ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6266/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava la 7 decembrie 2009, reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a chemat în judecată pe pârâtul G.P., solicitând restrângerea exercitării dreptului de liberă circulație al acestuia în Italia, pe o perioadă de cel mult 3 ani. In motivarea acțiunii, reclamantul a invocat dispozițiile art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005, precum și obiectivul nr. 2 lit. d) din H.G. nr. 1347/2007 pentru aprobarea planului de măsuri privind sprijinirea cetățenilor români aflați în Italia, arătând că pârâtul a fost returnat din această țară la 3 noiembrie 2009 în baza Decretului Provinciei Cuneo.

Tribunalul Suceava, secția civilă, prin sentința nr. 1S5 din 26 ianuarie 2010, a respins acțiunea ca nefondată, reținând, în esență, că norma comunitară, respectiv art. 27 din Directiva 2004/38/CE, prevede în mod limitativ doar trei situații în care statul ar putea respinge libertatea de circulație a persoanelor, spre deosebire de norma internă, art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, parțial incompatibilă cu norma comunitară, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor, decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică. Prin raportare la aceste dispoziții legale, tribunalul a apreciat că simpla nerespectare a condițiilor prevăzute de legea italiană, referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul său a unui cetățean român, nu poate fi încadrată în sfera noțiunilor de ordine, siguranță sau sănătate publică, pentru a putea conduce la restrângerea dreptului la liberă circulație a pârâtului.

Împotriva sentinței menționate a declarat apel Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, susținând că pârâtul a avut o activitate infracțională, prin care a adus atingere ordinii și siguranței publice, conduita sa reprezentând o amenințare reală și suficient de serioasă la adresa interesului fundamental al societății statului italian. Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 11 din 16 februarie 2010, a respins apelul reclamantei ca nefondat. Prin considerentele acestei decizii, instanța de apel a reținut că limitarea dreptului fundamental al cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene la liberă circulație poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate sau sănătate publică, sub forma refuzului dreptului de intrare pe teritoriul unui stat membru, prin aplicarea măsurii expulzării, norme transpuse în legislația romană prin O.U.G.

nr. 105/2005. Interpretând dispozițiile legale menționate, ale art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, în acord cu dispozițiile art. 20 din Constituția; României, Curtea de Apel Suceava a apreciat că returnarea pârâtului din Italia nu este suficientă pentru a determina restrângerea dreptului la liberă circulație a pârâtului în această țară. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Dezvoltând motivele de recurs, reclamanta a susținut că, având în vedere circumstanțele faptei pârâtului, care nu a respectat o interdicție anterioară de intrare pe teritoriul Statului Italian și a revenit în această țară, muncind fără forme legale, acesta a perseverat în atitudinea sa, încălcând ordinea de drept a Statului Român, prin ignorarea dispozițiilor interne și internaționale ratificate de România, vizând obligațiile cetățenilor români aflați în străinătate și măsurile de combatere a emigrației ilegale. S-a susținut că, în speță conduita pârâtului reprezintă o amenințare reală, prezentă și suficient de serioasă la adresa interesului fundamental al societății Statului Italian, așa cum rezultă și din Decretul Prefecturii Provinciei Cuneo, prin care s-a dispus împotriva intimatului interdicția de a se întoarce pe teritoriul Italiei pe o perioada de 5 ani de la data efectivei îndepărtări.

In faza recursului nu s-au administrat probe noi. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va reține că, deși recurenta a fost legal citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei, așa cum rezultă din procesul verbal de îndeplinire a actului de procedură din 21 octombrie 2010, aceasta nu și-a îndeplinit obligația achitării anticitate a taxelor menționate. In consecință, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) și ( 3) din Legea nr. 146/1997 astfel cum a fost modificată și completată să se anuleze recursul ca netimbrat. ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Anulează că netimbrat, recursul declarat de reclamantul Ministerul Administrației și Internelor, Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, împotriva deciziei nr. 11 din 16 februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie . Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2010.