ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3354/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 114/PI/2012, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 680/30/2012, a fost admisă cererea formulată de inculpat, având ca obiect aplicarea procedurii simplificate de judecată prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 109 alin. (1) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul minor A.L.C., la o pedeapsă principală de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat. În baza art. 208 alin. (4), art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen.

cu aplicarea art. 109 alin. (1) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul minor A.L.C. la o pedeapsă de un an și două luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 109 alin. (1) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul minor A.L.C. la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere. În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 109 alin. (1) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. a fost condamnat inculpatul minor A.L.C. la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire. În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 109 alin. (1) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul minor A.L.C. la o pedeapsă de 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, care a fost sporită cu 8 luni, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare în regim privativ de libertate. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b) C. pen. i-a fost interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă iar minorul a împlinit vârsta de 18 ani și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv începând cu data de 14 decembrie 2011 până în data de 05 aprilie 2012 inclusiv. În baza art. 350 C. proc. pen. raportat la art. 160 1 alin. (3) teza ultimă C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a confiscat un cuțit argintiu cu plasele metalice având lungimea totală de 32 cm și lungimea lamei de 20 cm (menționat în dovada întocmită la data de 10 ianuarie 2012). În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen.

s-a dispus restituirea către persoana vătămată D.M.L., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, a următoarelor bunuri: un palton scurt de culoare gri confecționat din material textil; un tricou cu mânecă scurtă de culoare gri cu o imagine de femeie imprimată pe partea din față pe suprafața căruia sunt 3 urme de dimensiuni mici de împungere (menționate în dovada întocmită la data de 10 ianuarie 2012). Au fost admise în parte pretențiile civile formulate de părțile civile D.M.L. și D.A.V. În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 1366 alin. (2) și art. 1372 din Noul C. civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente A.G. și A.N. la plata următoarelor sume cu titlu de daune morale: 20.000 (douăzeci de mii) RON către partea civilă D.M.L.; 5000 (cinci mii) RON către partea civilă D.A.V.

Au fost respinse în rest pretențiile civile ca nefondate. Au fost admise în parte pretențiile civile formulate de partea civilă C.T. În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 1366 alin. (2) și art. 1372 din Noul C. civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente A.G. și A.N. la plata către partea civilă C.T. a sumei de 358 RON cu titlu de daune materiale. Au fost respinse în rest pretențiile civile ca nefondate. A fost admisă acțiunea civilă promovată de partea civilă Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara, iar în baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 1366 alin. (2) și art. 1372 din Noul C. civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente A.G.

și A.N. la plata către partea civilă Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara a sumei de 751,932 RON, cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată D.A.V. A fost admisă acțiunea civilă promovată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „L.Ț.” din Timișoara și, în baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 1366 alin. (2) și art. 1372 din Noul C. civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente A.G. și A.N. la plata către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „L.Ț.” din Timișoara a sumei de 2.993,55 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată D.M.L. În baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc.

pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente A.G. și A.N. la plata sumei de 4000 (patru mii) RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. În baza art. 193 alin. (1), (2), (4) C. proc. pen. raportat la art. 191 alin. (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente A.G. și A.N. la plata către partea civilă D.M.L. a sumei de 3100 RON (trei mii o sută) cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 4/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 01 februarie 2012 a fost trimis în judecată inculpatul A.L.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20 C. pen., rap.

la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. l), i) C. pen.; art. 180 alin. (2) C. pen.; art. 208 alin. (4), art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen.; art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002; art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, fiecare cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. În fapt, s-a reținut în fapt că inculpatul A.L.C., în cursul anilor 2010 - 2011, a dezvoltat o relație de prietenie cu partea vătămată D.M.L. La finele anului 2011, la solicitarea părinților, partea vătămată D.M.L. a decis să pună capăt acestei relații de prietenie (a se vedea respectiv referatul de terminare a urmăririi penale din Dosarul nr. 14174/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, dosar în care inculpatul A.L.C.

este cercetat pentru infracțiunea prev. de art. 198 C. pen.). Inculpatul a solicitat în repetate rânduri părții vătămate să reia relațiile de prietenie anterioare, recurgând și la amenințări cu moartea la adresa părții vătămate D.M.L. În data de 13 decembrie 2011, inculpatul a hotărât să se deplaseze în loc. D.N., pentru a avea o discuție cu partea vătămată pe acesta temă, știind că aceasta va merge în dimineața zilei de 14 decembrie 2011 la școală. În acest context, în seara zilei de 13 decembrie 2011, inculpatul A.L.C. s-a deplasat din localitatea de domiciliu (respectiv loc. B.M.) în mun. Timișoara, în ideea de a sustrage un autoturism cu care să se deplaseze apoi în loc. D.N., unde locuiește partea vătămată D.M.L.

În jurul orelor 24,00 ale nopții de 13 decembrie 2011, inculpatul a ajuns în mun. Timișoara, pe strada D., de unde a sustras autoturismul marca D., folosit de partea vătămată C.T. Inculpatul a intrat în autoturism, forțând sistemul de închidere al ușilor autoturismului, după care a smuls firele de la contact, realizând legătura „pe direct" a acestora, și reușind pornirea și punerea în mișcare a autoturismului. Partea vătămată C.T. a declarat organelor de poliție că a sesizat lipsa autoturismului în jurul orelor 01,00 ale nopții de 13 din 14 decembrie 2011, arătând totodată că ambele rânduri de chei sunt în posesia sa. Cu autoturismul sustras, inculpatul A.L.C. s-a deplasat în localitatea B.M.

și apoi în localitatea D.N., la locuința martorului C.D. Acestuia, inculpatul i-a relatat faptul că autoturismul este al tatălui său (tatăl inculpatului-n.n.) și acesta i-a permis să se deplaseze cu, autoturismul. Inculpatul l-a luat pe martorul C.D. în autoturism și au făcut o plimbare pe raza loc. D.N. Inculpatul A.L.C. a revenit ulterior în localitatea B.M., la domiciliul său, unde a stat până în jurul orelor 04,00, ale dimineții de 14 decembrie 2011. Cu autoturismul marca D., a revenit în localitatea D.N., așteptând pe partea vătămată D.M.L. să plece la școală. În jurul orelor 08,00 inculpatul a observat pe partea vătămată D.M.L. mergând către școală, însoțită fiind de sora sa mai mare, partea vătămată D.A.V.

Inculpatul A.L.C. a intrat de două ori cu mașina pe trotuar, intenționând să le acroșeze pe cele două părți vătămate. Potrivit declarației sale, inculpatul a arătat că a intenționat să „le doboare la pământ" pe cele două părți vătămate și apoi, să ia în mașină pe partea vătămată D.M.L. și să fugă cu ea. Când cele două părți vătămate au ajuns în fața imobilului cu nr. x de pe strada C.S. din localitatea D.N., inculpatul A.L.C. s-a coborât din mașină și s-a deplasat la ele. A solicitat din nou părții vătămate D.M.L. să îl însoțească și să se urce la el în mașină. Față de refuzul părții vătămate D.M.L., inculpatul A.L.C. a scos un cuțit, cu care se înarmase în prealabil de acasă, și a început să o lovească pe partea vătămată D.M.L.

cu cuțitul, la nivelul abdomenului. Partea vătămată D.M.L. a încercat să se apere de loviturile de cuțit aplicate de inculpat, împrejurare în care a fost tăiată la nivelul antebrațului stâng. Între inculpat și partea vătămată D.M.L. s-a interpus partea vătămată D.A.V., care a folosit și un spray lacrimogen, pe care l-a pulverizat în direcția inculpatului. Cu toată opoziția celor două părți vătămate, inculpatul a continuat să le atace cu cuțitul, aplicând părțiii vătămate D.M.L. o lovitură de cuțit în zona gurii și părții vătămate D.A.V. o lovitură de cuțit în zona coapsei drepte, întrucât părțile vătămate au început să strige, iar pe drum a observat mai multe persoane, inculpatul A.L.C. a abandonat cuțitul folosit la comiterea agresiunii, s-a urcat în autoturismul sustras și s-a îndreptat în viteză către ieșirea din localitatea D.N., înspre loc.

S. Datorită stării de surescitare, a lipsei abilităților necesare conducerii autoturismului dar și efectului sprayului lacrimogen folosit de partea vătămată D.A.V., inculpatul a pierdut controlul direcției de mers și a intrat cu autoturismul într-un șanț de pe marginea șoselei, la intersecția străzii P. cu strada S. din localitatea D.N. Pe jos s-a deplasat până la locuința sa și apoi, cu o bicicletă s-a deplasat în loc. B.M., unde a fost depistat de organele de poliție la locuința numitului T.N.T. Autoturismul părții vătămate C.T. a fost găsit la locul în care fusese abandonat de inculpat. Din procesul verbal întocmit de organele de poliție rezultă că autoturismul prezenta numeroase avarii (flaps lateral dreapta dislocat, bară de protecția față și spate dreapta spate, cutie de viteze blocată), yalele portierei stânga față și portbagaj prezentau urme vizibile de forțare, iar contactul de pornire era forțat, firele de alimentare fiind tăiate.

Cu ocazia cercetării interiorului autoturismului, pe maneta schimbătorului de viteze au fost identificate și fixate mai multe pete de culoare brun-roșcată, cu aspect de sânge. A fost efectuată și cercetarea la fața locului, respectiv în fața imobilului cu nr. x de pe strada S. din loc. D.N., unde au fost agresate părțile vătămate D.M.L. și D.A.V. A fost ridicat cuțitul folosit de inculpat la comiterea agresiunii, respectiv un cuțit cu lungimea totală de 32 cm și lungimea lamei de 20 cm. Pe o lungime de aproximativ 25 m a fost identificată o cărare de urme, sub formă de stropi, de culoare brun-roșcată, cu aspect de sânge. Din declarațiile părții vătămate D.M.L. a rezultat că după încetarea relației sale de prietenie cu inculpatul A.L.C., acesta a început să profereze amenințări cu moartea la adresa sa.

Acesta este motivul pentru care, în dimineața zilei de 14 decembrie 2011 se îndrepta către școală, însoțită fiind de sora sa mai mare, partea vătămată D.A.V. După ce inculpatul a încercat de două ori să le lovească cu mașina pe trotuar, s-a coborât din mașină și a lovit-o de mai multe ori cu un cuțit, la nivelul abdomenului, a mâinii și a gurii. Precizează partea vătămată D.M.L. că lovitura de la nivelul gurii a vizat de fapt zona gâtului, dar a reușit să se aplece și să evite astfel o lovitură fatală. Din declarațiile părții vătămate D.A.V. a rezultat că în dimineața zilei de 14 decembrie 2011 a însoțit-o pe sora sa D.M.L. către școală, tocmai pentru a o proteja de un potențial atac din partea inculpatului.Arată că inculpatul a lovit de mai multe ori pe partea vătămată D.M.L.

cu un cuțit, la nivelul abdomenului, a antebrațului stâng și a gurii. Partea vătămată D.A.V. s-a interpus între agresor și sora sa, folosind un spray lacrimogen pe care l-a pulverizat în direcția agresorului. Și partea vătămată D.A.V. a fost lovită cu cuțitul la nivelul piciorului drept. Martorii prezenți pe stradă la momentul comiterii agresiunii de către inculpat au confirmat că acesta se deplasa cu viteză cu autoturismul pe drumul public din loc. D.N., după care a oprit și a agresat pe cele două părți vătămate. După comiterea agresiunii, inculpatul A.L.C. a apelat telefonic pe martorul T.G., cerându-i să se intereseze dacă partea vătămată D.M.L. a fost ucisă ca urmare a acțiunilor sale. În declarațiile date, inculpatul A.L.C.

a recunoscut faptele pentru care este cercetat. A arătat că în data de 13 din 14 decembrie 2011 a sustras un autoturism din mun. Timișoara, pe care l-a condus pe drumurile publice din jud. Timiș, fără a poseda permis de conducere. înainte de a se deplasa în loc. D.N., s-a înarmat cu un cuțit de acasă, scopul său fiind de a suprima viața părții vătămate D.M.L. în situația în care aceasta nu va fi de acord să îl însoțească și să reia relațiile de prietenie anterioare. A arătat că, după ce le-a văzut pe cele două părți vătămate pe trotuar, a încercat să le acroșeze cu autoturismul, în ideea de a le doborî la pământ. Întrucât planul său a eșuat, a luat cuțitul din mașină, s-a apropiat de cele două părți vătămate și a început să lovească cu cuțitul pe partea vătămată D.M.L.

în zona abdominală. În busculada creată a intervenit partea vătămată D.A.V. care i-a pulverizat spray lacrimogen în față. A arătat inculpatul că „deși nu mai vedeam bine, am continuat să lovesc cu cuțitul pe partea vătămată D.M.L. și știu că am mai lovit-o cu cuțitul la nivelul gurii și a brațului stâng. Nu m-am mai gândit la consecința faptelor mele (...)”. Inculpatul a mai arătat că nu a avut cunoștință de faptul că a lovit cu cuțitul și pe partea vătămată D.A.V. Din raportul de constatare medico-legală întocmit de I.M.L. Timișoara și din fotocopia foii de observație clinică a Spitalului Cinic de Urgență pentru Copii „L.Ț." a rezultat că partea vătămată D.M.L.

a fost internată în perioada 14-19 decembrie 2011 cu diagnosticul de „plagă tăiată linguală, antebraț stâng prin heteroagresiune, plăgi tăiate abdominale superficiale". Leziunile respective au fost rezultatul lovirii directe cu corp înțepător tăietor și au necesitat pentru vindecare 25 zile îngrijire medicală. Din raportul de constatare medico-legală întocmit de I.M.L. Timișoara și din fotocopia foii de observație clinică a Spitalului Cinic Municipal de Urgență Timișoara a rezultat că partea vătămată D.A.V. a fost internată în perioada 14-16 decembrie 2011 cu diagnosticul de „plagă înjunghiată transfixiantă coapsă dreaptă". Leziunile respective au fost rezultatul lovirii directe cu corp înțepător tăietor și au necesitat pentru vindecare 15 zile îngrijire medicală.

Din buletinul de analiză biocriminalistică a I.M.L. Timișoara rezultă că pe cuțitul folosit de inculpat la comiterea agresiunii a fost identificat sânge, specia umană. Au fost examinate din punct de vedere criminalistic obiectele de îmbrăcăminte ale părții vătămate D.M.L., fiind identificate pe tricou și paltonul acesteia mai multe urme formă „posibil create cu un corp ascuțit". Asemenea urme au fost identificate inclusiv la nivelul gulerului paltonului examinat. Din adresa din 18 ianuarie 2012 a SPCRPCÎVT a rezultat că inculpatul A.L.C. nu este posesor al permisului de conducere. În drept, faptele inculpatului A.L.C. au întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor prev. și ped. de: - art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., - art. 180 alin. (2) C. pen.; - art. 208 alin. (4), 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen.; - art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002; -art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (republicată) fiecare cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Cât privește infracțiunea prev. și ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 C. pen., probele administrate în dosar a relevat intenția inculpatului de a suprima viața victimei, de a lovi cu cuțitul (obiect vulnerant, apt să suprime viața unei persoane) în zone vitale, activitatea acestuia fiind incompletă neproducându-și efectul atât datorită opoziției victimei, intervenției părții vătămate D.A.V.

cât și faptului că victima era îmbrăcată cu haine groase care au atenuat forța loviturilor aplicate de inculpat. Apoi, actele medicale relevă existența unor leziuni produse cu un corp înțepător-tăietor, leziuni care sunt rezultatul lovirii directe, ceea ce denotă o anumită foiță, intensitate a loviturilor, vizate fiind zone anatomice în care se află organe vitale. Cercetarea la fața locului a evidențiat existența de urme biologice, de sânge, de natură umană, prezente și pe cuțitul folosit de inculpat la comiterea agresiunii. De asemenea, din examinarea obiectelor de îmbrăcăminte ale părții vătămate D.M.L. rezultă existența mai multor urme formă, inclusiv la baza gulerului paltonului, care au corespondent pe corpul victimei la nivelul unor zone vitale (abdomen, gât).

Faptul că aceste urme au fost identificate inclusiv pe tricou, denotă caracterul de intensitate, de putere a loviturilor aplicate. Cât privește intenția inculpatului ca prin acțiunile sale să suprime viața victimei, în literatura de specialitate s-a arătat în mod constant că „intenția de a ucide se stabilește în funcție de materialitatea actului care, în majoritatea cazurilor, evidențiază poziția psihică a făptuitorului (...) există intenția de a ucide dacă se constată: multitudinea de lovituri în zone vitale ale corpului, perseverență în aplicarea de lovituri cu un obiect dur în diverse regiuni ale corpului, lovirea victimei cu intensitate în cap (...)" (V.Dobrinoiu, ș.a.- Drept penal, parte specială, Edit.

Europa Nova, București, 1997, p.99). Și practica judiciară este constată în a aprecia că „sunt relevante pentru încadrarea juridică împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, instrumentul utilizat, intensitatea loviturii și zona anatomică vizată" (Curtea Supremă de Justiție, secția penală, decizia nr. 302/1992 și 304/1992 în Codul penal adnotat cu practică judiciară, Edit.

Argessis, Curtea de Argeș, p.497), sau „(...) pentru stabilirea corectă a încadrării juridice a faptei, prima instanță trebuia să ia în considerare locul în care s-a aplicat lovitura, intensitatea și urmările acesteia, precum și obiectul vulnerant folosit (...)" (Curtea Supremă de Justiție, secția penală, decizia nr. 2259/1995, în op. cit. p. 495), sau „sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, deși leziunile traumatice au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 6-7 zile, și nu s-a pus în primejdie viața victimei, atunci când inculpatul s-a folosit de un corp dur, apt să producă rezultatul letal, și a lovit victima într-o zonă vitală (...)" (Curtea de Apel București, secția a II-a penală, decizia nr. 102/1999, op. cit. p. 99-100), sau „numărul zilelor de îngrijire medicală și împrejurarea că leziunile nu au pus în pericol viața victimei au mai puțină semnificație în stabilirea intenției indirecte de a ucide.

În asemenea cazuri sunt relevante pentru încadrarea juridică împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, instrumentul utilizat, intensitatea loviturii și zona anatomică vizată" (Curtea Supremă de Justiție, secția penală, decizia nr. 302, 304/1992 și decizia nr. 1135/1992, în op.cit. p.497). Nu s-a reținut o eventuală tentativă de omor și în privința părții vătămate D.A.V., având în vedere leziunile suferite de aceasta, numărul leziunilor, zona anatomică vizată, etc. precum și poziția psihică a inculpatului care, prin acțiunile sale, a vizat exclusiv curmarea vieții părții vătămate D.M.L. (declarațiile inculpatului fiind în același sens). Probele administrate în cursul urmăririi penale au dovedit pe deplin întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor de furt calificat, conducerea unui autoturism pe drumurile publice fără ca inculpatul să posede permis de conducere, precum și ale infracțiunii de port fără drept al cuțitului.

Pe latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut următoarele: Partea vătămată C.T. s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 1 500 RON, reprezentând contravaloarea distrugerilor aduse autoturismului marca D. Părțile vătămate D.A.V. și D.M.L. au precizat că se constituie parte civilă în cauză, urmând a preciza ulterior cuantumul pretențiilor civile. S-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 751,932 RON Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara, reprezentând cuantumul cheltuielilor de spitalizare pentru partea vătămată D.A.V. S-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2993,55 RON Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „L.Ț.", reprezentând cuantumul cheltuielilor de spitalizare pentru partea vătămată D.M.L.

Modul de efectuare a urmăririi penale: urmărirea penală a fost începută în cauză la data de 14 decembrie 2011, pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 208 alin. (4), 209 alin. (1) lit. e), g), și i) C. pen., art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991. La data de 15 decembrie 2011 a fost începută urmărirea penală pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 180 C. pen. și art. 181 C. pen. La data de 09 ianuarie 2012 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 C. pen. Inculpatul A.L.C.

a fost reținut pentru 24 ore, după care, prin încheierea penală nr. 79 din 15 decembrie 2011 a Judecătoriei Timișoara a fost arestat preventiv pe o perioadă de 19 zile (mandat de arestare preventivă din 15 decembrie 2011), durata măsurii arestării preventive fiind prelungită succesiv cu 15 zile de Judecătoria Timișoara și apoi cu 20 zile de către Tribunalul Timiș. Durata arestării preventive expiră la 05 februarie 2012. De la fața locului a fost ridicat cuțitul folosit de inculpat la comiterea actelor de agresiune (cuțit argintiu cu prăsele metalice cu lungimea de 32 cm, lungimea lamei de 20 cm). De la partea vătămată D.M.L. au fost ridicate mai multe obiecte de îmbrăcăminte cu care era îmbrăcată la data de 14 decembrie 2011, la momentul comiterii agresiunii de către inculpat.

Inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală la data de 30 ianuarie 2012. Cu privire la persoana inculpatului, prima instanță a reținut următoarele: Inculpatul A.L.C. are 17 ani. A absolvit 8 clase. Nu este căsătorit. Nu are ocupație și loc de muncă. A mai comis fapte de natura celor pentru care este cercetat în prezentul dosar (furt calificat) și este cercetat și în alte dosare pentru fapte cu ridicat grad de pericol social (furt calificat, raport sexual cu un minor). A recunoscut și regretat faptele comise. În probațiune s-a atașat dosarul de urmărire penală nr. 4/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș. Tribunalul a reținut că inculpatul a solicitat aplicarea procedurii simplificate de judecată prevăzută de art. 320 1 C. proc.

pen., situație în care, prealabil examinării fondului, a verificat dacă sunt îndeplinite cerințele legale pentru admiterea acestei cereri. Sub aspect procedural s-a reținut că inculpatul a declarat în fața primei instanțe, înainte de începerea cercetării judecătorești, că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Tribunalul a constatat că pentru nici una dintre infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată (art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.; art. 180 alin. (2) C. pen.; art. 208 alin. (4), 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen.; art. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002; art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată) legea nu prevede pedeapsa cu detențiunea pe viață. Instanța de judecată a apreciat că din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că faptele există, au constituit infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat. În concluzie, constatând întrunite cerințele legale, prima instanță a admis cererea formulată de inculpat având ca obiect aplicarea procedurii simplificate de judecată. Pe fond, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul a reținut aceeași situație de fapt cu cea menționată în rechizitoriu. Inculpatul a fost audiat în faza de urmărire penală, recunoscând comiterea faptelor și oferind detalii în legătură cu mobilul acțiunilor sale și modul în care a acționat, recunoaștere care se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală.

Sub aspectul încadrării juridice s-a reținut că fapta inculpatului care în data de 13 decembrie 2011, ora 24 00 , în timp ce se afla în municipiul Timișoara pe strada D., a sustras autoturismul marca D. aparținând părții vătămate C.T., pătrunzând în interiorul autoturismului prin forțarea sistemului de închidere al ușilor, după care a smuls firele de contact realizând legătura „pe direct”, reușind pornirea motorului și punerea în mișcare a autovehiculului, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (4), 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen. Fapta inculpatului care în data de 13 decembrie 2011, după ce a sustras autoturismul marca D. aparținând părții vătămate C.T., a condus autovehiculul fără a avea permis de conducere, deplasându-se din Timișoara (locul sustragerii) în localitățile B.M.

și D.N. a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată. Fapta inculpatului care în data de 13 decembrie 2011, în jurul orei 08 00 , în timp ce se afla pe stradă în localitatea D.N., a purtat fără drept un cuțit pe care îl luase de acasă cu intenția de-al folosi împotriva părții vătămate D.M.L. a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată. Fapta inculpatului care în data de 13 decembrie 2011, în jurul orei 08 00 , în timp ce se afla pe stradă în localitatea D.N., ca urmare a refuzului părții vătămate D.M.L. de a-l însoți, a lovit-o pe aceasta cu cuțitul în abdomen, în zona gurii și în antebrațul stâng, lovituri care nu și-au produs efectul letal deoarece partea vătămată s-a apărat și în apărarea ei a intervenit partea vătămată D.A.V., a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Fapta inculpatului care în data de 13 decembrie 2011, în jurul orei 08 00 , în timp ce se afla pe stradă în localitatea D.N., a lovit-o cu cuțitul în coapsa dreaptă pe partea vătămată D.A.V. care intervenise în apărarea părții vătămate D.M.L., cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 15 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. Potrivit art. 100 C. pen. „Față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancțiunii se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.

Pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului”. Tribunalul a apreciat că în speță se impune aplicarea unor pedepse, singurele în măsură să conducă la îndreptarea minorului. La alegerea sancțiunii prima instanță a avut în vedere următoarele elemente: motivul comiterii acestor infracțiuni l-a constituit dorința inculpatului de a o determina pe partea vătămată D.M.L.

să reia cu acesta relația de iubire pe care o avuseseră anterior, iar în urma refuzului părții vătămate inculpatul a acționat cu dorința de răzbunare, de a-i provoca acesteia o suferință similară cu cea resimțită de el; chiar dacă inculpatul a acționat sub imperiul acestei decepții pe plan sentimental, trebuie totuși avut în vedere că acțiunile sale au fost concepute și executate de o manieră care îi asigura șanse mari de reușită (a obținut un mijloc de transport; s-a înarmat; nu a ezitat să inițieze și să desfășoare acțiunea violentă pe stradă și chiar dacă partea vătămată era însoțită de sora ei mai mare; acțiunile sale nu au produs rezultatul urmărit de acesta deoarece partea vătămată s-a apărat iar sora acesteia i-a sărit în ajutor și a pulverizat în ochii inculpatului conținutul unui spray lacrimogen); atitudinea sinceră a inculpatului nu poate fi valorificată ca o circumstanță atenuantă în contextul în care toate mijloacele de probă enumerate anterior fac dovada indubitabilă a vinovăției sale; inculpatul, deși minor (la data comiterii faptei avea 17 ani și 6 luni), a mai fost anterior cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și conducere fără permis pentru care în data de 02 noiembrie 2011 a fost scos de sub urmărire penală în baza art. 18 1 C. pen., fiindu-i aplicată o amendă administrativă;

din referatul de evaluare (dosarul tribunalului) rezultă că factorii care au influențat negativ comportamentul inculpatului sunt: lipsa supravegherii constante din partea părinților (tatăl consumă frecvent băuturi alcoolice; mama plecată la lucru în Germani); anturajul dubios; abandonul școlar; lipsa vreunei calificări profesionale sau a unui plan de formare profesională în viitor; deficitul intelectual; consumul ocazional de alcool, iar acești factori prevalează asupra celor în măsură să înhibe dezvoltarea comportamentului infracțional, inculpatul având șanse scăzute de a se integra corespunzător în societate. În ce privește limitele pedepselor prima instanță a constatat că inculpatul beneficiază, în cazul infracțiunii de omor calificat, de 3 cauze de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege ce urmează a fi aplicate în următoarea ordine: minoritatea, tentativa, art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. Urmare a reținerii acestor cauze de reducere a pedepsei, limitele pedepsei cu închisoarea sunt cuprinse între 1 an și 8 luni și 4 ani și două luni. În cazul infracțiunii de furt calificat sunt aplicabile în ordine minoritatea și prevederile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., limitele pedepsei cu închisoarea fiind cuprinse între un an și 5 ani. În cazul infracțiunii prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 sunt aplicabile în ordine minoritatea și prevederile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., limitele pedepsei cu închisoarea fiind cuprinse între 4 luni și un an și 8 luni. În cazul infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 rep. sunt aplicabile în ordine minoritatea și prevederile art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., limitele pedepsei cu închisoarea fiind cuprinse între o lună și 8 luni. În cazul infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) sunt aplicabile în ordine minoritatea și prevederile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., limitele pedepsei cu închisoarea fiind cuprinse între o lună și 8 luni. Criteriile menționate la alegerea sancțiunii trebuie avute în vedere și la stabilirea pedepselor pentru fiecare infracțiune în parte, prima instanță dispunând potrivit dispozitivului prezentei sentințe. Împotriva sentinței Tribunalului Timiș au declarat apel inculpatul A.L.C. și părțile civile D.M.L. și D.A.V. Inculpatul nu a motivat apelul în scris fiind susținut oral de către apărătorul din oficiu care prin concluziile formulate a solicitat reducerea pedepsei aplicate și suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Părțile civile au criticat sentința pentru netemeinicie atât sub aspectul laturii civile cât și a laturii penale. Sub aspectul laturii penale se solicită majorarea pedepselor aplicate inculpatului având în vedere pericolul social al infracțiunilor și a împrejurărilor în care au fost comise faptele precum și a conduitei inculpatului atât înainte cât și după săvârșirea acestora. Se susține că inculpatul are mai multe furturi la activ și nu și-a manifestat regretul pentru faptele comise. În ce privește latura civilă a cauzei se solicită majorarea daunelor morale la 100.000 RON pentru partea civilă D.M.L. și la 50.000 RON daune morale pentru D.A.V. Prin decizia penală nr. 98 din 21 mai 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a admis apelurile declarate de părțile civile D.M.L.

și D.A.V. împotriva sentinței penale nr. 114/P/2012, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 680/30/2012. A desființat sentința apelată sub aspectul laturii civile și rejudecând cauza: A majorat daunele morale acordate părții civile D.M.L. de la 20000 RON la 40000 RON și daunele morale acordate părții civile D.A.V. de la 5000 RON la 10000 RON și a obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente A.G. și A.N. la plata acestora. A menținut, în rest, dispozițiile sentinței apelate. A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.L.C., împotriva aceleiași sentințe. A menținut starea de arest și a dedus în continuare, din pedeapsă, durata arestului preventiv din data de 5 aprilie 2012. Pentru a se pronunța astfel, instanța a apreciat că la individualizarea judiciară a pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72.C.

pen. Referitor la latura civilă a cauzei, instanța a apreciat că se impune majorarea sumelor acordate de instanța de fond părților vătămate față de traumele psihice suferite de acestea ca urmare a agresiunilor exercitate asupra lor. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpatul A.L.C. și părțile civile D.M.L. și D.A.V., solicitând admiterea recursurilor astfel cum s-a reținut în partea introductivă a prezentei decizii. Inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat conform art. 385 6 alin. (2)C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond, în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă, fiind corespunzătoare situației de fapt reținută, în mod corect stabilind instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Astfel, rezultă din probele administrate în cauză că inculpatul a săvârșit următoarele infracțiuni: - Fapta inculpatului care în data de 13 decembrie 2011, ora 24 00 , în timp ce se afla în municipiul Timișoara pe strada D., a sustras autoturismul marca D. aparținând părții vătămate C.T., pătrunzând în interiorul autoturismului prin forțarea sistemului de închidere al ușilor, după care a smuls firele de contact realizând legătura „pe direct”, reușind pornirea motorului și punerea în mișcare a autovehiculului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (4), 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen. - Fapta inculpatului care în data de 13 decembrie 2011, după ce a sustras autoturismul marca D. aparținând părții vătămate C.T., a condus autovehiculul fără a avea permis de conducere, deplasându-se din Timișoara (locul sustragerii) în localitățile B.M.

și D.N. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată. - Fapta inculpatului care în data de 13 decembrie 2011, în jurul orei 08 00 , în timp ce se afla pe stradă în localitatea D.N., a purtat fără drept un cuțit pe care îl luase de acasă cu intenția de-al folosi împotriva părții vătămate D.M.L. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată. - Fapta inculpatului care în data de 13 decembrie 2011, în jurul orei 08 00 , în timp ce se afla pe stradă în localitatea D.N., ca urmare a refuzului părții vătămate D.M.L. de a-l însoți, a lovit-o pe aceasta cu cuțitul în abdomen, în zona gurii și în antebrațul stâng, lovituri care nu și-au produs efectul letal deoarece partea vătămată s-a apărat și în apărarea ei a intervenit partea vătămată D.A.V., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. - Fapta inculpatului care în data de 13 decembrie 2011, în jurul orei 08 00 , în timp ce se afla pe stradă în localitatea D.N., a lovit-o cu cuțitul în coapsa dreaptă pe partea vătămată D.A.V. care intervenise în apărarea părții vătămate D.M.L., cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 15 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare. În procesul de individualizare a pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen.

și anume gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, limitele speciale ale pedepselor, modalitatea concretă de comitere a faptelor, cât și circumstanțele personale ale inculpatului (este minor, a recunoscut faptele, nu are antecedente penale, deși i s-au aplicat amenzi administrative pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt și de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse rezultante care, prin cuantum și modalitate de executare este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei, astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen. În consecință, recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Referitor la recursurile declarate de părțile civile, Înalta Curte constată că, în raport de dispozițiile art. 360 și art. 363 C. proc. pen., acestea sunt formulate în termen întrucât, așa cum rezultă din examinarea actelor dosarului, acestora nu li s-a comunicat copia dispozitivului deciziei pronunțate de instanța de apel, în condițiile în care au lipsit la judecarea cauzei în apel. Cu privire la cererea de majorare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului, de la 3 ani și opt luni închisoare la 9 ani închisoare, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere considerentele pentru care s-a respins și cererea inculpatului, de reducere a pedepsei, considerente sus menționate.

În ceea ce privește daunele morale acordate părților civile D.M.L. și D.A.V., Înalta Curte apreciază că acestea au fost corect stabilite de instanța de control judiciar, având în vedere traumele psihice suferite de părțile vătămate ca urmare a agresiunilor exercitate de către inculpat asupra acestora și de numărul de îngrijiri medicale. Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpat și de părțile civile. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive. Va fi obligat recurentul inculpat, ca și recurentele părți civile la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul A.L.C. și de părțile civile D.M.L. și D.A.V. împotriva deciziei penale nr. 98/A din data de 21 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 14 decembrie 2011 la 19 octombrie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentele părți civile D.M.L. și D.A.V. la plata sumelor de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 octombrie 2012.