ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5960/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

La data de 6 iulie 2009, reclamanții G.V. și B.M.

au solicitat obligarea pârâtei Primăria Municipiului București, prin

primarul general, să emită decizia/dispoziția motivată care

să cuprindă oferta de restituire în natură sau prin echivalent

pentru imobilul situat în București, sector 1, alcătuit din teren în

suprafață de 391 m.p. și obligarea pârâtei la plata de daune

cominatorii calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii

și până la emiterea deciziei și la cheltuieli de judecată

ocazionate cu acest proces.

Motivându-și acțiunea

reclamanții au arătat că, prin notificarea formulată în

baza Legii nr. 10/2001 înregistrată sub nr. 9820 din 16 iulie 2001,

soțul reclamantei G.V., V.G., tatăl reclamantelor G.V. și B.

(fostă G.) M., au solicitat restituirea în natură a terenului situat

în București, sector 1.

Au mai arătat reclamanții

că, imobilul în cauză a fost dobândit de către soțul

și tatăl reclamanților, V.G. în baza contractului de vânzare-cumpărare

autentificat din 27 noiembrie 1958 de către Tribunalul București

dobândit de la vânzătorul N.C.D.C., trecut abuziv în proprietatea statului

în baza Decretului nr. 252/1979.

După decesul proprietarului V.G.,

au rămas ca moștenitori legali: G.V., în calitate de soție

supraviețuitoare, G.V. și B.M. în calitate de fiice.

Prin sentința civilă nr. 1074

din 2 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția

a V-a civilă, s-a admis în parte cererea reclamanților fiind

obligată pârâta să emită dispoziție/decizie motivată

la notificarea din 16 iulie 2001 pentru imobilul situat în București,

sector 1.

A fost respinsă cererea privind

acordarea de daune cominatorii ca inadmisibilă.

Pârâta a fost obligată să

plătească reclamanților suma de 2532 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel Primăria Municipiului București prin Primarul General

numai în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată,

solicitând a se avea în vedere dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., și să se dispună diminuarea cuantumului acestora

față de obiectul acțiunii.

Curtea de Apel București, secția

a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin

decizia nr. 99 A din 11 februarie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de

pârâta Primăria Municipiului București, prin primarul general,

reținând în considerentele hotărârii că, făcând aplicarea art.

274 alin. (3) C. proc. civ., instanța, nu intervine în contractul de

asistență juridică dintre avocat și client, care se

menține în integralitate.

Împotriva acestei din urmă

hotărâre a declarat recurs Primăria Municipiului București, prin

primarul general, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a invocat următoarele critici.

Termenul de 60 de zile, pentru

îndeplinirea obligației unității deținătoare de a se

pronunța asupra cererii de restituire poate avea două date de

referință, fie data depunerii notificării, fie data depunerii

actelor doveditoare (art. 23 din Legea nr. 10/2001 – pct. 23.1 – H.G. nr. 498/2003).

În cazul în care persoana

îndreptățită a depus o dată cu notificarea toate actele de

care aceasta înțelege să uzeze pentru dovedirea cererii de

restituire, termenul de 60 de zile curge de la data depunerii notificării.

În cazul în care odată cu

notificarea nu s-au depus actele doveditoare, termenul va curge de la data

depunerii acestora.

Cât privește obligarea la plata

cheltuielilor de judecată, recurenta a susținut că nu sunt

îndeplinite condițiile art. 274 C. proc. civ.

Față de cele expuse

recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul

respingerii cererii de chemare în judecată.

Analizând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată

că recursul declarat este nefondat urmând a fi respins pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Pârâta a formulat critici noi

față de acelea invocate în apel, cu privire la natura termenului de

60 de zile pentru îndeplinirea obligației unității

deținătoare de a se pronunța asupra cererii de restituire a

imobilului în litigiu.

Întrucât această critică

nu a fost formulată prin motivele de apel nu poate fi analizată

pentru prima dată în recurs, deoarece s-ar eluda dispozițiile art. 299

– art. 316 C. proc. civ.

Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. „Partea care cade în pretențiuni, va fi obligată, la cerere,

să plătească cheltuielile de judecată”.

Acordarea cheltuielilor de

judecată se bazează pe culpa procesuală a părții ce a

pierdut litigiul.

Cheltuielile de judecată reprezintă

sumele de bani ce se plătesc de partea care promovează o cerere de

chemare în judecată sau exercită o cale de atac și constau din

taxele judiciare de timbru, onorariile avocațiale, onorariile

experților etc., sume ce trebuie justificate.

În speță, intimații-reclamanți

și-au dovedit cheltuielile de judecată în sumă de 2.532 lei,

reprezentând onorariu avocațial, astfel încât în mod corect au fost

acordate de prima instanță.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Primăria Municipiului București împotriva deciziei civile nr. 99A din

11 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a III a

civilă, și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurenta-pârâtă

Primăria municipiului București la plata sumei de 500 lei, cheltuieli

de judecată către intimata-reclamantă B.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2010.