ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3354/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3354/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 114/PI/2012, pronunțată

de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 680/30/2012, a fost admisă cererea formulată

de inculpat, având ca obiect aplicarea procedurii simplificate de judecată prevăzută

de art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea

art. 109 alin. (1) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost

condamnat inculpatul minor A.L.C., la o pedeapsă principală de 3 (trei) ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.

În baza art. 208

alin. (4), art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen. cu aplicarea art. 109

alin. (1) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat

inculpatul minor A.L.C. la o pedeapsă de un an și două luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 86 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 109 alin. (1) C. pen.

și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul minor

A.L.C. la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu

posedă permis de conducere.

În baza art. 2 alin.

(1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 109 alin. (1) C.

pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul

minor A.L.C. la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de port, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața

sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea

publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea

obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire.

În baza art. 180

alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 109 alin. (1) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul minor A.L.C. la o pedeapsă de

5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa

cea mai grea de 3 ani închisoare, care a fost sporită cu 8 luni, în final inculpatul

urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare

în regim privativ de libertate.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b) C. pen. i-a fost interzis

inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective

publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat,

din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă iar minorul a împlinit

vârsta de 18 ani și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală

sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării

pedepsei.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv începând

cu data de 14 decembrie 2011 până în data de 05 aprilie 2012 inclusiv.

În baza art. 350 C.

proc. pen. raportat la art. 160

1

alin. (3) teza ultimă C. proc. pen.

a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen. s-a confiscat un cuțit argintiu cu plasele metalice având

lungimea totală de 32 cm și lungimea lamei de 20 cm (menționat în dovada întocmită

la data de 10 ianuarie 2012).

În baza art. 109

alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către persoana vătămată D.M.L., după

rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, a următoarelor bunuri: un palton scurt

de culoare gri confecționat din material textil; un tricou cu mânecă scurtă de culoare

gri cu o imagine de femeie imprimată pe partea din față pe suprafața căruia sunt

3 urme de dimensiuni mici de împungere (menționate în dovada întocmită la data de

10 ianuarie 2012).

Au fost admise în parte

pretențiile civile formulate de părțile civile D.M.L. și D.A.V.

În baza art. 14, 346

C. proc. pen. raportat la art. 1366 alin. (2) și art. 1372 din Noul C. civ. a fost

obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente A.G. și A.N. la

plata următoarelor sume cu titlu de daune morale: 20.000 (douăzeci de mii) RON către

partea civilă D.M.L.; 5000 (cinci mii) RON către partea civilă D.A.V.

Au fost respinse în rest

pretențiile civile ca nefondate.

Au fost admise în parte

pretențiile civile formulate de partea civilă C.T.

În baza art. 14, 346

C. proc. pen. raportat la art. 1366 alin. (2) și art. 1372 din Noul C. civ. a fost

obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente A.G. și A.N. la

plata către partea civilă C.T. a sumei de 358 RON cu titlu de daune materiale.

Au fost respinse în rest

pretențiile civile ca nefondate.

A fost admisă acțiunea

civilă promovată de partea civilă Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara,

iar în baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 1366 alin. (2) și art. 1372

din Noul C. civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente

A.G. și A.N. la plata către partea civilă Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara

a sumei de 751,932 RON, cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată

D.A.V.

A fost admisă acțiunea

civilă promovată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „L.Ț.”

din Timișoara și, în baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 1366

alin. (2) și art. 1372 din Noul C. civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu

părțile responsabile civilmente A.G. și A.N. la plata către partea civilă Spitalul

Clinic de Urgență pentru Copii „L.Ț.” din Timișoara a sumei de 2.993,55 RON cu titlu

de cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată D.M.L.

În baza art. 191

alin. (1) și (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile

civilmente A.G. și A.N. la plata sumei de 4000 (patru mii) RON cu titlu de cheltuieli

judiciare avansate de stat.

În baza art. 193

alin. (1), (2), (4) C. proc. pen. raportat la art. 191 alin. (3) C. proc. pen. a

fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente A.G. și A.N.

la plata către partea civilă D.M.L. a sumei de 3100 RON (trei mii o sută) cu titlu

de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

nr. 4/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș înregistrat pe rolul Tribunalului

Timiș la data de 01 februarie 2012 a fost trimis în judecată inculpatul A.L.C.,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20 C. pen., rap. la art. 174

alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. l), i) C. pen.; art. 180 alin. (2) C. pen.;

art. 208 alin. (4), art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen.; art. 86 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2002; art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată,

fiecare cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut în

fapt că inculpatul A.L.C., în cursul anilor 2010 - 2011, a dezvoltat o relație de

prietenie cu partea vătămată D.M.L. La finele anului 2011, la solicitarea părinților,

partea vătămată D.M.L. a decis să pună capăt acestei relații de prietenie (a se

vedea respectiv referatul de terminare a urmăririi penale din Dosarul nr. 14174/P/2011

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, dosar în care inculpatul A.L.C.

este cercetat pentru infracțiunea prev. de art. 198 C. pen.). Inculpatul a solicitat

în repetate rânduri părții vătămate să reia relațiile de prietenie anterioare, recurgând

și la amenințări cu moartea la adresa părții vătămate D.M.L. În data de 13

decembrie 2011, inculpatul a hotărât să se deplaseze în loc. D.N., pentru a avea

o discuție cu partea vătămată pe acesta temă, știind că aceasta va merge în dimineața

zilei de 14 decembrie 2011 la școală.

În acest context, în seara

zilei de 13 decembrie 2011, inculpatul A.L.C. s-a deplasat din localitatea de domiciliu

(respectiv loc. B.M.) în mun. Timișoara, în ideea de a sustrage un autoturism cu

care să se deplaseze apoi în loc. D.N., unde locuiește partea vătămată D.M.L. În

jurul orelor 24,00 ale nopții de 13 decembrie 2011, inculpatul a ajuns în mun. Timișoara,

pe strada D., de unde a sustras autoturismul marca D., folosit de partea vătămată

C.T. Inculpatul a intrat în autoturism, forțând sistemul de închidere al ușilor

autoturismului, după care a smuls firele de la contact, realizând legătura „pe direct"

a acestora, și reușind pornirea și punerea în mișcare a autoturismului. Partea vătămată

C.T. a declarat organelor de poliție că a sesizat lipsa autoturismului în jurul

orelor 01,00 ale nopții de 13 din 14 decembrie 2011, arătând totodată că ambele

rânduri de chei sunt în posesia sa.

Cu autoturismul sustras,

inculpatul A.L.C. s-a deplasat în localitatea B.M. și apoi în localitatea D.N.,

la locuința martorului C.D. Acestuia, inculpatul i-a relatat faptul că autoturismul

este al tatălui său (tatăl inculpatului-n.n.) și acesta i-a permis să se deplaseze

cu, autoturismul. Inculpatul l-a luat pe martorul C.D. în autoturism și au făcut

o plimbare pe raza loc. D.N.

Inculpatul A.L.C. a revenit

ulterior în localitatea B.M., la domiciliul său, unde a stat până în jurul orelor

04,00, ale dimineții de 14 decembrie 2011. Cu autoturismul marca D., a revenit în

localitatea D.N., așteptând pe partea vătămată D.M.L. să plece la școală.

În jurul orelor 08,00

inculpatul a observat pe partea vătămată D.M.L. mergând către școală, însoțită fiind

de sora sa mai mare, partea vătămată D.A.V.

Inculpatul A.L.C. a intrat

de două ori cu mașina pe trotuar, intenționând să le acroșeze pe cele două părți

vătămate. Potrivit declarației sale, inculpatul a arătat că a intenționat să „le

doboare la pământ" pe cele două părți vătămate și apoi, să ia în mașină pe

partea vătămată D.M.L. și să fugă cu ea. Când cele două părți vătămate au ajuns

în fața imobilului cu nr. x de pe strada C.S. din localitatea D.N., inculpatul A.L.C.

s-a coborât din mașină și s-a deplasat la ele. A solicitat din nou părții vătămate

D.M.L. să îl însoțească și să se urce la el în mașină. Față de refuzul părții vătămate

D.M.L., inculpatul A.L.C. a scos un cuțit, cu care se înarmase în prealabil de acasă,

și a început să o lovească pe partea vătămată D.M.L. cu cuțitul, la nivelul abdomenului.

Partea vătămată D.M.L. a încercat să se apere de loviturile de cuțit aplicate de

inculpat, împrejurare în care a fost tăiată la nivelul antebrațului stâng. Între

inculpat și partea vătămată D.M.L. s-a interpus partea vătămată D.A.V., care a folosit

și un spray lacrimogen, pe care l-a pulverizat în direcția inculpatului. Cu toată

opoziția celor două părți vătămate, inculpatul a continuat să le atace cu cuțitul,

aplicând părțiii vătămate D.M.L. o lovitură de cuțit în zona gurii și părții vătămate

D.A.V. o lovitură de cuțit în zona coapsei drepte, întrucât părțile vătămate au

început să strige, iar pe drum a observat mai multe persoane, inculpatul A.L.C.

a abandonat cuțitul folosit la comiterea agresiunii, s-a urcat în autoturismul sustras

și s-a îndreptat în viteză către ieșirea din localitatea D.N., înspre loc. S. Datorită

stării de surescitare, a lipsei abilităților necesare conducerii autoturismului

dar și efectului sprayului lacrimogen folosit de partea vătămată D.A.V., inculpatul

a pierdut controlul direcției de mers și a intrat cu autoturismul într-un șanț de

pe marginea șoselei, la intersecția străzii P. cu strada S. din localitatea D.N.

Pe jos s-a deplasat până la locuința sa și apoi, cu o bicicletă s-a deplasat în

loc. B.M., unde a fost depistat de organele de poliție la locuința numitului T.N.T.

Autoturismul părții vătămate

C.T. a fost găsit la locul în care fusese abandonat de inculpat. Din procesul verbal

întocmit de organele de poliție rezultă că autoturismul prezenta numeroase avarii

(flaps lateral dreapta dislocat, bară de protecția față și spate dreapta spate,

cutie de viteze blocată), yalele portierei stânga față și portbagaj prezentau urme

vizibile de forțare, iar contactul de pornire era forțat, firele de alimentare fiind

tăiate.

Cu ocazia cercetării interiorului

autoturismului, pe maneta schimbătorului de viteze au fost identificate și fixate

mai multe pete de culoare brun-roșcată, cu aspect de sânge.

A fost efectuată și cercetarea

la fața locului, respectiv în fața imobilului cu nr. x de pe strada S. din loc.

D.N., unde au fost agresate părțile vătămate D.M.L. și D.A.V. A fost ridicat cuțitul

folosit de inculpat la comiterea agresiunii, respectiv un cuțit cu lungimea totală

de 32 cm și lungimea lamei de 20 cm. Pe o lungime de aproximativ 25 m a fost identificată

o cărare de urme, sub formă de stropi, de culoare brun-roșcată, cu aspect de sânge.

Din declarațiile părții

vătămate D.M.L. a rezultat că după încetarea relației sale de prietenie cu inculpatul

A.L.C., acesta a început să profereze amenințări cu moartea la adresa sa. Acesta

este motivul pentru care, în dimineața zilei de 14 decembrie 2011 se îndrepta către

școală, însoțită fiind de sora sa mai mare, partea vătămată D.A.V. După ce inculpatul

a încercat de două ori să le lovească cu mașina pe trotuar, s-a coborât din mașină

și a lovit-o de mai multe ori cu un cuțit, la nivelul abdomenului, a mâinii și a

gurii. Precizează partea vătămată D.M.L. că lovitura de la nivelul gurii a vizat

de fapt zona gâtului, dar a reușit să se aplece și să evite astfel o lovitură fatală.

Din declarațiile părții

vătămate D.A.V. a rezultat că în dimineața zilei de 14 decembrie 2011 a însoțit-o

pe sora sa D.M.L. către școală, tocmai pentru a o proteja de un potențial atac din

partea inculpatului.Arată că inculpatul a lovit de mai multe ori pe partea vătămată

D.M.L. cu un cuțit, la nivelul abdomenului, a antebrațului stâng și a gurii. Partea

vătămată D.A.V. s-a interpus între agresor și sora sa, folosind un spray lacrimogen

pe care l-a pulverizat în direcția agresorului. Și partea vătămată D.A.V. a fost

lovită cu cuțitul la nivelul piciorului drept.

Martorii prezenți pe stradă

la momentul comiterii agresiunii de către inculpat au confirmat că acesta se deplasa

cu viteză cu autoturismul pe drumul public din loc. D.N., după care a oprit și a

agresat pe cele două părți vătămate.

După comiterea agresiunii,

inculpatul A.L.C. a apelat telefonic pe martorul T.G., cerându-i să se intereseze

dacă partea vătămată D.M.L. a fost ucisă ca urmare a acțiunilor sale.

În declarațiile date,

inculpatul A.L.C. a recunoscut faptele pentru care este cercetat. A arătat că în

data de 13 din 14 decembrie 2011 a sustras un autoturism din mun. Timișoara, pe

care l-a condus pe drumurile publice din jud. Timiș, fără a poseda permis de conducere.

înainte de a se deplasa în loc. D.N., s-a înarmat cu un cuțit de acasă, scopul său

fiind de a suprima viața părții vătămate D.M.L. în situația în care aceasta nu va

fi de acord să îl însoțească și să reia relațiile de prietenie anterioare. A arătat

că, după ce le-a văzut pe cele două părți vătămate pe trotuar, a încercat să le

acroșeze cu autoturismul, în ideea de a le doborî la pământ. Întrucât planul său

a eșuat, a luat cuțitul din mașină, s-a apropiat de cele două părți vătămate și

a început să lovească cu cuțitul pe partea vătămată D.M.L. în zona abdominală.

În busculada creată a intervenit partea vătămată D.A.V. care i-a pulverizat spray

lacrimogen în față. A arătat inculpatul că „deși nu mai vedeam bine, am continuat

să lovesc cu cuțitul pe partea vătămată D.M.L. și știu că am mai lovit-o cu cuțitul

la nivelul gurii și a brațului stâng. Nu m-am mai gândit la consecința faptelor

mele (...)”. Inculpatul a mai arătat că nu a avut cunoștință de faptul că a lovit

cu cuțitul și pe partea vătămată D.A.V.

Din raportul de constatare

medico-legală întocmit de I.M.L. Timișoara și din fotocopia foii de observație clinică

a Spitalului Cinic de Urgență pentru Copii „L.Ț." a rezultat că partea vătămată

D.M.L. a fost internată în perioada 14-19 decembrie 2011 cu diagnosticul de „plagă

tăiată linguală, antebraț stâng prin heteroagresiune, plăgi tăiate abdominale superficiale".

Leziunile respective au fost rezultatul lovirii directe cu corp înțepător tăietor

și au necesitat pentru vindecare 25 zile îngrijire medicală.

Din raportul de constatare

medico-legală întocmit de I.M.L. Timișoara și din fotocopia foii de observație clinică

a Spitalului Cinic Municipal de Urgență Timișoara a rezultat că partea vătămată

D.A.V. a fost internată în perioada 14-16 decembrie 2011 cu diagnosticul de „plagă

înjunghiată transfixiantă coapsă dreaptă". Leziunile respective au fost rezultatul

lovirii directe cu corp înțepător tăietor și au necesitat pentru vindecare 15 zile

îngrijire medicală.

Din buletinul de analiză

biocriminalistică a I.M.L. Timișoara rezultă că pe cuțitul folosit de inculpat la

comiterea agresiunii a fost identificat sânge, specia umană.

Au fost examinate din

punct de vedere criminalistic obiectele de îmbrăcăminte ale părții vătămate D.M.L.,

fiind identificate pe tricou și paltonul acesteia mai multe urme formă „posibil

create cu un corp ascuțit". Asemenea urme au fost identificate inclusiv la

nivelul gulerului paltonului examinat.

Din adresa din 18

ianuarie 2012 a SPCRPCÎVT a rezultat că inculpatul A.L.C. nu este posesor al permisului

de conducere.

În drept, faptele inculpatului

A.L.C. au întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor prev. și ped. de:

- art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen.,

- art. 180 alin. (2) C. pen.; - art. 208 alin. (4), 209 alin. (1) lit. e), g) și

i) C. pen.; - art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002; -art. 2 alin. (1) pct.

1 din Legea nr. 61/1991 (republicată) fiecare cu aplicarea art. 99 și urm. C.

pen. și toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Cât privește infracțiunea

prev. și ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 C. pen., probele administrate

în dosar a relevat intenția inculpatului de a suprima viața victimei, de a lovi

cu cuțitul (obiect vulnerant, apt să suprime viața unei persoane) în zone vitale,

activitatea acestuia fiind incompletă neproducându-și efectul atât datorită opoziției

victimei, intervenției părții vătămate D.A.V. cât și faptului că victima era îmbrăcată

cu haine groase care au atenuat forța loviturilor aplicate de inculpat. Apoi, actele

medicale relevă existența unor leziuni produse cu un corp înțepător-tăietor, leziuni

care sunt rezultatul lovirii directe, ceea ce denotă o anumită foiță, intensitate

a loviturilor, vizate fiind zone anatomice în care se află organe vitale. Cercetarea

la fața locului a evidențiat existența de urme biologice, de sânge, de natură umană,

prezente și pe cuțitul folosit de inculpat la comiterea agresiunii. De asemenea,

din examinarea obiectelor de îmbrăcăminte ale părții vătămate D.M.L. rezultă existența

mai multor urme formă, inclusiv la baza gulerului paltonului, care au corespondent

pe corpul victimei la nivelul unor zone vitale (abdomen, gât). Faptul că aceste

urme au fost identificate inclusiv pe tricou, denotă caracterul de intensitate,

de putere a loviturilor aplicate.

Cât privește intenția

inculpatului ca prin acțiunile sale să suprime viața victimei, în literatura de

specialitate s-a arătat în mod constant că „intenția de a ucide se stabilește în

funcție de materialitatea actului care, în majoritatea cazurilor, evidențiază poziția

psihică a făptuitorului (...) există intenția de a ucide dacă se constată: multitudinea

de lovituri în zone vitale ale corpului, perseverență în aplicarea de lovituri cu

un obiect dur în diverse regiuni ale corpului, lovirea victimei cu intensitate în

cap (...)" (V.Dobrinoiu, ș.a.- Drept penal, parte specială, Edit. Europa Nova,

București, 1997, p.99). Și practica judiciară este constată în a aprecia că „sunt

relevante pentru încadrarea juridică împrejurările concrete în care a fost săvârșită

fapta, instrumentul utilizat, intensitatea loviturii și zona anatomică vizată"

(Curtea Supremă de Justiție, secția penală, decizia nr. 302/1992 și 304/1992 în

Codul penal adnotat cu practică judiciară, Edit. Argessis, Curtea de Argeș, p.497),

sau „(...) pentru stabilirea corectă a încadrării juridice a faptei, prima instanță

trebuia să ia în considerare locul în care s-a aplicat lovitura, intensitatea și

urmările acesteia, precum și obiectul vulnerant folosit (...)" (Curtea Supremă

de Justiție, secția penală, decizia nr. 2259/1995, în op. cit. p. 495), sau „sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, deși leziunile

traumatice au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 6-7 zile, și nu s-a

pus în primejdie viața victimei, atunci când inculpatul s-a folosit de un corp dur,

apt să producă rezultatul letal, și a lovit victima într-o zonă vitală (...)"

(Curtea de Apel București, secția a II-a penală, decizia nr. 102/1999, op. cit.

p. 99-100), sau „numărul zilelor de îngrijire medicală și împrejurarea că leziunile

nu au pus în pericol viața victimei au mai puțină semnificație în stabilirea intenției

indirecte de a ucide. În asemenea cazuri sunt relevante pentru încadrarea juridică

împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, instrumentul utilizat, intensitatea

loviturii și zona anatomică vizată" (Curtea Supremă de Justiție, secția

penală, decizia nr. 302, 304/1992 și decizia nr. 1135/1992, în op.cit. p.497).

Nu s-a reținut o eventuală

tentativă de omor și în privința părții vătămate D.A.V., având în vedere leziunile

suferite de aceasta, numărul leziunilor, zona anatomică vizată, etc. precum și poziția

psihică a inculpatului care, prin acțiunile sale, a vizat exclusiv curmarea vieții

părții vătămate D.M.L. (declarațiile inculpatului fiind în același sens).

Probele administrate în

cursul urmăririi penale au dovedit pe deplin întrunirea elementelor constitutive

ale infracțiunilor de furt calificat, conducerea unui autoturism pe drumurile publice

fără ca inculpatul să posede permis de conducere, precum și ale infracțiunii de

port fără drept al cuțitului.

Pe latura civilă a cauzei,

prima instanță a reținut următoarele:

Partea vătămată C.T. s-a

constituit parte civilă în cauză, cu suma de 1 500 RON, reprezentând contravaloarea

distrugerilor aduse autoturismului marca D.

Părțile vătămate D.A.V.

și D.M.L. au precizat că se constituie parte civilă în cauză, urmând a preciza ulterior

cuantumul pretențiilor civile.

S-a constituit parte civilă

în cauză cu suma de 751,932 RON Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara,

reprezentând cuantumul cheltuielilor de spitalizare pentru partea vătămată D.A.V.

S-a constituit parte civilă

în cauză cu suma de 2993,55 RON Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „L.Ț.",

reprezentând cuantumul cheltuielilor de spitalizare pentru partea vătămată D.M.L.

Modul de efectuare a urmăririi

penale: urmărirea penală a fost începută în cauză la data de 14 decembrie 2011,

pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 208 alin. (4), 209 alin. (1) lit.

e), g), și i) C. pen., art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 2 pct.

1 din Legea nr. 61/1991. La data de 15 decembrie 2011 a fost începută urmărirea

penală pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 180 C. pen. și art. 181 C.

pen.

La data de 09

ianuarie 2012 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de vătămare corporală,

prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de tentativă de omor calificat,

prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 C. pen.

Inculpatul A.L.C. a fost

reținut pentru 24 ore, după care, prin încheierea penală nr. 79 din 15

decembrie 2011 a Judecătoriei Timișoara a fost arestat preventiv pe o perioadă de

19 zile (mandat de arestare preventivă din 15 decembrie 2011), durata măsurii arestării

preventive fiind prelungită succesiv cu 15 zile de Judecătoria Timișoara și apoi

cu 20 zile de către Tribunalul Timiș. Durata arestării preventive expiră la 05

februarie 2012.

De la fața locului a fost

ridicat cuțitul folosit de inculpat la comiterea actelor de agresiune (cuțit argintiu

cu prăsele metalice cu lungimea de 32 cm, lungimea lamei de 20 cm). De la partea

vătămată D.M.L. au fost ridicate mai multe obiecte de îmbrăcăminte cu care era îmbrăcată

la data de 14 decembrie 2011, la momentul comiterii agresiunii de către inculpat.

Inculpatului i-a fost

prezentat materialul de urmărire penală la data de 30 ianuarie 2012.

Cu privire la persoana

inculpatului, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul A.L.C. are

17 ani. A absolvit 8 clase. Nu este căsătorit. Nu are ocupație și loc de muncă.

A mai comis fapte de natura celor pentru care este cercetat în prezentul dosar (furt

calificat) și este cercetat și în alte dosare pentru fapte cu ridicat grad de pericol

social (furt calificat, raport sexual cu un minor). A recunoscut și regretat faptele

comise.

În probațiune s-a atașat

dosarul de urmărire penală nr. 4/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.

Tribunalul a reținut că

inculpatul a solicitat aplicarea procedurii simplificate de judecată prevăzută de

art. 320

1

C. proc. pen., situație în care, prealabil examinării fondului,

a verificat dacă sunt îndeplinite cerințele legale pentru admiterea acestei cereri.

Sub aspect procedural

s-a reținut că inculpatul a declarat în fața primei instanțe, înainte de începerea

cercetării judecătorești, că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute

în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală.

Tribunalul a constatat

că pentru nici una dintre infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în

judecată (art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit.

i) C. pen.; art. 180 alin. (2) C. pen.; art. 208 alin. (4), 209 alin. (1) lit.

e), g) și i) C. pen.; art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002; art. 2 alin.

(1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată) legea nu prevede pedeapsa cu detențiunea

pe viață.

Instanța de judecată a

apreciat că din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că faptele

există, au constituit infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat.

În concluzie, constatând

întrunite cerințele legale, prima instanță a admis cererea formulată de inculpat

având ca obiect aplicarea procedurii simplificate de judecată.

Pe fond, din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, Tribunalul a reținut aceeași situație de fapt cu cea menționată

în rechizitoriu.

Inculpatul a fost audiat

în faza de urmărire penală, recunoscând comiterea faptelor și oferind detalii în

legătură cu mobilul acțiunilor sale și modul în care a acționat, recunoaștere care

se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală.

Sub aspectul încadrării

juridice s-a reținut că fapta inculpatului care în data de 13 decembrie 2011, ora

24

00

, în timp ce se afla în municipiul Timișoara pe strada D., a sustras

autoturismul marca D. aparținând părții vătămate C.T., pătrunzând în interiorul

autoturismului prin forțarea sistemului de închidere al ușilor, după care a smuls

firele de contact realizând legătura „pe direct”, reușind pornirea motorului și

punerea în mișcare a autovehiculului, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii

de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (4), 209 alin. (1) lit. e), g) și

i) C. pen.

Fapta inculpatului care

în data de 13 decembrie 2011, după ce a sustras autoturismul marca D. aparținând

părții vătămate C.T., a condus autovehiculul fără a avea permis de conducere, deplasându-se

din Timișoara (locul sustragerii) în localitățile B.M. și D.N. a întrunit elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002

republicată.

Fapta inculpatului care

în data de 13 decembrie 2011, în jurul orei 08

00

, în timp ce se afla

pe stradă în localitatea D.N., a purtat fără drept un cuțit pe care îl luase de

acasă cu intenția de-al folosi împotriva părții vătămate D.M.L. a întrunit elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea

nr. 61/1991 republicată.

Fapta inculpatului care

în data de 13 decembrie 2011, în jurul orei 08

00

, în timp ce se afla

pe stradă în localitatea D.N., ca urmare a refuzului părții vătămate D.M.L. de a-l

însoți, a lovit-o pe aceasta cu cuțitul în abdomen, în zona gurii și în antebrațul

stâng, lovituri care nu și-au produs efectul letal deoarece partea vătămată s-a

apărat și în apărarea ei a intervenit partea vătămată D.A.V., a întrunit elementele

constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174

alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Fapta inculpatului care

în data de 13 decembrie 2011, în jurul orei 08

00

, în timp ce se afla

pe stradă în localitatea D.N., a lovit-o cu cuțitul în coapsa dreaptă pe partea

vătămată D.A.V. care intervenise în apărarea părții vătămate D.M.L., cauzându-i

leziuni care au necesitat pentru vindecare 15 zile de îngrijiri medicale, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 100 C.

pen. „Față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i

se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancțiunii se ține seama de gradul de pericol

social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală,

de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de

orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.

Pedeapsa se aplică numai

dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea

minorului”.

Tribunalul a apreciat

că în speță se impune aplicarea unor pedepse, singurele în măsură să conducă la

îndreptarea minorului.

La alegerea sancțiunii

prima instanță a avut în vedere următoarele elemente: motivul comiterii acestor

infracțiuni l-a constituit dorința inculpatului de a o determina pe partea vătămată

D.M.L. să reia cu acesta relația de iubire pe care o avuseseră anterior, iar în

urma refuzului părții vătămate inculpatul a acționat cu dorința de răzbunare, de

a-i provoca acesteia o suferință similară cu cea resimțită de el; chiar dacă inculpatul

a acționat sub imperiul acestei decepții pe plan sentimental, trebuie totuși avut

în vedere că acțiunile sale au fost concepute și executate de o manieră care îi

asigura șanse mari de reușită (a obținut un mijloc de transport; s-a înarmat; nu

a ezitat să inițieze și să desfășoare acțiunea violentă pe stradă și chiar dacă

partea vătămată era însoțită de sora ei mai mare; acțiunile sale nu au produs rezultatul

urmărit de acesta deoarece partea vătămată s-a apărat iar sora acesteia i-a sărit

în ajutor și a pulverizat în ochii inculpatului conținutul unui spray lacrimogen);

atitudinea sinceră a inculpatului nu poate fi valorificată ca o circumstanță atenuantă

în contextul în care toate mijloacele de probă enumerate anterior fac dovada indubitabilă

a vinovăției sale; inculpatul, deși minor (la data comiterii faptei avea 17 ani

și 6 luni), a mai fost anterior cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de furt

calificat și conducere fără permis pentru care în data de 02 noiembrie 2011 a fost

scos de sub urmărire penală în baza art. 18

1

C. pen., fiindu-i aplicată

o amendă administrativă; din referatul de evaluare (dosarul tribunalului) rezultă

că factorii care au influențat negativ comportamentul inculpatului sunt: lipsa supravegherii

constante din partea părinților (tatăl consumă frecvent băuturi alcoolice; mama

plecată la lucru în Germani); anturajul dubios; abandonul școlar; lipsa vreunei

calificări profesionale sau a unui plan de formare profesională în viitor; deficitul

intelectual; consumul ocazional de alcool, iar acești factori prevalează asupra

celor în măsură să înhibe dezvoltarea comportamentului infracțional, inculpatul

având șanse scăzute de a se integra corespunzător în societate.

În ce privește limitele

pedepselor prima instanță a constatat că inculpatul beneficiază, în cazul infracțiunii

de omor calificat, de 3 cauze de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege

ce urmează a fi aplicate în următoarea ordine: minoritatea, tentativa, art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. Urmare a reținerii acestor cauze de reducere a pedepsei,

limitele pedepsei cu închisoarea sunt cuprinse între 1 an și 8 luni și 4 ani și

două luni.

În cazul infracțiunii

de furt calificat sunt aplicabile în ordine minoritatea și prevederile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., limitele pedepsei cu închisoarea fiind cuprinse între un

an și 5 ani.

În cazul infracțiunii

prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 sunt aplicabile în ordine minoritatea

și prevederile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., limitele pedepsei cu

închisoarea fiind cuprinse între 4 luni și un an și 8 luni.

În cazul infracțiunii

prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 rep. sunt aplicabile în ordine

minoritatea și prevederile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., limitele

pedepsei cu închisoarea fiind cuprinse între o lună și 8 luni.

În cazul infracțiunii

prev. de art. 180 alin. (2) sunt aplicabile în ordine minoritatea și prevederile

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., limitele pedepsei cu închisoarea fiind

cuprinse între o lună și 8 luni.

Criteriile menționate

la alegerea sancțiunii trebuie avute în vedere și la stabilirea pedepselor pentru

fiecare infracțiune în parte, prima instanță

dispunând potrivit dispozitivului prezentei sentințe.

Împotriva sentinței Tribunalului

Timiș au declarat apel inculpatul A.L.C. și părțile civile D.M.L. și D.A.V.

Inculpatul nu a motivat

apelul în scris fiind susținut oral de către apărătorul din oficiu care prin concluziile

formulate a solicitat reducerea pedepsei aplicate și suspendarea sub supraveghere

a executării acesteia.

Părțile civile au criticat

sentința pentru netemeinicie atât sub aspectul laturii civile cât și a laturii penale.

Sub aspectul laturii penale

se solicită majorarea pedepselor aplicate inculpatului având în vedere pericolul

social al infracțiunilor și a împrejurărilor în care au fost comise faptele precum

și a conduitei inculpatului atât înainte cât și după săvârșirea acestora. Se susține

că inculpatul are mai multe furturi la activ și nu și-a manifestat regretul pentru

faptele comise.

În ce privește latura

civilă a cauzei se solicită majorarea daunelor morale la 100.000 RON pentru partea

civilă D.M.L. și la 50.000 RON daune morale pentru D.A.V.

Prin decizia penală

nr. 98 din 21 mai 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a admis apelurile

declarate de părțile civile D.M.L. și D.A.V. împotriva sentinței penale nr. 114/P/2012,

pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 680/30/2012.

A desființat sentința

apelată sub aspectul laturii civile și rejudecând cauza:

A majorat daunele morale

acordate părții civile D.M.L. de la 20000 RON la 40000 RON și daunele morale acordate

părții civile D.A.V. de la 5000 RON la 10000 RON și a obligat inculpatul, în solidar

cu părțile responsabile civilmente A.G. și A.N. la plata acestora.

A menținut, în rest, dispozițiile

sentinței apelate.

A respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul A.L.C., împotriva aceleiași sentințe.

A menținut starea de arest

și a dedus în continuare, din pedeapsă, durata arestului preventiv din data de 5

aprilie 2012.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a apreciat că la individualizarea judiciară a pedepselor s-au avut în vedere

criteriile generale prevăzute de art. 72.C. pen.

Referitor la latura civilă

a cauzei, instanța a apreciat că se impune majorarea sumelor acordate de instanța

de fond părților vătămate față de traumele psihice suferite de acestea ca urmare

a agresiunilor exercitate asupra lor.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, au declarat recurs inculpatul A.L.C. și părțile civile D.M.L. și

D.A.V., solicitând admiterea recursurilor astfel cum s-a reținut în partea introductivă

a prezentei decizii.

Inculpatul a invocat cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Critica adusă nu este

fondată.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat conform

art. 385

6

alin. (2)C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat

de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce

urmează:

Înalta Curte apreciază

că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond, în urma coroborării

tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de

cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă, fiind corespunzătoare

situației de fapt reținută, în mod corect stabilind instanța de fond că în cauză

sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul

comiterii infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Astfel, rezultă din probele

administrate în cauză că inculpatul a săvârșit următoarele infracțiuni:

- Fapta inculpatului care

în data de 13 decembrie 2011, ora 24

00

, în timp ce se afla în municipiul

Timișoara pe strada D., a sustras autoturismul marca D. aparținând părții vătămate

C.T., pătrunzând în interiorul autoturismului prin forțarea sistemului de închidere

al ușilor, după care a smuls firele de contact realizând legătura „pe direct”, reușind

pornirea motorului și punerea în mișcare a autovehiculului, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (4),

209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen.

- Fapta inculpatului care

în data de 13 decembrie 2011, după ce a sustras autoturismul marca D. aparținând

părții vătămate C.T., a condus autovehiculul fără a avea permis de conducere, deplasându-se

din Timișoara (locul sustragerii) în localitățile B.M. și D.N. întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002

republicată.

- Fapta inculpatului care

în data de 13 decembrie 2011, în jurul orei 08

00

, în timp ce se afla

pe stradă în localitatea D.N., a purtat fără drept un cuțit pe care îl luase de

acasă cu intenția de-al folosi împotriva părții vătămate D.M.L. întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea

nr. 61/1991 republicată.

- Fapta inculpatului care

în data de 13 decembrie 2011, în jurul orei 08

00

, în timp ce se afla

pe stradă în localitatea D.N., ca urmare a refuzului părții vătămate D.M.L. de a-l

însoți, a lovit-o pe aceasta cu cuțitul în abdomen, în zona gurii și în antebrațul

stâng, lovituri care nu și-au produs efectul letal deoarece partea vătămată s-a

apărat și în apărarea ei a intervenit partea vătămată D.A.V., întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174

alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

- Fapta inculpatului care

în data de 13 decembrie 2011, în jurul orei 08

00

, în timp ce se afla

pe stradă în localitatea D.N., a lovit-o cu cuțitul în coapsa dreaptă pe partea

vătămată D.A.V. care intervenise în apărarea părții vătămate D.M.L., cauzându-i

leziuni care au necesitat pentru vindecare 15 zile de îngrijiri medicale, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Înalta Curte apreciază

că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată atât sub aspectul

cuantumului, cât și a modalității de executare.

În procesul de individualizare

a pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare

prevăzută de art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social ridicat al faptelor

comise, limitele speciale ale pedepselor, modalitatea concretă de comitere a faptelor,

cât și circumstanțele personale ale inculpatului (este minor, a recunoscut faptele,

nu are antecedente penale, deși i s-au aplicat amenzi administrative pentru săvârșirea

unor infracțiuni de furt și de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis

de conducere), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse rezultante care,

prin cuantum și modalitate de executare este în măsură să asigure atingerea scopurilor

pedepsei, astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen.

În consecință, recursul

declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Referitor la recursurile

declarate de părțile civile, Înalta Curte constată că, în raport de dispozițiile

art. 360 și art. 363 C. proc. pen., acestea sunt formulate în termen întrucât, așa

cum rezultă din examinarea actelor dosarului, acestora nu li s-a comunicat copia

dispozitivului deciziei pronunțate de instanța de apel, în condițiile în care au

lipsit la judecarea cauzei în apel.

Cu privire la cererea

de majorare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului, de la 3 ani și opt luni

închisoare la 9 ani închisoare, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată,

având în vedere considerentele pentru care s-a respins și cererea inculpatului,

de reducere a pedepsei, considerente sus menționate.

În ceea ce privește daunele

morale acordate părților civile D.M.L. și D.A.V., Înalta Curte apreciază că acestea

au fost corect stabilite de instanța de control judiciar, având în vedere traumele

psihice suferite de părțile vătămate ca urmare a agresiunilor exercitate de către

inculpat asupra acestora și de numărul de îngrijiri medicale.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpat și de părțile

civile.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive.

Va fi obligat recurentul

inculpat, ca și recurentele părți civile la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul A.L.C. și de părțile civile D.M.L.

și D.A.V. împotriva deciziei penale nr. 98/A din data de 21 mai 2012 pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 14

decembrie 2011 la 19 octombrie 2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentele

părți civile D.M.L. și D.A.V. la plata sumelor de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 octombrie 2012.