ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1636/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 8 mai 2012 pronunțată în Dosarul

nr. 2024/85/2010/a9, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, verificând din

oficiu, în condițiile prevăzute de art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., măsura arestării preventive a inculpatului R.O. a constatat că

subzistă, și în faza soluționării căii de atac a apelurilor, temeiurile de

drept și de fapt care au determinat luarea măsurii, fiind deci întrunite

cerințele prevăzute de art. 68

1

C. proc. pen., art. 143 și art. 148

lit. f) C. proc. pen., fapta pentru care inculpatul a fost urmărit penal și

condamnat de prima instanță fiind gravă, în sarcina sa reținându-se

infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C.

pen., iar în dosar există probe că lăsarea lui în stare de libertate prezintă

pericol social concret pentru ordinea publică, aceasta desprinzându-se atât din

gravitatea deosebită a faptei, cât și din conduita adoptată.

Împotriva încheierii

a declarat recurs, în termen legal, inculpatul R.O., solicitând lăsarea în

stare de libertate, sens în care a motivat că se impune revocarea măsurii

arestării preventive.

Recursul declarat

este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din verificarea

lucrărilor cauzei se reține că prin sentința penală nr. 188 din 24 octombrie

2011, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală, a fost condamnat

inculpatul R.O. la o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1)

lit. i) C. pen.

Totodată, se reține

că inculpatul a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale, instanța

constatând că temeiurile legale ale măsurii îndeplineau cerințele art. 143 și

art. 148 lit. f) C. proc. pen.

La acest moment

procesual se constată că probele administrate creează bănuiala legitimă că

inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, pedeapsa pentru

infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani

închisoare, iar din datele cauzei rezultă că lăsarea în libertate a

inculpatului ar avea un impact negativ asupra opiniei publice față de

gravitatea infracțiunii și modul în care aceasta a fost săvârșită.

În ce privește durata

arestării preventive, avându-se în vedere că dosarul se află în

faza apelului, nu s-a depășit termenul

rezonabil, iar inculpatul a fost condamnat chiar nedefinitiv la o pedeapsă

privativă de libertate de 15 ani.

Ca atare, subzistând

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, intervenind

și condamnarea inculpatului, nu se impune revocarea măsurii arestării lui

preventive, încheierea recurată fiind legală și temeinică.

Pentru motivele

expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din

același Cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul R.O. împotriva încheierii din 8 mai

2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr.

2024/85/2010/a9.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 16 mai

2012.