ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6541/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1688 din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați, secția civila, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor - Ministerul Internelor și Reformei Administrative în contradictoriu cu paratul B.G. prin care s-a solicitat restrângerea dreptului la liberă circulație al pârâtului in Italia pentru o perioadă de cel mult 3 ani, în temeiul Legii nr. 248/2005 și art. 2 lit. d) H.G. nr. 1347/2007 pentru aprobarea planului de măsuri privind sprijinirea cetățenilor romani aflați în Italia, ca urmare a situației create prin adoptarea de către statul italian a unor reglementări ce vizează îndepărtarea de teritoriul statului respectiv.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a avut în vedere următoarele motive: După data de 1 ianuarie 2007 când România a devenit membră a Uniunii Europene, dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiei acestora a fost reglementat de Directiva nr. 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004, conform căreia cetățenia Uniunii conferă fiecărui cetățean al Uniunii un drept fundamental și individual la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și a măsurilor adoptate în scopul aplicării acesteia. Potrivit normelor comunitare, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.

Măsura de returnare a cetățeanului român nu este suficientă prin ea însăși pentru luarea măsurii solicitate, urmând a se aprecia în funcție de situația concretă a cetățeanului în cauză. Or, în cauză nu s-a făcut dovada că pârâtul, prin conduita sa, reprezintă o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății. Prin decizia civilă nr. 55A/22 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței primei instanțe, pentru următoarele motive: Normele comunitare, prioritare față de dispozițiile interne, prevăd situațiile de excepție în care se poate dispune restrângerea dreptului la liberă circulație, respectiv ordinea, siguranța sau sănătatea publică, iar din actele dosarului nu rezultă că vreuna din aceste situații poate fi reținută.

În cererea de chemare în judecată și în cererea de apel se invocă încălcarea acordului de readmisie încheiat cu Italia prin aceea că pârâtul a fost îndepărtat de pe teritoriul acestei țări conform Decretului Prefecturii Provinciei Campobasso, iar din acest document rezultă că pârâtul a avut un comportament antisocial. Cum nu există dovada unei condamnări definitive pentru aceste fapte se constată că nu s-a făcut dovada că intimatul din prezenta cauză reprezintă o amenințare reală și suficient de gravă la adresa ordinii publice. Împotriva deciziei de apel a formulat cerere de recurs reclamantul-apelant, în motivarea căreia s-au arătat următoarele: Potrivit art. 2 lit. d) H.G. nr. 1347/2007 autoritățile judecătorești urmează a pronunța o decizie vizând interzicerea deplasării cetățenilor expulzați în Italia pe o perioadă determinată.

Pârâtul a fost îndepărtat de pe teritoriul Italiei la data de 5 august 2009, conform Decretului Prefecturii Provinciei Campobasso, Din conținutul acestui act rezultă că pe timpul șederii pe teritoriul Italiei pârâtul a avut un comportament antisocial, motiv pentru care îndepărtarea sa a fost necesară în vederea menținerii ordinii și siguranței publice. Acesta nu a respectat o interdicție anterioară de a intra pe teritoriul statului italian și a muncit fără forme legale. Situația în care se află pârâtul se încadrează în dispozițiile art. 27 Directiva 2004/38/CE. Conduita pârâtului reprezintă o amenințare reală, prezentă și suficient de serioasă la adresa interesului fundamental al societății statului italian - ceea ce atrage incidența alin. (2) al normei comunitare, care prevede că măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze pe conduita persoanei în cauză.

Conform decretului emis de autoritățile italiene, împotriva pârâtului s-a dispus măsura interzicerii de a se întoarce pe teritoriul Italiei pentru o anumită perioadă. Potrivit art. l pct. 1 din Acordul dintre România și Republica Italiană privind readmisia persoanelor aflate în situație ilegală, ratificat prin Legea nr. 173/1997, fiecare parte contractantă readmite pe teritoriul său, la cererea celeilalte părți contractante și fără alte formalități, orice persoană care nu îndeplinește condițiile necesare pentru intrare sau nu mai îndeplinește cerințele pentru șederea pe teritoriul părții contractante solicitante. Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare.

Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: Tribunalul a reținut că dreptul cetățenilor la liberă circulație este un drept garantat de legea națională, dar și de convențiile internaționale la care România este parte și că, totodată, acest drept poate fi supus anumitor limitări, dar că în ceea ce privește motivele și condițiile acestor limitări, dreptul comunitar este prevalent în raport cu cel intern, neputând fi reținute ca fiind întrunite cerințele normelor comunitare. Curtea de apel a constatat, cu referire la aceleași norme comunitare, că dreptul la liberă circulație poate fi limitat, dar că în cauză nu sunt motive temeinice pentru luarea acestei măsuri.

Contrar susținerilor recurentului, simpla returnare a pârâtului nu poate să constituie un temei suficient pentru restrângerea pe viitor a dreptului acestuia la libera circulație în acest stat al Uniunii Europene, instanța verificând dacă sunt întrunite cerințele normelor incidente pentru a se lua măsura solicitată. Deși potrivit art. 38 lit. a) Legea nr. 248/2005 returnarea cetățeanului român dintr-un alt stat apare ca fiind o condiție suficientă pentru restrângerea dreptului la liberă circulație a respectivului cetățean, o asemenea aplicare a normei interne ar contraveni Directivei 2004/38/CE care prevede că o astfel de măsură se poate lua numai pentru motive de ordine publică, de securitate publică sau de sănătate publică.

Or, în speță, chiar dacă instanța nu poate cenzura măsura returnării pârâtei din Italia, luată în baza acordului de readmisie și a dispoziției Prefectului Provinciei Campobasso, nu poate nici să restrângă dreptul pârâtului la liberă circulație pe viitor, câtă vreme reclamantul nu a dovedit cele susținute inclusiv în fața instanței de recurs și încălcarea astfel de către pârât a uneia dintre valorile mai sus menționate. Devenind membră a Uniunii Europene, România este obligată să respecte prevederile dreptului comunitar, aplicabil ca ordine juridică integrată în ordinea de drept a statelor membre ale Uniunii Europene.

Dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor lor este reglementat prin Tratatul de instituire a comunităților europene, precum și prin Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului, care în speță a fost corect aplicată de instanțe, din moment ce au fost chemate să soluționeze un litigiu purtat între stat - printr-un serviciu al Ministerului Administrației și Internelor - și un particular. De altfel, împotriva pârâtului s-a luat deja de către autoritățile italiene măsura interzicerii accesului pe teritoriul Italiei, după cum susține reclamantul-recurent, ceea ce înseamnă că se solicită aplicarea unei duble sancțiuni pentru aceleași fapte imputate.

Față de cele reținute mai sus, se constată că recursul declarat este nefondat și, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respingerea nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de date împotriva deciziei nr. 55/A din 12 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 decembrie 2010.