical stâng, bazal excoriație de 0,370,3 cm acoperită de crustă maronie; 9. axilar drept tumefacție violacee de 6/3 cm; 10. axilar stâng tumefacție violacee de 5/3 cm; 11. pectoral drept 2 zone hiperpigmentate de 1/1 cm și 0,4/0,4 cm; 12. epigastic-paramedian stg. 2 dungi excoriate, paralele, la 0,5 cm una de alta, discontinui, de 5/0,1 cm și 3/0,1 cm dispuse oblic infero-intern, acoperite de crustă maronie; 13. inghinal dr. echimoză gălbuie de 8/2 cm; 14. prepubian echimoză palid violacee de 5/5 cm; 15. coxofemural dr. excoriație de 4/2 cm, acoperită de crustă maronie în mare parte detașată; 16. pe genunchiul stâng excoriație de 472 cm, acoperită de crustă maronie în mare parte detașată; 17. pe brațul dr. 1/3 medie cu 1/3 inferioară, anterior, 4 excoriații de 0,2/0,2 cm acoperite de crustă maronie; 18. coapsa de 1/3 medio-anterioară echimoză brună de 2/1 cm; 19. genunchiul dr. tumefiat brun; 20. pe maleola externă dr. 4 excoriații cu dimensiuni cuprinse între 0,2/0,2 cm și 1,5/0,2 cm, pe fond tumefiat brun; 21. pe coapsa dr.1/3 superioară echimoză brună 2/2 cm; 22. latero-toracic bazal stg., excoriație de 0,4/0,4 cm, acoperită de crustă hematică; 23.flancul stg. 3 excoriații cu dimensiuni cuprinse între 0,2/0,2 cm și 2/1 cm acoperite de crustă maronie, pe fond echimotic gălbui; 24. pe antebrațul dr. 1/3 medio-radială 3 excoriații cu dimensiuni cuprinse între 1/0,1 cm și 2/0,2 cm, acoperite de crustă maronie pe cale de detașare; 25. coxofemural stg. 4excoriații cu dimensiuni cuprinse între 0,5/0,5 cm și 2/0,5 cm, acoperite de crustă maronie pe cale de detașare; 26. pe coapsa stg. Lateral echimoză gălbuie de 10/5 cm; 27. maleola externă stg. excoriație de 0,5/0,5 cm acoperită de crustă maronie pe cale de detașare; 28. pe fesa stg. echimoză violacee de 5/5 cm.

Prin raportul medico-legal s-a mai stabilit că minora B.K. a prezentat leziuni traumatice ce au putut avea vechimi diferite: a). leziunile de la punctele 1,9,10,14,22,28, luxațiile scapulo-humerale bilaterale, fractura de claviculă stg., fracturile de radius dr. și fracturile de humerus dr. și stg. pot data de 1-2 zile; b). leziunile de la punctele 2,3,5,6,8,12,13,17-27, pot data de 3-5 zile; c). leziunile de la punctele 4,11,15,16 pot data de 7-10 zile. În aceleași acte medicale cu privire la mecanismul de producere a leziunilor se reține că, au putut fi produse în modul următor: a). leziunile de la punctele 1,3,8,24,28 au putut fi produse prin lovire cu un corp dur; b). leziunile de la punctele 2,4,6,11-23, 25-27, au putut fi produse prin lovire cu sau de corpuri/planuri dure; c). leziunile de la punctele 9, 10 și luxațiile scapulo-femurale au putu fi produse prin tracțiune; d). fracturile de radius, claviculă și humerus bilateral au putut fi produse prin lovire cu sau și de corpuri/planuri dure; e). leziunile de arsură(pct. 5) au putut fi produse prin contact cu lichid fierbinte, sau corp incandescent, sau contact chimic.

Pentru vindecarea leziunilor au fost necesare circa 120 zile îngrijiri medicale de la producere, dacă nu survin complicații.

Ulterior, s-a stabilit că toate aceste leziuni au pus viața minorei în primejdie, atât prin multiplele leziuni traumatice prezentate cât și prin lipsa unei îngrijiri necesare unei dezvoltări armonioase psiho-somatice.

Având în vedere motivele arătate, s-a apreciat că în speță se impune a se reține intenția indirectă a inculpatei de suprimare a vieții minorei. Inculpata susține că în afara unor corecții firești, nu a mai agresat-o pe minoră înainte de împrejurarea mai sus descrisă, când admite că a lovit-o pe minoră, dar susține că totul s-a petrecut între niște limite considerate de ea normale, deși cele câteva palme aplicate minorei au fost urmate de căderea acesteia în baie.

Dacă pentru explicarea loviturilor de arsură din zona gurii victimei, inculpata invocă o apărare plauzibilă, adică tamponarea cu soluție alcoolică iodată, referitor la restul leziunilor, susținerile inculpatei sunt neverosimile, întrucât traumatismele mai sus descrise, chiar dacă au survenit în urma unor tratamente derulate pe mai multe zile, nu pot fi produse prin corecții fizice cu palma și simple căderi.

În raport de multiplele traumatisme și leziuni descrise în actul medico legal, s-a reținut că inculpata a supus-o pe minoră unor agresiuni intense și de durată, care, chiar dacă nu au urmărit în mod direct suprimarea vieții acesteia, denotă că inculpata, deși nu a dorit și nu a urmărit, a acceptat o asemenea posibilitate; această variantă a fost acceptată și putea fi prevăzută ca o alternativă posibilă a unui astfel de comportament al inculpatei.

Astfel, s-a reținut că la intenția indirectă, este nevoie ca inculpata să nu urmărească survenirea rezultatului faptei sale, însă să accepte în mod conștient posibilitatea survenirii lui. Lipsa dorinței în ceea ce privește survenirea urmărilor unei fapte comise, se poate manifesta fie prin indiferența față de urmări, fie chiar prin lipsa dorinței ca ele să apară, acestea producându-se în realitate datorită acțiunii sau inacțiunii făptuitorului.

În raport de aceste precizări s-a reținut că inculpata, deși nu a urmărit producerea unor leziuni grave care să pună în primejdie viața minorei, în vârstă de doar de 3 ani (la data comiterii faptei), a acceptat posibilitatea producerii acestora în condițiile în care trebuia și putea să-și dea seama că aplicarea unor lovituri și îmbrâncirea, urmată de căderea (conform declarației inculpatei) minorei la o asemenea vârstă fragedă și cu probleme de dezvoltare fizică (conform susținerilor inculpatei și martorului P.I.C.), poate duce la suprimarea vieții minorei.

Având în vedere motivele arătate, s-a reținut că fapta inculpatei P.D.R., de a provoca minorei B.K.E.C., în vârsta de 3 ani, traumatismele și leziunile mai sus descrise, pentru care au fost necesare 120 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații și care au pus viața minorei în pericol, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen.

În ceea ce privește solicitarea formulată în apărarea inculpatei, de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., s-a reținut că este nefondată și urmează a fi respinsă ca atare, în raport de împrejurarea că fapta inculpatei constituie infracțiune de tentativă de omor calificat și nu cea de vătămare corporală gravă, întrucât acționând în modalitatea mai sus arătată, inculpata a prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al faptei sale – suprimarea vieții victimei minorei - rezultat pe care chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat. Astfel, s-a apreciat că loviturile aplicate de inculpată minorei și agresiunile exercitate asupra acesteia, care au avut drept consecință cauzarea leziunilor grave ce au pus în primejdie viața minorei, constituie elemente suficiente pentru a se putea susține că inculpata a prevăzut posibilitatea producerii decesului minorei, rezultat pe care cel puțin putea să-l prevadă și l-a acceptat și care a fost evitat numai datorită întâmplării și a intervențiilor medicale ulterioare.

De altfel, în raport de materialitatea acțiunilor inculpatei și traumatismele grave cauzate victimei minore, tribunalul a apreciat că se impune înlăturarea susținerii inculpatei că nu ar fi urmărit și acceptat producerea rezultatului, ci a urmărit doar aplicarea unei corecții, în condițiile în care probele dosarului sunt de natură a duce la concluzia că sub aspectul poziției sale subiective, inculpata a acționat cu intenția indirectă de a curma viata minorei, în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii lui, chiar dacă eventual nu l-a urmărit în mod direct. Inculpata s-a comportat cu indiferență față de survenirea rezultatului periculos pe care chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat eventualitatea producerii lui.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata P.D.R. care a solicitat schimbarea încadrării juridice din tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 C. pen., reducerea pedepsei și suspendarea condiționată sau sub supraveghere a pedepsei.

Prin decizia penală nr. 64/A din 26 aprilie 2010 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a admis apelul inculpatei considerându-l întemeiat numai sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate pe care a redus-o la 8 ani închisoare .

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, instanța de apel a apreciat că fapta inculpatei constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. c) C. pen., astfel cum a reținut și prima instanță, fiind comisă cu intenție și nu aceea de vătămare corporală gravă așa cum a susținut inculpata.

În termen legal, inculpata a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel pe care a criticat-o atât sub aspectul legalității cât și al temeiniciei .

Astfel, motivul de nelegalitate invocat de inculpată vizează greșita încadrare juridică a faptei în dispozițiile art. 20 raportat la art. 174-175 lit. c) C. pen. susținând că nu a acționat cu intenția de a suprima viața victimei ci doar pentru a-i aplica o corecție, solicitând a se reține în sarcina sa infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 C. pen.

Inculpata a mai criticat decizia atacată și din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. solicitând reducerea pedepsei și schimbarea modalității de executare prin aplicarea dispozițiilor art. 81 sau art. 86/1 C. pen.

Examinând hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare invocate precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Ceea ce deosebit tentativei la infracțiunea de omor de infracțiunea de vătămare corporală gravă având ca urmare punerea în primejdie a vieții persoanei prev. de art. 182 alin. (1) C. pen. este poziția subiectivă a făptuitorului față de victimă ce caracterizează latura obiectivă a acestei infracțiuni . În timp ce în cazul infracțiunii de art. 182 alin. (1) C. pen. făptuitorul acționează cu praeterintenție, în cazul infracțiunii prev. de art. 20 raportat la art. 174 acesta acționează cu intenție.

Pentru a stabili existența intenției de a ucide este necesar a se face o analiză complexă a împrejurărilor săvârșirii faptei, semnificativ cu privire la poziția subiectivă a făptuitorului.

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpata i-a aplicat victimei în vârstă de numai 3 ani și cu probleme de dezvoltare fizică, multiple lovituri producându-i traumatism și leziuni grave ce au necesitat pentru vindecare 120 de zile îngrijiri medicale dacă nu survin complicații și care i-au pus viața în primejdie. Acționând în acest mod, inculpata, persoană matură, cu experiență mare de viață a prevăzut fără îndoială că este posibil rezultatul letal, rezultat pe care dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat și care nu s-a produs datorită intervenției medicale.

Minora a fost internată în perioada 06 iunie 2008-15 august 2008, timp în care a suferit multiple intervenții chirurgicale conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1638B din 17 octombrie 2008 întocmit de IML Timișoara (filele 15-16 d.u.p.)

Conform aceluiași raport, minora a prezentat politraumatism cu luxație bilaterală cerebro scapulară; fractură claviculară stg; contuzie toraco-abdominală și membre superioare,inferioare prin heteroagresiune, ICC închis minor, plagă arsă periorobucală; Edeme generalizate posttraumatice; Șoc posttraumatic, fiind enumerate nu mai puțin de 28 de traumatisme și leziuni identificate pe tot corpul victimei.

În raport cu multiplele leziuni cauzate minorei într-un interval de 10 zile, cu gravitatea acestora, punându-i minorei viața în primejdie, cu vârsta fragedă a victimei (3 ani), cu dezvoltarea fizică deficitară a acesteia, concluzia firească este aceea că inculpata a prevăzut și acceptat posibilitatea intervenirii decesului minorei, acționând cu intenție specifică infracțiunii de omor, rezultatul letal neproducându-se datorită intervenției medicale de specialitate.

Ca atare, și Înalta Curte apreciază, în acord cu instanțele anterioare că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 C. pen.

Pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată de instanța de prim control judiciar se situează spre limita minimă specială ( a depășit cu numai 6 luni) și corespunde tuturor criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen. Această pedeapsă reflectă atât gradul de pericol social concret al faptei cât și elementele circumstanței personală a inculpatei care a mai fost condamnată pentru o infracțiune de lovire, a avut o poziție relativ sinceră pe parcursul procesului penal.

Fapta inculpatei este deosebit de gravă, având în vedere că victima este chiar nepoata ei, a profitat de incapacitatea acesteia de a se apăra datorată vârstei fragede și stării precare a sănătății, a lovit în mod repetat un copil lipsit complet de apărare.

Din declarațiile inculpatei și ale soțului acesteia, P.I.C. rezultă că în ziua de 2 iunie 2008 inculpata i-a aplicat minorei mai multe lovituri cu o curea peste tot corpul și deși fetița s-a simțit rău nu a dus-o la spital, fiindu-i teamă că va fi acuzată de agresarea acesteia. Abia în data de 6 iunie 2008 inculpata s-a speriat de starea în care se afla nepoata sa, pe care a dus-o în stare de inconștiență la spital.

Împrejurarea că inculpata a transportat-o pe minoră la spital nu poate avea semnificația unei desesizări conform art. 22 C. pen. și a fost avută în vedere de instanța de apel care a redus pedeapsa aplicată de prima instanță Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai scăzut nu ar fi în măsură să asigure atingerea dublului scop preventiv-educativ prev. de art. 52 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.D.R. împotriva deciziei penale nr. 64/A din 26 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2011.