ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 247/2012

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 16 ianuarie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, investită cu soluționarea recursului declarat de inculpatul F.I.O. împotriva sentinței penale nr. 1679 din 23 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Deva, a dispus, în baza art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului. Instanța a reținut, în esență, următoarele: Prin sentința penală nr. 1679 din 23 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Deva a fost condamnat inculpatul recurent la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, fiind menținută starea de arest.

Procedând la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., instanța a reținut că arestarea preventivă dispusă față de inculpat este legală, iar temeiurile care au determinat-o se mențin și în prezent. Instanța a reținut că lăsarea în libertate a inculpatului va genera un sentiment de insecuritate socială, având în vedere natura și gravitatea faptelor de care este acuzat și pentru care acesta a fost trimis în judecată, presupus a fi săvârșite de către acesta. Persoana făptuitorului, reprezintă un criteriu general de individualizare a sancțiunilor penale și, în același timp, un criteriu de apreciere cu privire la alegerea măsurii preventive care poate fi luată față de o persoană care comite o faptă prevăzută de legea penală, potrivit art. 136 alin. (8) C. proc.

pen. Privarea în continuare de libertate a inculpatului este o măsură necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților fundamentare ale membrilor societății, precum și pentru desfășurarea procesului în bune condiții. Pe de altă parte, lăsarea în libertate a unor persoane cu privire la care se presupune în mod rezonabil că ar fi săvârșit fapte penale de o asemenea gravitate ar avea ca efect nerealizarea scopului măsurii arestării preventive. Totodată, verificând din oficiu măsura arestării preventive instanța a reținut că privarea de libertate respectă durata unui termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art. 6 alin. (1) C.E.D.O. În această apreciere, instanța a avut în vedere condițiile și principiile reliefate în Hotărârea E. c/a Germaniei, hotărârea T. c/a Austriei și în Hotărârea K. c/a Poloniei, pronunțate de C.E.D.O.

S-a mai reținut că existenta unei hotărâri de condamnare, chiar și nedefinitivă, dată de un tribunal independent constituie un temei justificat pentru menținerea stării de arest preventive. Împotriva încheierii sus-menționate, a declarat recurs inculpatul, pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii. Examinând actele dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, se constată că recursul inculpatului este inadmisibil. Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen., încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum și împotriva încheierii prin care se dispune menținerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat.

Din economia tezei finale a textului de lege sus-menționat, rezultă că nu poate fi exercitată nicio cale de atac împotriva încheierii dată în recurs, prin care se dispune menținerea arestării preventive. Or, în cauză, inculpatul a declarat recurs împotriva unei încheieri dată de instanță, în faza de judecată a recursului, prin care s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului. Pentru aceste motive, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat F.I.O. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 12657/221/2011, să fie respins, ca inadmisibil, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul inculpat F.I.O. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 12657/221/2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2012.