ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1636/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 8 mai 2012 pronunțată în Dosarul nr. 2024/85/2010/a9, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, verificând din oficiu, în condițiile prevăzute de art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen., măsura arestării preventive a inculpatului R.O. a constatat că subzistă, și în faza soluționării căii de atac a apelurilor, temeiurile de drept și de fapt care au determinat luarea măsurii, fiind deci întrunite cerințele prevăzute de art. 68 1 C. proc. pen., art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc.

pen., fapta pentru care inculpatul a fost urmărit penal și condamnat de prima instanță fiind gravă, în sarcina sa reținându-se infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., iar în dosar există probe că lăsarea lui în stare de libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, aceasta desprinzându-se atât din gravitatea deosebită a faptei, cât și din conduita adoptată. Împotriva încheierii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul R.O., solicitând lăsarea în stare de libertate, sens în care a motivat că se impune revocarea măsurii arestării preventive. Recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din verificarea lucrărilor cauzei se reține că prin sentința penală nr. 188 din 24 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală, a fost condamnat inculpatul R.O.

la o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Totodată, se reține că inculpatul a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale, instanța constatând că temeiurile legale ale măsurii îndeplineau cerințele art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen. La acest moment procesual se constată că probele administrate creează bănuiala legitimă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare, iar din datele cauzei rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului ar avea un impact negativ asupra opiniei publice față de gravitatea infracțiunii și modul în care aceasta a fost săvârșită.

În ce privește durata arestării preventive, avându-se în vedere că dosarul se află în faza apelului, nu s-a depășit termenul rezonabil, iar inculpatul a fost condamnat chiar nedefinitiv la o pedeapsă privativă de libertate de 15 ani. Ca atare, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, intervenind și condamnarea inculpatului, nu se impune revocarea măsurii arestării lui preventive, încheierea recurată fiind legală și temeinică. Pentru motivele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din același Cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.O. împotriva încheierii din 8 mai 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2024/85/2010/a9. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 16 mai 2012.